DOSAR: 2 lei, acuzaţii, infringement şi multă nepăsare - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

DOSAR: 2 lei, acuzaţii, infringement şi multă nepăsare

09 November 2016 - 02:31 PM Reciclare & Recuperare

2 lei, acuzaţii, infringement şi multă nepăsareLa sfârşit de an, un nou scandal zguduie piaţa reciclării ambalajelor în România. Producătorii, berarii şi hypermarketurile se luptă cu reciclatorii, cu valorificatorii, cu salubriştii, ONG-iştii îşi simt veniturile în pericol, iar organizaţiile de transfer de responsabilitate, câte mai sunt, încearcă să supravieţuiască şi acestei bătălii. O bătălie în care s-au aruncat, chiar în preajma campaniei electorale, din convingere fireşte, şi aleşii neamului, parlamentarii. Un război pe 2 lei în care s-a implicat o clasă politică de cam aceeaşi valoare.  Matei Dumitru

Scurt istoric al unei penalităţi

Prin OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, România şi-a stabilit obiectivele minime de valorificare sau incinerare şi de valorificare prin reciclare, globale şi pe tip de material de ambalare. Astfel, începând din anul 2013, obiectivul de valorificare prin reciclare la hârtie-carton este de 60%, la plastic 22,5% (din care la PET 55%), la sticlă 60%, la metal 50% (din care la aluminiu 21%), la lemn 15%.

Atingerea acestor ţinte este esenţială pentru alinierea României la politicile europene privind economia circulară. Producătorilor şi celor care introduc pe piaţă produse ambalate le revine, conform legilor, atât europene, cât şi naţionale, întreaga responsabilitate pentru toată cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională, cu obligaţia de a realiza obiectivele minime de 60% şi de a finanţa sistemul de colectare şi valorificare.

Penalitatea de 2 lei pe kilogramul de ambalaj pentru care nu şi-au îndeplinit obligaţiile nu a fost introdusă recent. Ea exista încă din anul 2005. Că s-au făcut raportări false sau că nu au fost recunoscute de către AFM raportări corecte nu este relevant. Există anchete în curs, iar justiţia va fi cea care va stabili adevărul. Legea a existat şi ea a fost pusă în aplicare anul acesta pentru cantităţile nerealizate în anul precedent.

După ce la Fondul pentru Mediu s-au încasat aproximativ 60 de milioane de euro din aceste penalităţi, oficialii Ministerul Mediului au declarat că intenţia „nu este aceea de a aplica penalităţi pentru fiecare kilogram de deşeu nereciclat, ci este impulsionarea unui sistem funcţional de management al deşeurilor de ambalaje care să nu plaseze România în nefericita situaţie a unui infringement pe această temă“.

De atunci nimeni nu a mai auzit de acest sistem funcţional de management al deşeurilor de ambalaje. Cum nimeni nu a mai vorbit de infringement. Bani de la AFM s-au găsit însă pentru alte programe, ceva mai populare decât gunoaiele, cum sunt programul Rabla şi Casa verde.

Senzaţia generală este că, la nivelul deciziei, care nu mai este de mult la Ministerul Mediului, în zona deşeurilor se doreşte menţinerea unei penalităţi aplicate industriei, mai mică sau mai mare, nu pentru a rezolva problema deşeurilor de ambalaje, o problemă oricum de nerezolvat fără implicarea autorităţilor publice, ci pentru a aduce fonduri la AFM.

Dacă însă penalitatea va scădea de la valoarea de 2 lei pe kilogram la 0,3 lei sau 0,7 lei, atunci urmările vor fi grave pentru România. Fiindcă producătorii vor prefera să plătească la stat aceşti 0,3/0,7 lei, iar sistemul de reciclare se va prăbuşi. Trebuie spus însă că în acest an s-au făcut şi mari speculaţii în piaţă. Cantităţi de mii de tone de deşeuri le-au fost vândute producătorilor, la preţuri chiar mai mari de cei 2 lei pe kilogram, fără a li se prelua şi responsabilităţile, un subiect care a intrat deja în atenţia unor autorităţi.

Industrie versus autorităţi

În România s-a dezvoltat în ultimii ani o industrie de valorificare şi de reciclare competitivă la nivel european, o industrie cu investiţii de sute de milioane de euro şi cu mii de oameni angajaţi. În colectare sunt angrenate sute de firme mai mici sau mai mari, familii întregi trăiesc de pe urma deşeurilor, fiindcă deşeurile, sunt o afacere din ce în ce mai profitabilă în zilele noastre. Şi cu toate acestea, România ocupă ultimele locuri în clasamentele europene privind cantităţile de deşeuri reciclate şi valorificate, cu cifre care ar trebui să îi facă să roşească pe toţi cei care au reglementat, controlat, manageriat la nivel naţional ceea ce numim managementul deşeurilor.

Parlamentul (foto Agerpres)

Este inadmisibil ca în condiţiile în care România este ţara care deţine cel mai mare producător de fibră sintetică din Europa, noi să importăm deşeuri de PET. Este inadmisibil ca fabricile de ciment din România să importe deşeuri pentru a le coincinera, în condiţiile în care România îşi depozitează deşeurile municipale.

Este inadmisibil ca la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, în România să nu funcţioneze un sistem de colectare selectivă a deşeurilor municipale. Nu industria, nu berarii, nu reciclatorii şi nici hypermarketurile ar fi trebuit să facă acest sistem, ci autorităţile publice locale ale statului român, funcţionarii aleşi de cetăţenii acestei ţări, plătiţi de ei şi recompensaţi de ei cu drepturi, beneficii şi demnităţi publice.

Colectare selectivăRezolvarea problemei deşeurilor în România a preocupat mult mai mult Uniunea Europeană decât naţiunea română. Încă din 2011, Comisia Europeană a trasat României un plan de măsuri, pe care noi, Revista ecologic, l-am amintit la fiecare schimbare de guvern, o foaie de parcurs cu paşi clari, cu termene şi cu soluţii.

Introducerea unei taxe de depozitare în vederea deturnării deşeurilor de la depozitul de deşeuri era numai una dintre aceste recomandări. Adoptată prin lege în urmă cu câţiva ani, taxa de depozitare a fost amânată pentru anul 2017 la iniţiativa unor parlamentari. Şi se preconizează o nouă amânare, în condiţiile în care nici o primărie din ţară nu are prevăzute în bugetele aprobate deja capitole pentru acoperirea acestei taxe.

Cei care s-au opus cel mai vehement întotdeauna introducerii taxei de depozitare au fost fireşte salubriştii. Şi nu în stradă, prin manifestaţii publice, ci în Parlament, în linişte şi cu o eficacitate demnă de o cauză mai bună, în acelaşi loc de unde au primit o lege a salubrităţii aşa cum şi-au dorit-o.

O altă recomandare a Comisiei Europene era actualizarea planurilor naţionale şi regionale de gestionare a deşeurilor. Pentru Planul Naţional s-a găsit cu greu, abia anul acesta, un partener agreat, privat fireşte, care să-l realizeze. La planurile regionale s-a renunţat deja.

Constituirea şi controlarea sistemelor de colectare selectivă şi implementare a colectării selective din uşă în uşă era una din priorităţile principale trasate României de la Bruxelles în anul 2011. Nicio localitate din România nu are un asemenea sistem. Lista sugestiilor ar putea continua cu sistemul „Pay As You Throw“ - „Plăteşti cât arunci“ sau cu o implementare a unei strategii privind deşeurile ecologice, sisteme şi strategii care nu există la ora actuală.

Nicio măsură, din toate cele care ne-au fost sugerate de Comisia Europeană, nu s-a aplicat în România anului 2016.

Micşorarea penalităţilor va duce la infringement

Organizaţia patronală OPP REMAT, care are ca membri cele mai multe societăţi de colectare şi valorificare a deşeurilor din România, consideră că penalitatea de 2 lei pe kilogramul de ambalaj reprezintă „un instrument economic implementat pentru nerealizarea obligaţiilor de mediu care trebuie să fie mai mare decât valoarea costurilor de gestionare a deşeurilor, tocmai pentru a-i determina pe cei responsabili, producătorii, să finanţeze costurile deşeurilor.

Modificarea valorii de la 2 lei/kg de ambalaje la 0,3/0,7 lei nu o să mai aibă acelaşi impact, deoarece valoarea propusă este sub costurile de gestionare pentru unele categorii de deşeuri.

Costurile de colectare, manipulare, transport şi tratare a deşeurilor de ambalaje din sticlă, lemn, hârtie-carton, inclusiv anumite deşeuri de plastic sunt mai mari sau aproape egale cu valoarea de 0,7 lei/kg, ceea ce va face ca aceste materiale să nu se mai colecteze. În aceste condiţii, producătorii, cei care sunt responsabili de finanţarea costului colectării, nu vor mai avea niciun interes de a susţine financiar sistemul de colectare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje şi vor achita la Fondul pentru Mediu respectiva sumă“, se spune într-un comunicat adresat de către OPP REMAT Senatului României.

Salubritate

Conform aceluiaşi comunicat „nerealizarea obiectivelor de valorificare şi reciclare a deşeurilor, obiective asumate de România prin Tratatul de aderare la UE, va duce la aplicarea de sancţiuni ţării noastre prin demararea procedurilor de infringement, cu implicaţii financiare foarte costisitoare pentru bugetul de stat“.

Asociația Română pentru Managementul Deșeurilor (ARMD) care reprezintă interesele a mai mult de 100 de membri, operatori de salubritate, colectori, procesatori de deșeuri, precum și companii de reciclare, semnalează şi ea „pericolul reprezentat de inițiativa de modificare a legii care stă la baza dezvoltării sectorului de reciclare din România prin reducerea penalităţii pentru neîndeplinirea țintelor de reciclare pentru anul 2016 la o valoare cu mult sub cea prevăzută în legea actuală“. Asociația Română pentru Managementul Deșeurilor atrage atenția asupra efectelor negative pe care le produce scăderea penalităţii: „Stoparea dezvoltării sistemului de colectare şi reciclare, în contextul în care România se afla în anul 2012 pe ultimul loc în Uniunea Europeană cu doar 1% reciclare a deşeurilor, renunţarea la principiul european conform căruia poluatorul plăteşte şi nerealizarea obiectivelor asumate de România şi intrarea inevitabilă în infringement“.

Producătorii nu mai vor să plătească în orice condiţii

16 organizaţii, printre care patronatele din industria alimentară, cele din industria de băuturi răcoritoare şi de bere, hypermarketurile, patronatele din industria materialelor de construcţii, Uniunea Patronatelor şi alţi reprezentanţi ai industriei care au plătit în ianuarie anul acesta milioane de euro susţin acum în Parlament reducerea penalităţii de la 2 lei pe kilogram la 0,3/0,7 lei.

Aceste organizaţii spun că ele „au susținut și au sprijinit încă de la început crearea și dezvoltarea la nivel național a unui sistem de gestionare a deșeurilor de ambalaje bazat pe principiul răspunderii producătorului, care este adoptat cu succes în majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene, iar acesta s-a dovedit pe parcursul anilor capabil să obțină rezultate care să permită respectarea obligațiilor asumate de România la aderarea la Uniunea Europeană.

Supermarket

Cu toate acestea, lipsa infrastructurii corespunzătoare de gestionare a deşeurilor, mai ales pentru asigurarea colectării separate a acestora, va conduce la situația ca România să nu-şi respecte angajamentele în acest domeniu, asumate prin Tratatul de Aderare, şi să fie declanşată o procedură de infringement, iar această situație este imputabilă Ministerului Mediului, care are o responsabilitate directă, pentru că nu și-a îndeplinit rolul de a elabora, implementa și controla îndeplinirea măsurilor de politici de mediu la nivelul municipalităților.

Fără o colectare separată funcțională, în condițiile în care 60% din deşeurile de ambalaje sunt generate în gospodării, producătorii și importatorii de bunuri ambalate nu pot realiza țintele de reciclare, deși au aderat aproape în totalitate la sistemul național de gestionare a deșeurilor de ambalaje creat, reglementat și controlat de Statul Roman, și plătesc pentru reciclarea întregii cantități de deșeuri de ambalaje pe care le introduc pe piața națională“ se arată într-un comunicat.

„Situația se anunță dramatică pentru 2016, întrucât sistemul este complet disfuncțional, iar țintele sunt departe de a fi atinse din cauza lipsei infrastructurii necesare colectării selective și a cărei dezvoltare nu ține direct de producători“, se mai spune în comunicatul iniţiatorilor schimbării legii.

Iar păstrarea nivelului actual al contribuției la 2 lei/kg nu ar asigura din punctul lor de vedere o mai bună colectare a deșeurilor de ambalaje, ci ar da „posibilitatea deținătorilor de deşeuri (colectori și reciclatori) de a solicita și încasa de la producătorii și importatorii de bunuri ambalate mult mai mulți bani pentru aceeași activitate precum cea din anii precedenți. Prin urmare, producătorii sunt confruntați cu o escaladare fără precedent a costurilor și cu perspectiva creșterii acestora prin impactul contribuției penalizatoare“.

Situația actuală s-ar datora, spun ei, „lipsei de implicare a autorităților cu atribuții în domeniu în vederea creării mecanismelor necesare pentru colectarea separată de la populație a deșeurilor reciclabile - inclusiv a celor de ambalaje - precum și lipsei acțiunilor de control pentru impunerea respectării legii la nivelul autorităților“.

„Lipsa de deşeuri a creat o piață dezechilibrată, cu prețuri nerealiste și nejustificate, aflate în continuă creștere până la limita corespunzătoare penalității la Fondul pentru Mediu“, se mai spune în comunicatul de presă al producătorilor.

Problema mare legată de cei 0,3/0,7 lei penalitate este aceea că la unele materiale cu valoare negativă, cum sunt sticla şi lemnul, penalitatea de 0,7 lei este mai mică decât costul reciclării. Este ca şi cum dacă ai parca într-un loc amenajat ai plăti doi lei, iar dacă ai parca pe linia de tramvai ai plăti o amendă de un leu şi cincizeci de bani.

Războiul dintre cele două tabere, practic dintre două industrii, cea a producătorilor şi cea a reciclării, se duce pe o piaţă săracă, într-o Românie unde nu toată lumea cumpără produse ambalate şi unde nivelul de trai este unul extrem de redus. Iar implementarea unui sistem naţional de colectare selectivă nu se poate face de către Ministerul Mediului, ci numai de autorităţile publice locale, care ţin de o altă instituţie, au alte preocupări şi alte interese decât cele de protecţie a mediului. Problema mare va apărea însă în momentul în care România va pierde fondurile europene din cauza neîndeplinirii ţintelor la deşeuri. Astfel, pe lângă amenzile pe care le vom plăti, nu vom mai avea cu ce dezvolta un sistem de management al deşeurilor competitiv, asemănător celor din ţările europene spre care ţara noastră ar trebui să tindă. Declanşarea procedurilor de infringement pe zona de deşeuri este de neevitat la ora actuală. Iar acest fapt îi interesează mai puţin pe cei care care se luptă astăzi pe valoarea unei amenzi la ambalaje. Şi unii şi alţii sunt societăţi comerciale, toţi vor creşterea veniturilor şi scăderea costurilor, şi unii şi alţii lucrează pe baza unor planuri de afaceri, toţi au ţinte de atins, obligaţii, responsabilităţi faţă de acţionari şi câteodată faţă de parteneri şi de angajaţi. Oricât ar încerca unii să pară, ei nu sunt ONG-uri de mediu...

Ceea ce rămâne însă cu totul de neacceptat este indiferenţa vecină cu complicitatea faţă de infringement a autorităţilor de stat, publice şi locale, care menţin această situaţie tulbure unde nimic bun nu se poate întâmpla în continuare.

În timp ce celelalte ţări europene vor să treacă la un altfel de societate, bazată pe o economie circulară, care implică strategii noi, planuri noi, asumare de responsabilităţi şi mult efort, noi în ţara noastră mică ne luptăm, pe viaţă şi pe moarte, pentru câţiva bănuţi. 

Deşeuri



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare