Raul Pop: „În România, protecţia mediului este văzută deocamdată ca un rău necesar“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Raul Pop: „În România, protecţia mediului este văzută deocamdată ca un rău necesar“

10 December 2016 - 12:26 PM Reciclare & Recuperare

Îndeplinirea obligaţiilor de valorificare a deşeurilor de ambalaje a fost una dintre marile probleme moştenite de echipa de tehnocraţi de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. O problemă nerezolvată încă, în care sunt implicate Parchetul General şi alte instituţii care cercetează în cadrul unor anchete, aflate în curs, încălcări ale legii, raportări false ale unor cantităţi de deşeuri care au fost decontate se pare fraudulos şi, foarte probabil, implicarea în acest caz a unor funcţionari publici de rang înalt. Pentru a afla cum se vede acest domeniu din perspectiva conducerii ministerului, am adresat câteva întrebări secretarului de stat responsabil de domeniul deşeurilor, Raul Pop.     ecologic

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (foto: Agerpres)ecologic: Credeţi că România îşi va îndeplini anul acesta obiectivele privitoare la colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Cel mai probabil, deşi avem semnale clare privind creşterea cantităţilor de deşeuri din ambalaje care ajung la valorificare, nu vom asista la miracole în cursul acestui an. Deşi încă nu dispunem de datele anuale, în opinia mea este imposibil să recuperăm într-un an toate întârzierile acumulate în ultimii 10 ani. Din păcate, în cursul lui 2016 am constatat o risipă majoră de efort în discuţii mai puţin constructive, în locul concentrării energiilor în sensul implementării colectării selective şi formării de parteneriate între generatorii de deşeuri (primării, şcoli, staţii de sortare) şi producătorii care ar trebui să fie interesaţi de atingerea ţintelor proprii de valorificare.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 38/2016 pentru completarea Legii nr. 249 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje dă posibilitatea producătorilor, adică companiilor care pun pe piaţă produse ambalate, să îşi îndeplinească ţintele de valorificare a propriilor ambalaje, atât prin asociere în cadrul unei Organizaţii de Transfer de Responsabilitate, cât şi prin parteneriate directe cu deţinătorii de deşeuri. În ceea ce priveşte situaţia cantităţilor valorificate în anii trecuţi, vom avea o imagine mai corectă doar după finalizarea şi comunicarea rezultatelor anchetei derulate de Parchet, care investighează tocmai realitatea din spatele cifrelor raportate.

Sortarea deşeurilorecologic: Există o opinie oarecum generală în rândul operatorilor economici care se ocupă de gestionarea deşeurilor că nu există deşeuri în piaţă şi că din această cauză ţintele sunt foarte greu de atins. Cum comentaţi?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Dacă analizăm cifrele privind cantităţile puse pe piaţă în anii trecuţi, am putea spune că există deşeuri. Dar ele trebuie colectate. Această activitate implică costuri pe care cei implicaţi, respectiv producătorii, UAT-urile, OTR-urile, retail-urile, ar prefera, desigur, să nu şi le asume.

În ceea ce priveşte deşeurile de la populaţie, colectarea selectivă ar fi trebuit să fie implementată de câţiva ani, conform Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. Din păcate, prevederile legale în vigoare şi controalele din partea Gărzii Naţionale de Mediu nu au reuşit încă să aducă lucrurile pe un făgaş normal, de ţară europeană a secolului 21. Sunt în continuare foarte puţine localităţi în care cetăţenii dispun de o infrastructură rezonabilă de colectare separată la sursă. Această infrastructură trebuie pusă la dispoziţie de către autorităţile locale, prin operatorul local de salubritate, împreună cu reguli de utilizare a acesteia. E vorba de un calendar de ridicare, de informaţii despre modul de utilizare, de mecanisme locale de stimulare, de campanii locale etc. Din păcate, cele mai multe localităţi au întârzieri majore în lansarea Sistemelor de Management Integrat al Deşeurilor (SMID-uri). Din cele 32 de SMDI-uri finanţate din fonduri nerambursabile în perioada 2007-2013, numai 2 sunt funcţionale în anul 2016.

ecologic: Mai există organizaţii de transfer de responsablitate în zona de ambalaje? Care sunt OTR-urile autorizate la ora actuală pentru a prelua responsabilitatea în domeniul deşeurilor de ambalaje? Funcţionează procedura de autorizare tacită după 30 de zile de la primirea cererii de autorizare/reautorizare? Vă rog să clarificaţi acest subiect.

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: În acest moment există 8 organizaţii de transfer de responsabilitate, dintre care 6 au licenţă de operare, iar 2 sunt în procedură de licenţiere.

Procedura de aprobare tacită este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 486/2003, cu modificările şi completările ulterioare. În procedura de licenţiere a organizaţiilor colective pentru deşeurile de ambalaje nu este menţionat că activitatea de licenţiere se exceptează de la această regulă, ca în cazul licenţierii organizaţiilor colective pentru gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. În cazul licenţierii organizaţiilor colective pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje, datorită întârzierilor de ordin organizatoric și instituţional, există 2 OTR-uri care au intrat sub incidența acestui act de reglementare.

ecologic: Ştiu că aţi susţinut menţinerea penalităţii la valoarea de de 2 lei/kg de ambalaj pentru care nu s-au atins ţintele de valorificare şi pentru respingerea propunerii venite din partea producătorilor, ca valoarea acesteia să fie de 0,3 lei/kg. De ce este necesară valoarea de 2 lei?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Asumarea plăţii contribuţiei către AFM pentru neîndeplinirea ţintelor de valorificare, de 2 lei/kg, este o măsură directă a ratării îndeplinirii obligaţiilor legale cu privire la valorificarea deşeurilor din ambalaje provenite de la propriile produse puse pe piaţă. Această activitate (de colectare, transport, sortare, tratare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje) este derulată de companii specializate şi este generatoare de costuri. Ca în orice activitate economică într-o piaţă liberă, întâlnirea cererii cu oferta de astfel de servicii va stabili preţul lor. Evit să spun tarif, deşi este vorba de servicii, pentru a nu crea vreo confuzie cu tariful de salubrizare. În momentul în care o autoritate intervine în acest joc liber al cererii şi ofertei, piaţa este denaturată, iar preţul se formează pe baze nereale.

Dacă asupra unei activităţi care costă între 0,4-1,3 lei/kg în acest moment, intervin artificial cu un plafon mai mic (stabilind că această activitate poate fi înlocuită cu plata une taxe mai mici decât costul ei, adică în discuţia noastră cu 0,3 lei/kg), niciuna dintre părţile obligate nu-şi va mai asuma derularea activităţii respective, alegând în schimb să plătească taxa. Pe cale de consecinţă, serviciile de administrare a deşeurilor din ambalaje nu vor mai fi finanţate, iar această activitate ar dispărea, în loc să se dezvolte. România are însă nevoie să valorifice 60% din totalul deşeurilor de ambalaje, obligaţie naţională asumată faţă de Uniunea Europeană, şi nu îşi poate permite paşi înapoi sau încetinirea ritmului de creştere a cantităţilor reciclate. Dimpotrivă, trebuie să accelerăm această activitate pentru a recupera decalajul faţă de obiectivele asumate şi, nu în ultimul rând, pentru a reuşi - prin dezvoltarea acestei activităţi - să ajungem la o scădere reală, fundamentată economic, a costurilor aferente.

Linie de prelucrare

ecologic: Cum ajută penalitatea de 2 lei/kg la atingerea ţintelor de reciclare? Este ea cumva inclusă într-un mecanism care să ducă la atingerea acestor ţinte? Care este acest mecanism?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Ajută în două moduri. În primul rând, prin însuşi caracterul ei demotivator, orice penalitate descurajează un anumit comportament vizat. În cazul de faţă, pus în faţa deciziei de a plăti 2 lei/kg către AFM sau 0,4-1,3 lei/kg către un prestator de servicii, ambalatorul va alege, în mod firesc, să îşi minimizeze costurile, atât finanţând activitatea de valorificare a deşeurilor de ambalaje, cât şi reducând, unde şi cât este posibil, cantitatea de ambalaje pusă pe piaţă. Practic, nici nu contează cât este această penalitate, atâta vreme cât ea este mai ridicată decât costul îndeplinirii obligaţiei.

În al doilea rând, dacă aceste contribuţii ajung, totuşi, în Fondul pentru Mediu, sumele respective se întorc obligatoriu, prin lege, tot în proiecte de protecţie a mediului, dintre care încercăm să direcţionăm o pondere cât mai mare către conştientizare-informare şi, respectiv, către colectarea selectivă a deşeurilor, astfel încât să stimulăm şi mai mult creşterea cantităţilor de deşeuri valorificate.

ecologic: Colectarea selectivă implică pe lângă educaţie şi nişte costuri. Există la nivel de minister un calcul referitor la costul colectării selective a deşeurilor municipale?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Costurile de gestionare a tuturor categoriilor de deşeuri sunt fundamentate în analiza cost-beneficiu (cost de investiții și operare a investițiilor) derulată pentru fiecare dintre SMID-uri. Pe aceste analize se bazează şi tarifele de salubritate negociate la nivel local. Actualmente, valoarea acestor tarife este cuprinsă între 3 şi 4 lei pe persoană pe lună în mediul rural şi 6-9 lei pe persoană pe lună în mediul urban, o modalitate de tarifare care, însă, nu ţine cont de comportamentul diferenţiat al unui generator de deşeuri faţă de altul.

Pentru un sistem funcţional de management adecvat al deşeurilor avem nevoie de un comportament adecvat încă din momentul în care ele se generează, adică o predare separată către un colector. Acest comportament poate fi stimulat atât prin educaţie, cât şi prin amenzi. Dacă însă ne dorim o abordare sistemică, este necesară tarifarea diferenţiată, astfel încât costurile suplimentare generate de deşeurile predate în amestec să fie suportate de către cel care le amestecă.

Colectarea selectivăecologic: Producătorii au reproşat instituţiilor statului că acestea nu au pus la punct niciun sistem funcţional de colectare selectivă a deşeurilor şi că sumele încasate din aplicarea penalităţii nu se regăsesc în crearea acestui sistem. Cine ar fi trebuit să realizeze sistemul de colectare selectivă?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Suntem într-o retorică din care avem nevoie să ieşim. După cum îmi spunea cineva recent, e un joc al „pisicii moarte“ pasate de la unul la altul, în care toate părţile implicate arată cu degetul spre altcineva pentru a abate atenţia de la propriile responsabilităţi neîndeplinite. Oricât este de tentant, nu ne putem permite să aruncăm vina doar pe producători pentru că sistemele colective de finanţare înfiinţate de ei s-au dovedit prost controlate, pe autorităţile publice locale că nu au implementat încă o colectare selectivă performantă, pe colectori că nu ridică separat deşeurile, pe autorităţile de mediu că nu dau suficiente amenzi, pe consiliile judeţene şi pe ADI-uri că nu au finalizat SMID-urile, pe sistemul de învăţământ că nu educă cetăţenii pentru a face colectare separată etc. Cert este că noi toţi trebuie să intensificăm eforturile pentru ca acest sistem de management corespunzător al deşeurilor să funcţioneze şi, în timp, să se optimizeze tocmai prin funcţionare.

Sistemul de colectare selectivă de la domiciliu trebuie, fără îndoială, dezvoltat local. Acest lucru însă nu se poate face - sau este foarte mult îngreunat - în lipsa unor fluxuri de finanţare necesare pentru demararea şi derularea activităţilor. Fluxurile financiare vin prin finanţări de infrastructură din surse publice, din tarife încasate de la cetăţeni, din plata serviciilor aferente
gestionării deşeurilor pentru care există obligaţii legale (ambalaje, echipamente electrice, baterii, anvelope etc). Oricare „sugrumare“ a acestei surse de finanţare nu face altceva decât să subfinanţeze sistemul.

ecologic: Aţi avut un mandat relativ scurt. Ce aţi reuşit să faceţi, ce v-aţi propus şi nu aţi reuşit şi ce veţi face în continuare? Vă întoarceţi în societatea civilă, intraţi în politică sau luaţi în calcul altă alternativă?

Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor: Personal, cred că politicile de mediu, la fel ca activismul de orice fel, nu sunt un subiect finit, întotdeauna se poate construi în continuare. În România, protecţia mediului este văzută deocamdată ca un rău necesar, în loc să fie luată în calcul ca un element indispensabil, cum este de exemplu securitatea fizică a individului în elaborarea de politici, planuri, proiecte şi programe. Din această perspectivă, cred că orice lungime de mandat este insuficientă, pentru că întotdeauna rămân lucruri de făcut.

Eu sunt în continuare nemulţumit de starea mediului în care trăim, mai ales cu privire la aspectele care stau în puterea noastră să le schimbăm, dar din comoditate, incompetenţă sau lipsă de resurse, nu reuşim să le rezolvăm. Deşeurile sunt un astfel de exemplu, la fel este calitatea aerului sau calitatea vieţii urbane. În toate aceste domenii mai avem multe lucruri de făcut şi ar trebui ca toţi să fim nemulţumiţi şi mai ales să fim activi!

În plan organizaţional, sunt nemulţumit pentru faptul că nu am reuşit să accelerez la un nivel rezonabil procedurile administrative de a lua şi oficializa decizii în cadrul domeniului de care mă ocup. Sunt nemulţumit în continuare că ne lipsesc datele pe care să bazăm diverse decizii, că nu reuşim încă să lucrăm în echipă cu alte instituţii, experţi, companii, universităţi, ONG-uri. Cred că am făcut paşi în acest sens, însă este vorba despre un efort care trebuie susţinut probabil câţiva ani până când devine un mod de funcţionare firesc. 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare