Veniturile obținute din taxa de depozitare trebuie reinvestite în domeniul gestiunii deșeurilor - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Veniturile obținute din taxa de depozitare trebuie reinvestite în domeniul gestiunii deșeurilor

16 January 2017 - 01:18 PM Reciclare & Recuperare

În România, nu de puţine ori Statul s-a grăbit să introducă taxe fără a face şi o analiză a impactului pe care acestea le vor avea asupra mediului economic, fără a găsi sursele pentru acoperirea lor şi fără chiar a face publice şi normele de aplicare ale unor legi care aduc bani la buget, însă creează mari probleme mediului economic. Un ultim exemplu de acest fel este taxa de depozitare a deşeurilor, o taxă pe model european, care ar fi trebuit să descurajeze depozitarea deşeurilor municipale şi să sprijine valorificarea acestora. În ţările europene unde există taxa, există şi sisteme moderne de colectare selectivă, astfel încât cetăţeanul, care este plătitorul acestei taxe, poate să contribuie direct la minimizarea cantităţilor de deşeuri care ajung la depozitare. La noi nu există nimic altceva decât o nouă taxă care va intra în vigoare din prima lună a noului an. Referitor la acest subiect, am solicitat un punct de vedere Asociaţiei Române pentru Managementul Deşeurilor, singura organizaţie din domeniu care reuneşte operatori economici din salubrizare, reciclare şi depozitare a deşeurilor.
ecologic

Situația actuală

«Existența unui sistem de management al deșeurilor bine pus la punct în fiecare județ (colectare, transport, transfer, sortare, compostare, depozitare) reprezintă cheia atingerii țintelor de țară și nu introducerea de taxe. Sumele obținute din aceste taxe vor putea fi considerate surse suplimentare la Fondul pentru Mediu pentru modernizarea capacităților existente și pentru realizarea de noi investiții în zonele în care acestea nu au fost prevăzute inițial.

Asociaţia Română pentru Managementul DeşeurilorNu putem vorbi de un sistem echitabil de taxare la depozitare atâta timp cât sunt județe care nici măcar nu au proiecte pentru astfel de depozite ecologice sau sunt județe unde depozitele sunt gata (de exemplu județul Mureș), dar nu au finalizate operațiunile de desemnare a unui operator, iar în alte județe aceste proiecte sunt în derulare în diferite etape de construcție.

Practic, jumătate din județele României au probleme cu depozitarea. Mai mult, nu s-au finalizat nici licitațiile pentru colectare și transport, iar în multe zone încă se desfășoară lucrări la stațiile de transfer, sortare și compostare, la care, din cauza procedurilor greoaie, sunt de așteptat și aici întârzieri cu licitațiile. În judeţul Prahova s-a pus în funcțiune doar stația de sortare, cea de tratare mecano-biologică fiind prevăzută a intra în funcțiune cel mai devreme în anul 2018! Până atunci Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a hotărât ca deșeurile biodegradabile să fie depozitate la rampă. Implementarea unor proiecte de biomasă și biogaz ar reduce mult cantitățile de deşeuri biodegradabile depozitate.

Din păcate POS Mediu nu poate fi considerat finalizat în niciun județ (cel de la Bistrița-Năsăud are acum probleme cu concesionarea serviciului de colectare, transport), deci se impune:
- accelerarea licitațiilor de atribuire a activităților de administrare a facilităților realizate prin POS Mediu (în prezent sunt în derulare 7 licitații de administrare a CMID-urilor - Centre de Management Integrat al Deşeurilor - și alte 9 sunt în fază avansată);
- întocmirea unei legislații clare și simple pentru producția compostului (finanțarea din AFM a realizării acestei legislații plus dotarea cu laboratoare a tuturor facilităților de producție compost și a MBT-urilor);
- întocmirea unei legi a biomasei și biogazului care să încurajeze investițiile în instalații de biogaz de mici capacități, care să fie amplasate lângă locul de generare a biodeșeurilor (eventual lângă CMID).

Sortarea deşeurilor

În acest sens, este necesară în primul rând o voință politică care să impulsioneze prin măsuri coerente finalizarea urgentă a tuturor proiectelor și introducerea unor proceduri clare pentru licitațiile din acest domeniu, inclusiv o clarificare între instituțiile statului implicate (Ministerul Fondurilor Europene, Administrația Fondului pentru Mediu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Consiliul Concurenței) care au dat de multe ori decizii contrare. Iată pe scurt ce trebuie făcut pentru dezvoltarea managementului deșeurilor în România:
- dezvoltarea infrastructurii de precolectare și colectare a deșeurilor municipale: sisteme de colectare inteligente (de ex. recompensarea generatorului de deșeuri), containere subterane/platforme speciale pentru colectarea deșeurilor, autospeciale cu emisii de noxe cât mai mici (hibride și electrice);
- dezvoltarea proiectelor de valorificare materială și energetică a deșeurilor: reciclarea deșeurilor pentru care în România nu există capacități de reciclare (de exemplu PVC), instalații de biogaz pe bază de biodeșeuri, instalații de piroliză pentru deșeurile de mase plastice, instalații de sortare și valorificare deșeuri din construcții și demolări (cel puțin o instalație în fiecare euroregiune de dezvoltare), dezvoltarea de instalații de tratare mecano-biologică (MBT) - cel puțin o instalație în fiecare euroregiune de dezvoltare, modernizarea instalațiilor de sortare realizate atât prin finanțare privată, cât și cele prin finanțare europeană, instalații de sortare a deșeurilor stradale, instalații de producție a combustibilului alternativ pentru fabricile de ciment/centrale termice după caz (RDF);
- sisteme de planificare și monitorizare a activităților de salubritate: sisteme IT de planificare a activităților serviciului de salubrizare, monitorizarea activităților de salubrizare menajeră prin introducerea sistemelor de evidențiere a volumelor colectate prin cântărirea deșeurilor colectate, de trasabilitate a deșeurilor, monitorizarea activității de salubrizare stradală atât pentru sezonul cald, cât și pentru cel rece.

Dumitru Mihalache, preşedintele Asociaţiei Române pentru Managementul Deşeurilor

În condițiile actuale se pierde un timp important cu discuții anoste asupra tarifelor de salubritate când acestea sunt în prezent sub 10 lei, în cele mai multe județe chiar sub 5 lei. Dorim curățenie, dorim colectare selectivă și măsuri de conștientizare, toate în aceste prețuri. De altfel, contractele de salubrizare nu sunt actualizate și doar câteva aduc tangențial în discuție colectarea selectivă.

În considerarea principiului descentralizării serviciilor de salubrizare, principiu prevăzut la Art. 3 din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, activitatea de administrare a depozitelor de deşeuri este separată de activitatea de colectare a deşeurilor și în practică, aceste activităţi sunt desfăşurate de operatori economici diferiţi, în baza unor contracte de delegare a gestiunii încheiate cu autorităţile administrativ-teritoriale sau cu asociaţiile de dezvoltare intercomunitare.

Pentru prestarea serviciilor legate de operarea depozitelor de deşeuri, operatorii de depozitare încasează tarife de depozitare calculate pe tona de deşeuri preluate în vederea depozitării.

Deşeurile primite de operatorii depozitelor de deşeuri în vederea depozitării finale provin, în cea mai mare proporţie, de la operatorii de colectare, care au obligaţia să plătească tariful de depozitare.

La rândul lor, operatorii activităţii de colectare a deşeurilor încasează tarife specifice de colectare de la utilizatorii finali ai serviciului, tarife, de regulă, fixe, aplicate în funcţie de numărul de numărul persoanelor dintr-o unitate locativă.

Tarifele de depozitare şi, respectiv, tarifele de colectare a deşeurilor de la utilizatorii finali sunt stabilite prin contractul de delegare a gestiunii. Modificările ulterioare cu privire la aceste tarife sunt aprobate de către delegatari (autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară), în temeiul legislaţiei specifice, şi intră în vigoare de la data aprobării lor prin hotărâri ale delegatarilor.

Lucrători la salubritate

Pornind de la ideea că depozitele ecologice sunt, în cea mai mare parte, incluse în cadrul unor Centre de Management Integrat al Deșeurilor, trebuie să se țină cont de faptul că deșeurile preluate la intrarea în CMID nu ajung direct în celulele de depozitare. Această situație poate determina pierderea trasabilității acestora, deoarece spre depozitare ajung deșeurile prelucrate în instalațiile de sortare și compostare, în conformitate cu durata ciclului de procesare respectiv.

Din acest motiv este necesară specificarea clară a metodologiei de transfer pe întregul lanț de gestiune a deșeurilor, până la generatorul deșeurilor.

Probleme privind introducerea taxei

Din proiectul de act normativ menționat mai sus lipsește modul de calcul al taxei de depozitare pe care operatorii colectori de deșeuri municipale trebuie să o recupereze de la fiecare producător de deșeuri, persoană fizică sau juridică. Menționăm că în vederea asigurării fluxului financiar între operatorii care gestionează activitățile de salubrizare, respectiv de la sursele de generare a deșeurilor până la eliminarea acestora în depozitele de deșeuri, este obligatorie precizarea de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a modului de calcul al taxei de depozitare, având în vedere că prin proiectele finanțate din fonduri europene pentru implementarea Sistemelor de Management Integrat al Deșeurilor la nivel de județ nu sunt implementate sisteme de cântărire a deșeurilor la sursă (persoană fizică sau juridică).

În acest moment lipsește cadrul legal privind colectarea taxei de depozitare și virarea acesteia către Fondul pentru Mediu, în cazul în care contravaloarea serviciilor de salubrizare se recuperează din taxele încasate de autoritățile administrației publice locale și nu din tarifele practicate de operatorii serviciilor de salubrizare.

Din proiectul de act normativ lipseşte precizarea dacă taxa de depozitare este purtătoare sau nu de TVA, respectiv dacă aceasta se include în tarif sau se evidențiază distinct în factura emisă persoanelor fizice și juridice de către operatorii colectori de deșeuri municipale.

Totodată, din proiectul de act normativ lipsesc precizări cu privire la ordinea în care trebuie plătite tariful de depozitare și taxa de depozitare în cazul efectuării unor plăți parțiale ale facturilor, precum și precizări cu privire la dobânzile și penalitățile care urmează să fie aplicate și ordinea aplicării acestora, în condițiile în care penalitățile și dobânzile pentru neplata serviciilor de utilități publice sunt diferite față de penalitățile și dobânzile percepute pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat.

Aspecte rezultate din aplicarea taxei în lipsa metodologiei

a) Aplicarea succesivă a majorărilor de tarif (pentru recuperarea taxei de depozitare) pe întreg lanțul de gestiune a de-șeurilor poate prelungi excesiv perioada necesară pentru a se pune în concordanță costurile cu taxa de depozitare în tariful la utilizator/poluator (chiar 1 an);
b) Autoritățile locale pot refuza transferul taxei la poluator, având în vedere lipsa unor prevederi exprese ale legislației în vigoare. În prezent, niciun operator din lanțul de gestiune nu poate suporta valoarea taxei de depozitare din veniturile actuale;
c) Pe de altă parte, aplicarea taxei de depozitare asupra unor deșeuri tratate/inertizate ca urmare a unor tratări anterioare (ex. deșeurile inerte folosite la acoperirea zilnică a depozitului) nu este echitabilă și nu conduce la realizarea obiectivelor din proiectele SMID;
d) Considerăm necesară o diferențiere a valorii taxei de depozitare pentru diferite tipuri de deșeuri (ex. taxa pentru deșeurile din construcții și desființări să fie mai mică decât taxa de depozitare pentru deșeurile menajere);
e) Conform principiului „poluatorul plătește“ taxa de depozitare va fi transferată producătorilor de deșeuri, de exemplu, la persoane fizice. Ar trebui stabilită o formulă de calcul care va trebui aplicată pentru a se transfera aceste taxe într-un mod corect și transparent către persoanele fizice beneficiare ale serviciului de depozitare a deșeurilor, lucru care trebuie avut în vedere la elaborarea modului de calcul al taxei de depozitare;
f) Trebuie armonizate contractele existente între autoritățile locale și administratorii de depozite care impun cantități minimale pentru deșeurile care ajung la depozitare. De exemplu, la București există contracte între Primăria Capitalei și depozitele Vidra și Iridex care prevăd depunerea anuală a unei cantități minime de 225.000 tone/depozit.

Propuneri și concluzii

- Taxa de depozitare trebuie introdusă în România, dar după elaborarea și aprobarea unei metodologii specifice de implementare și control;
- Trebuie elaborat un studiu de trasabilitate a deșeurilor municipale. A mai fost o încercare de elaborare a unui astfel de studiu în anul 2013, „Studiu privind realizarea aplicaţiei pentru analiza şi raportarea ciclului de viaţă al deşeurilor în contextul responsabilităţii extinse a producătorului şi a obligaţiilor deţinătorilor de deşeuri, în vederea respectării ierarhiei deşeurilor şi pentru atingerea obiectivelor conform Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive“, dar care a fost blocat;
- Susținem opțiunea ca taxa de depozitare să fie introdusă etapizat într-o perioada de minimum 4 ani (opțiunea 2 din Raportul JASPERS - „Instrumente economice pentru creșterea reciclării și devierea deșeurilor de la depozitare în România“);
- Propunem ca taxa de depozitare să fie calculată pe întreg fluxul de gestionare a deșeurilor pe baza unor indicatori de performanță minimi pentru fiecare activitate în parte (colectare, transport, sortare, compostare/tratare mecano-biologică și depozitare) și repartizată și plătită pe fiecare activitate în parte;
- Anumite categorii de deșeuri municipale trebuie exceptate de la plata taxei de depozitare. De exemplu deșeurile stradale rezultate din activități de maturat stradal, deșeuri inerte, care conțin pământ, pietriș etc., și care nu pot fi valorificate. Anumite categorii de deșeuri „tratate“ trebuie de asemenea exceptate de la plata taxei de depozitare și este cazul reziduurilor de la instalațiile de tratare mecano-biologică din România (instalații de biouscare, nu și producerea de RDF), dar și a reziduurilor de la stațiile de sortare cu dimensiuni mai mici de 2 cm, care nu pot fi reciclate sau valorificate prin coincinerare la fabricile de ciment;
- Implementarea taxei de depozitare trebuie însoțită de o schimbare la nivel național a sistemului de colectare a plății pentru serviciile de management al deșeurilor, în toate județele trebuie introdusă taxa în loc de tarif (după cum este propus în Raportul JASPERS);
- UAT-urile vor colecta taxa de la populație, vor plăti serviciile, vor reține valoarea redevenței și a fondului IID și unde va fi cazul vor reține și valoarea taxei de depozitare.

Sortarea deşeurilor

În acest context, ARMD a elaborat o propunere de normă metodologică pentru aplicarea taxei de depozitare pe care am transmis-o atât Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cât și Guvernului României.

O condiție esențială este că toate veniturile obținute din taxe și penalități să fie reinvestite în același domeniu de gestiune a deșeurilor (ex. banii din taxe și penalități rezultați din neatingerea indicatorilor de performanță pentru deșeurile de ambalaje trebuie investiți în sisteme de colectare separată și completarea cu tehnologii moderne a stațiilor de sortare, care în România sunt stații „clasice“).

Această obligație a AFM trebuie inclusă în viitoarea metodologie de implementare și control a activităților de management al deșeurilor municipale, altfel banii vor fi direcționați către alte obiective.» 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare