Radu Merica: „Scopul taxei de depozitare nu este să aducă bani suplimentari la bugetul de stat sau la Administraţia Fondului pentru Mediu, ci să rezolve problema deşeurilor“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

Radu Merica: „Scopul taxei de depozitare nu este să aducă bani suplimentari la bugetul de stat sau la Administraţia Fondului pentru Mediu, ci să rezolve problema deşeurilor“

02 August 2016 - 01:36 PM Reciclare & Recuperare

Salubrizarea în România este un serviciu care trăieşte deocamdată din taxele încasate de la cetăţeni de către primării. Fie că cetăţeanul plăteşte el însuşi acest serviciu, aşa cum este normal să se întâmple, fie că primăriile spun că ele plătesc serviciul de salubritate, banii vin din acelaşi loc, de la cetăţeni. Iar dacă România se situează astăzi la coada listei ţărilor europene în materie de gestionare a deşeurilor este tocmai din cauza acestei instituţii publice care este Primăria.

Despre cum funcţionează un serviciu de salubrizare în România, despre problemele cu care se confruntă sistemul, despre perspective şi despre relaţiile cu autorităţile, dar şi cu cetăţenii, am vorbit cu Radu Merica, directorul general al uneia dintre puţinele societăţi străine care au reuşit să se menţină într-un sector dominat de români: compania germană RER - Recuperare Ecologică și Reciclare.  Matei Dumitru

ecologic: De ce depinde activitatea unei societăţi de salubrizare în România?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:Până acum câțiva ani, cel mai important lucru în gestiunea deșeurilor era să ai relații cu mediul politic. Practic, de aici veneau contractele, de aici veneau prelungirile și generozitatea din contracte, lucrările suplimentare și punctualitatea plăților, bunele sau nu foarte bunele relaţii cu mediul politic.

De atunci a început să se schimbe percepția și poate că în timp vom avea și în această zonă o piață normală, bazată pe concurență reală, pe condiții corecte de bussiness, pe prestații realizate la un preț normal şi pe punctualitatea plăților.

Dialog cu cetăţenii

Piața era foarte distorsionată, existau câteva firme din țară și din București care aveau niște contracte extrem de generoase. Nu aș vrea să le nominalizez eu, dar acestea sunt destul de cunoscute din articolele apărute în presă. Atunci când ai câteva contracte foarte lucrative, este foarte ușor să participi la licitații mai mici sau mari chiar şi în pierdere, pentru că baza de cash-flow vine din contractele bune. Așa îți permiți să fii foarte agresiv și să îți mărești cota de piață.

În grupul RER am fost întotdeauna de părere că fiecare contract trebuie să fie profitabil. Deci nu participăm la licitații cu prețuri de dumping doar ca să ne creștem cota de piață, fiindcă fiecare contract trebuie să fie rentabil ca să ai şansa pe termen lung să îţi menţii profitabilitatea.

ecologic: În ce zone din România este prezent grupul RER?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:RER a preluat activitățile unui mare grup german - EWE - care a investit aici după 1990. La vremea respectivă, toată industria de salubrizare din România era subcapitalizată, ca să nu spun falită. De exemplu, în București avem firma REBU, jumătate-jumătate cu Consiliul Local, care s-a născut prin aport de capital al părţii germane și aport de active al Consiliului Local din fostul RASUB. Apoi au preluat firma actualii acționari.

Erau cu totul alte vremuri... şi pe atunci eu nici nu eram în România. Societatea RER - Recuperare Ecologică și Reciclare este prezentă în București, Timișoara, Oradea, Buzău și are mici operațiuni în Galați și Brăila.

Activitatea de colectare

ecologic: Spuneţi că nu eraţi în ţară în acea perioadă. Unde eraţi şi în ce domeniu activaţi?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare: La vremea respectivă eu lucram în Germania, în industria de automobile. Am plecat din România definitiv în anul 1992 și am făcut doctoratul la Universitatea din München, în domeniul fizică-chimie și științele naturii. Am lucrat în industria de automobile aproximativ cinci ani de zile și în 2001 m-am reîntors în România, unde am lucrat în diverse domenii, în special în investiții, investiţii imobiliare, iar din anul 2010 am preluat conducerea grupului RER.

ecologic: Cum a fost trecerea spre activitatea de salubrizare?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:Activitatea de management are niște reguli generale, iar dacă înveți modelul de bussiness și modul în care funcționează industria respectivă, te poți adapta destul de uşor. La vremea respectivă, decizia a fost să merg într-o industrie care prezenta un mare potențial de creștere. Și dacă ne uităm în prezent la diversele domenii de activitate din România, eu consider că zona aceasta a gestiunii deșeurilor a fost şi este foarte mult în urmă, deși are un mare potențial de dezvoltare. Suntem încă la nivelul căratului la groapă, nu avem stații de procesare, sortarea și reciclarea deșeurilor se fac așa cum se fac. Ştim cu toții care sunt procentele de reciclare. Acesta este o zonă în care se pot face foarte multe lucruri în următorii ani. Zona de salubrizare este comparabilă cu situația comerțului din România înainte să apară grupul Metro și cred că este o comparație realistă.

La staţia de sortare

ecologic: Care credeți că este cauza principală a faptului că România este încă dependentă de depunerea deșeurilor la groapa de gunoi?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:Depozitarea la groapă este cel mai ieftin mod de a scăpa de deșeuri. Aceasta are legătură strict cu prețul și depinde foarte mult de cât este dispus cetățeanul să plătească, iar aici intervin mai mulți factori. Producătorii de deșeuri, persoane fizice și juridice, nu au înțeles foarte bine ce înseamnă depunerea la groapă și care este impactul pe termen lung. Soluțiile moderne ca incinerarea sau procesarea avansată costă bani, iar obiectivul ideal al acestei industrii este să se ajungă la zero deșeuri, care este cea mai costisitoare variantă. Ca să procesezi toate categoriile de deşeuri, să reciclezi la maxim, să generezi compost din deşeuri, să incinerezi resturile, toate acestea costă foarte mulţi bani.

ecologic: Lumea, în special cea politică, se fereşte să spună cine trebuie până la urmă să dea aceşti bani. Cine trebuie să plătească?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:Toate aceste costuri trebuie să fie plătite în final de către generatorul de deșeuri, care este cetățeanul sau agentul economic, după caz. Asta este de la sine înţeles, pentru că în orice ţară civilizată în momentul în care un cetăţean cumpără un produs ambalat, este clar că el va genera deșeuri şi este clar că el trebuie să suporte costurile pentru neutralizarea acelui ambalaj. La noi nu se acceptă acest lucru, fiindcă la noi există încă ideea din trecut că gunoiul ar fi ceva gratuit.

Din păcate, în România trăim într-o altă realitate, la noi se aruncă totul la gunoi pentru că oricum colectarea este gratuită. Toată lumea trebuie să știe că acest deșeu aruncat va avea efecte neplăcute pe termen lung pentru ţară. Dacă reuşim să ardem nişte etape, să ne mişcăm mai repede în direcţia procesării, este posibil ca în câţiva ani să ajungem la un nivel mult mai redus de depunere şi atunci nu vom mai fi nevoiţi să construim depozite noi.

ecologic: Avem legislaţie europeană, legislaţie naţională şi mai avem exemplul unor ţări avansate din acest punct de vedere. Ce credeţi că ar trebui făcut în primul rând pentru schimbarea actualei stări de fapt?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare: În primul rând, cred că este nevoie de puțină voință politică. În general, primarii au încercat pe cât posibil să mențină cât mai scăzut costul serviciului de salubrizare pentru că este un cost care afectează toți alegătorii. Problema nu trebuie să fie costul, ci disciplina cetăţenilor. De exemplu, eu știu orașe unde cetăţenii sunt verificați și sunt amendați dacă nu sortează deșeurile, dar ştiu și oraşe unde cetăţenii sunt lăsaţi pur şi simplu să arunce deșeurile în saci de gunoi direct pe stradă. Da, aşa se întâmplă: oamenii nu au contracte de salubrizare, pun gunoiul în saci şi îl aruncă pe stradă. Bineînțeles că primăria suportă costurile și cred că administrația locală este cea care ar trebui să ia măsuri. În Oradea avem o situație fericită, în care primăria se implică.

La staţia de sortare

Trebuie spus că operatorul de salubritate nu poate să dea amenzi. Dacă eu văd pe cineva că depune ilegal la colțul străzii o basculantă cu deșeuri, nu am ce să fac decât să semnalez acest caz poliției. Poliţia poate să închidă ochii sau poate să se implice şi să îi dea amendă, ba chiar să facă puțină informare, iar cu timpul se va ajunge la eliminarea unor astfel de fenomene. Trebuie doar să te implici. Chiar dacă primăria plăteşte firma de salubrizare să ia acel gunoi din stradă, perpetuarea sistemului devine o problemă pe termen lung. O situaţie similară este parcarea ilegală: o tot tolerăm și în curând nu o să ne mai putem mișca de atâtea mașini parcate ilegal. Categoric este nevoie de mai multă disciplină, de ceea ce americanii numesc „enforcement“, adică controale și amenzi.

La fel ca Oradea, un exemplu foarte bun este și Buzăul, unde RER a introdus colectarea selectivă, inclusiv pe fracții biodegradabile. Avem o colaborare foarte bună cu autorităţile locale, cu cetăţenii şi pot să spun că sistemul merge foarte bine. Aici am introdus un sistem ca în Germania. Bineînțeles că este un oraş mai mic, unde nu ai de întâmpinat o atât de mare rezistență, unde te poţi ocupa, poţi să vorbeşti cu oamenii din casă în casă, din bloc în bloc, poţi să explici, să pui la dispoziţie infrastructura...

Cred că în direcția aceasta ar trebui să ne mişcăm. Să nu uităm că începând cu data de 1 ianuarie 2017 va fi introdusă suprataxarea la groapa de gunoi. Va fi o surpriză destul de neplăcută pentru multe administraţii locale, care vor fi nevoite să plătească mai mult cu 30-40% pentru serviciul de salubrizare, mai ales că nu au posibilitatea să reducă volumul deşeurilor pentru că nu s-au pregătit din timp.

Ecologizare în teren

ecologic: Era necesară această taxă de depozitare? Unde ar trebui să ajungă banii încasaţi?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:Este absolut necesară, deoarece scopul este să descurajăm depunerea gunoiului la groapă, însă depinde foarte mult și de cum se va aplica. Procesarea deșeurilor costă destul de mulți bani: trecerea printr-o stație de sortare costă între 12-14 euro/tonă, biostabilizarea în staţia de compost costă 15-20 de euro pe tonă. Trebuie să îi dai posibilitatea celui care procesează să își compenseze din tarif aceste costuri, astfel acesta nu va mai plăti acciza la groapa de gunoi şi nu va mai depune deşeurile la groapă.

Scopul taxei de depozitare nu este să aducă bani suplimentari la bugetul de stat sau la Administrația Fondului pentru Mediu, ci să rezolve problema deșeurilor. Pentru că la ora actuală avem mult prea multe deșeuri depuse la groapa de gunoi și prea puțină activitate de sortare și de reciclare.

ecologic: Cât depinde de tehnologie activitatea unei societăţi de salubrizare?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare: Și industria noastră, ca toate celelalte industrii, depinde foarte mult de tehnologie, începând cu partea de logistică: câte camioane ai, cum este realizată monitorizarea, câte rute sunt planificate, cum gestionezi consumul. După aceea este importantă și procesarea: câte deșeuri sortezi, inclusiv colectarea și recipientele care sunt folosite, toate aceste lucruri trebuie gândite până la cel mai mic detaliu.

ecologic: Cum colaborați cu Organizațiile de Transfer de Responsabilitate?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare: Noi colaborăm foarte bine cu OTR-urile. Cred că piața aceasta este un exemplu de ignorare a unei realități timp de mai mulți ani, în care toată această zonă de transfer de responsabilitate la ambalaje s-a dezvoltat într-o direcție total greșită.

Autoritățile au închis ochii, au tolerat sau chiar au încurajat unele raportări care, după câte se spune, nu au fost întotdeauna cele reale. Sau cel puțin acest lucru s-a scris în presă. Toate acestea s-au făcut ca să se mențină niște costuri foarte scăzute. Şi de la foarte jos, acum s-au dus foarte sus pentru cei care pun pe piaţă ambalaje şi care acum sunt nevoiţi să plătească amenzi, contribuţii, cum vrem să le numim.

Pe tot lanțul acesta a fost o mare petrecere, alimentată cu mâncare şi băutură gratis, care a durat ani de zile. După aceea, ca de obicei, a venit trezirea, care a fost una destul de dureroasă.
Aici nu este doar o problemă de reglementare, ci și una practică. Este foarte important să se lămurească ce se întâmplă pe teren și care este trasabilitatea acestor deșeuri, fluxul de documente, controalele efective, cine are responsabilitatea şi pentru ce.

Nu se poate să responsabilizezi doar producătorii de ambalaje sau pe cei care pun în circulaţie ambalaje, nu poţi să responsabilizezi numai OTR-urile, când de fapt la nivel local Primăria este cel mai important partener pentru colectare selectivă și reciclare, dar tocmai aceasta nu are absolut niciun fel de obligaţie.

Probabil că ar trebui să reducem contribuția pe tonă pentru cei care pun în circulație ambalaje, pentru că la ora actuală aceasta este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Din nou, am trecut de la nimic la prea mult şi, din nefericire, eu cred că anul acesta situația nu va fi stabilizată.

Distribuirea tomberoanelor

ecologic: Cum colaboraţi cu cetăţenii?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare:Este un proces de învăţare care cere timp. În general, acolo unde slăbești un pic presiunea, imediat reapar obiceiurile vechi. Este dureros să vezi că asociații întregi de proprietari nu acceptă recipiente pentru colectarea selectivă din diverse motive: nu au loc, este prea complicat sau nu se dorește să se facă colectarea selectivă.

Noi avem o experiență bună cu pubela galbenă și sacul galben, iar toate deșeurile colectate în astfel de recipente trec printr-o stație de sortare. Este foarte neplăcut ca atunci când ridici deșeul menajer să observi că 60% din volum sunt numai ambalaje, ambalaje care sunt contaminate și, deși o parte mai pot fi sortate, costurile sunt mult mai mari decât dacă gunoiul ar fi fost colectat selectiv.

Ceea ce vreau să precizez este faptul că există o oarecare neîncredere în firmele de salubritate, cum că nu trebuie să sortăm gunoiul, fiindcă ele oricum îl amestecă.

Baza campaniei noastre este sortarea deșeurilor. Iar dacă firma de salubritate le amestecă, aceasta trebuie amendată. Oricum toate deşeurile de ambalaje trec prin staţii de sortare, oricum cetățenul trebuie să sorteze pentru că numai așa o să scadă cantitatea de deșeuri menajere depozitată la groapă și numai astfel mai igienizăm puţin țara asta.

Experiența noastră arată că cea mai bună soluție este cea cu sacul galben în care se pun toate ambalajele. „Clopote“ trebuie puse în oraș pentru deșeurile mai mari, de exemplu pentru sticlă. Pentru celelalte ambalaje sacul galben este o soluţie foarte bună, iar agenții economici mai mari, cum ar fi restaurantele, primesc recipienți pe mai multe fracții: pentru PET, cartoane şi pentru sticlă, însă pentru populație cel mai important lucru este să scoată partea biodegradabilă. Acest deșeu umed, biodegradabil, este partea care contaminează totul, care generează și mirosuri neplăcute. Din păcate, în România nu s-a mers pe varianta de a colecta în pubela maro fracția biodegradabilă, așa cum se procedează în Germania, dar noi ne-am convins că aceasta este o soluție foarte bună ca să simplifici apoi procesarea deșeurilor.

ecologic: Credeţi că în viitorul apropiat se va schimba serviciul de salubrizare în România?

Radu Merica, directorul general al societății RER - Recuperare Ecologică și Reciclare: În anii care vor urma, noi suntem la o cotitură în ceea ce privește salubrizarea, deoarece din ce în ce mai multe proiecte cu fonduri europene vor fi atribuite prin licitații. Deja în România a fost creată o infrastructură cu ajutorul fondurilor europene, dar din păcate aceasta nu satisface din diverse motive nevoile industriei 100%. Pentru că cei care s-au ocupat nu au cunoscut prea bine realitatea, componenţa deşeurilor, soluţiile tehnice şi alte lucruri importante. Dar această infrastructură există și cred că ne aflăm într-un moment de cotitură în industria de salubritate, un moment în care trebuie să vedem ce este de făcut pentru a îmbunătăți gradul de colectare, de sortare şi cota de reciclare din deșeuri.

 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare