Taxa de depozitare a deşeurilor nu a supravieţuit decât două săptămâni - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Taxa de depozitare a deşeurilor nu a supravieţuit decât două săptămâni

09 February 2017 - 01:58 PM Reciclare & Recuperare

Din prima zi a anului 2017, în România a intrat în vigoare așa-numita taxă de depozitare a deșeurilor, o taxă impusă printr-o lege neînsoțită, firește, de norme și mecanisme de aplicare. Scopul acestei taxe ar fi trebuit să fie, dacă ea ar fi fost aplicată corect, reducerea cantităților de deșeuri depozitate și încurajarea reciclării. Aplicată prost, la noi taxa nu a dus decât probleme, de la blocarea activității salubriştilor și până la închiderea unor depozite de deșeuri.
Matei Dumitru

Taxa de depozitare, între necesitate și nepăsare

Taxa de depozitare a deșeurilor este un instrument folosit în toate țările Uniunii Europene pentru a micșora cantitățile de deșeuri reciclabile, de metal, sticlă, plastic, hârtie, materiale valoroase care sunt îngropate în așa-numitele depozite ecologice.

Principala problemă a depozitării deșeurilor nu este efectul ei asupra mediului, fiindcă, pentru a funcționa, cei care administrează aceste depozite trebuie să facă investiții majore și să îndeplinească niște condiții extrem de severe impuse de autoritățile de mediu din România. Emisiile și poluarea apei freatice sunt efecte ce pot fi controlate de cei care își desfășoară cu bună credință activitatea de depozitare.

Nici societățile de salubrizare nu pot fi considerate ca fiind vinovate de perpetuarea unei metode primitive de rezolvare a unei probleme majore pentru o comunitate. Pentru că salubriştii sunt numai niște prestatori de servicii ce își desfășoară activitatea pe baza unor contracte impuse de niște instituții care sunt împuternicite și plătite de noi pentru a ne asigura pe de o parte condiții decente și sănătoase de viață, iar pe de altă parte pentru a impulsiona dezvoltarea economică a societății locale.

Iar acestea nu sunt altele decât instituțiile publice locale, primăriile, care în afară de încasarea de taxe și impozite de la cetățeni, sunt obligate, acum când suntem membri cu vechime ai Uniunii Europene, să alinieze politicile și practicile locale la politicile și practicile europene. Și, de ce nu, să ia ca model țările cu cele mai înalte standarde în domeniul gestiunii deșeurilor, cum sunt Olanda, Belgia, Suedia sau Germania.

Iar pentru aceasta nu au nevoie de cine știe ce viziune, de know-how, de cine știe ce descoperiri științifice și tehnice și nici măcar de bani. Planurile de acțiune, fondurile necesare, soluțiile pentru rezolvarea problemelor, recomandările, consultanța, toate ne-au fost puse la dispoziție cu ani de zile în urmă de către instituțiile europene. Constituirea schemelor și infrastructurilor de colectare selectivă a deșeurilor, implementarea colectării selective a deșeurilor din ușă în ușă și actualizarea planurilor de gestionare a deșeurilor au fost principalele recomandări ale instituțiilor europene pentru rezolvarea problemei deșeurilor municipale în România.

Prima măsură recomandată de Comisia Europeană a fost însă introducerea unei taxe pe depozitare și majorarea treptată a acestei taxe în vedere deturnării deșeurilor de la depozitul de deșeuri și utilizarea veniturilor pentru susținerea colectării selective și a infrastructurii alternative. Toate aceste recomandări au fost trimise la București de Comisia Europeană în anul 2011.

La depozit (Foto: Agerpres)Decât taxă, mai bine penalitate

După ce taxa de depozitare a fost introdusă, de ochii lumii europene, prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2013, și după ce a fost amânată în Parlament prin Legea nr. 384/2013 pentru anul 2017, a venit scadența. Suntem în 2017 și AFM așteaptă banii.

Pentru conducerea tehnocrată a Ministerului Mediului, anul 2016 nu a contat atât de mult încât să clarifice problema taxei de depozitare. Fiindcă deși exista o lege, pentru aplicarea ei era nevoie de norme, de mecanisme de aplicare, de fonduri la bugetele locale și de informarea populației.

Sfârșitul anului 2016 a fost un coșmar pentru administratorii depozitelor de deșeuri, care trebuiau să încheie contractele pe anul viitor și care se vedeau obligați conform legii să plătească o taxă de 80 de lei pe tonă către Administrația Fondului pentru Mediu, fără să știe de unde și cum își vor recupera sumele, care de multe ori le depășeau chiar cifrele de afaceri. Unii operatori și-au mărit tarifele, alții au cerut garanții, iar doar atunci când un mare depozit din București și-a închis porțile, autoritățile abia instalate au reacționat. În ziua de 16 ianuarie 2017, câteva zeci de mașini încărcate cu gunoi au găsit porțile închise la groapa de gunoi Chiajna - Iridex din Ilfov. De la Iridex, cele 36 de autospeciale au ajuns la Glina, la depozitul Ecorec, unde, deși au fost primite, au creat mari probleme de circulație în zona de centură a Capitalei.

Autoritățile, ministerul și primăria au căzut imediat de acord că singura soluție pentru ieșirea din criza care risca să se generalizeze era renunțarea la taxă.

Într-o ședință fulger au hotărât că nu se va mai plăti taxa de 80 de lei pentru fiecare tonă de deșeu depozitată, ci numai pe o mică parte din cantitatea totală depozitată și că se va stabili prin dezbatere publică o țintă de reciclare pentru societățile de salubrizare, iar taxa de depozitare va fi plătită de salubrişti numai pentru diferența dintre țintă și cantitatea „reciclată“.

Taxă pasată în „lanțul industrial“

În data de 17 ianuarie 2017, în sediul Ministerului Mediului a avut loc întâlnirea dintre ministrul Mediului, primarul Capitalei și specialiști din cadrul ambelor instituții, pentru găsirea de urgență a unei soluții la blocajul pe care taxa de depozitare o crease în urmă cu numai o zi.

În cadrul conferinței de presă, ministrul Mediului, Daniel Constantin, a prezentat soluția agreată atât de Ministerul Mediului, cât și de Primăria Bucureștiului.

„Prin proiectul de Ordonanță de Urgență pe care l-am discutat cu doamna Primar General, taxa se menține, dar ea se va aplica la diferența dintre ceea ce țintește operatorul economic și ceea ce a realizat efectiv. Intenționăm ca procentele de valorificare să fie atinse și vom introduce în dezbatere publică, începând din data de 18 ianuarie 2017, acele praguri pe care le impunem. Taxa de depozitare nu va fi plătită de către cei de la depozitele de gunoi, ci de către operatorii de salubritate. Practic, operatorii vor plăti doar diferența dintre ținta de valorificare și ceea ce realizează efectiv. Dacă, de exemplu, operatorul își impune o țintă de valorificare de 20% pe an și realizează doar 10%, atunci va plăti taxă doar pentru diferența nerealizată. Din păcate, România are un procent de doar 4,5% pe zona de reciclare, iar ținta pe care trebuie să o atingă în 2020 este de 50%“, a spus ministrul.

La conferinţa de presă

Primarul General, Gabriela Firea, a dorit în primul rând să îi liniștească pe bucureșteni, asigurându-i că nu vor plăti nimic în plus. „Încă de la sfârșitul anului, foarte mulți bucureșteni s-au arătat interesați de faptul că vor trebui să suporte aceste costuri suplimentare. Ne-am întâlnit cu mai multe asociații de proprietari și cu cetățeni care, în momentul în care au auzit că de la 64 de lei pe tonă, prețul va crește de la 1 ianuarie 2017 cu 80 de lei pe tona de deșeuri și se va ajunge la un cost de 144 de lei pe tonă, s-au gândit că aceste costuri suplimentare se vor regăsi în facturile lor. Subliniez că cetățenii nu vor plăti aceste costuri, această taxă de penalizare se va împărți pe lanțul industrial. Interesul este să conștientizăm, atât cetățeni, cât și autorități, că tendința mondială este aceea de a reduce cât mai mult impactul deșeurilor, pentru că orașele trebuie să țină cont de ceea ce se întâmplă în actualitate, iar noi, Capitala, și zona metropolitană, trebuie să ne adaptăm tuturor cerințelor de mediu europene și mondiale. Nu putem fi la nesfârșit ultimii în clasament, iar măsurile pe care le luăm în această perioadă vin să răspundă acestor exigențe.“

Prin proiectul de OUG pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 s-au stabilit obiectivele minime de pregătire pentru reutilizare și reciclare astfel: 20% pentru 2017, 30% pentru 2018, 40% pentru 2019 și 50% pentru anul 2020. Sume relativ mici, ce vor fi plătite de primării din taxa de salubritate sau din impozite.

Agenții economici care vor depune la depozite deșeuri vor fi nevoiți, conform proiectului de ordonanță, să plătească pentru toată cantitatea pe care o depun, ceea ce contravine motivării din proiectul de OUG, de corelare a taxei cu țintele de reciclare. Și aceștia ar trebui, ca și salubriştii, să plătească doar pentru cantitatea din ținta de reciclare pe care nu o ating. Conform aceluiași proiect de OUG, operatorii de depozite ar trebui să încaseze taxe și pentru materialele inerte care sunt folosite în fluxul tehnologic impus de normativele ce transpun directivele europene și de prevederile autorizației integrate de mediu. Este vorba de materialele rezultate din excavații, din demolări, de pietriș, de pământ. O mare eroare, fiindcă acestea nu sunt încadrate la capitolul deșeuri, ci la materiale de producție. Cu ele sunt acoperite straturile de deșeuri pentru a se evita emisiile, mirosurile și împrăștierea gunoiului...

„Salubriştii, țapi ispășitori“

Constantin Damov, președintele Asociației Române pentru Managementul Deșeurilor, organizație care reunește cele mai importante societăți de reciclare, de depozitare și de salubrizare din România, este de părere că soluția găsită de minister prin transformarea unei taxe în penalitate este greșită.

Staţie de separare

„Penalitatea propusă mi se pare o deviere completă de la sensul taxei de depozitare. În toată lumea taxa se plătește la intrarea la groapa de gunoi, pe cantitatea de gunoi depozitată.

Constantin Damov, președintele Asociației Române pentru Managementul DeșeurilorÎn prezent, eu am impresia că firmele de salubritate sunt transformate în niște țapi ispășitori. Cum au ajuns să fie OTR-urile pentru producătorii de ambalaje, așa se dorește să ajungă companiile de salubritate pentru autoritățile locale. Pentru că ținta aparține autorităților locale, iar acum i se pasează firmei de salubritate, care este un prestator de servicii, fără a i se pune nimic la îndemână.

În plus, nimeni nu mai vorbește astăzi de Planul Național de Gestionare al Deșeurilor, pentru că acesta ar trebui să devină Biblia noastră, a celor care se ocupă de managementul deșeurilor. Acolo avem un plan pe care, în momentul în care va fi publicat, noi va trebui să îl urmăm. În niciun caz, soluția de astăzi cu stabilirea unor ținte de 20%, 30%, 40%, 50% nu se regăsește în PNGD. Ce facem, nici nu am publicat PNGD și deja ne gândim cum să îl modificăm? Din punctul meu de vedere, există o incon-sistență a deciziilor care îi afectează pe toți cei din lanțul de gestiune al deșeurilor, un lanț în care veriga slabă a fost și rămâne autoritatea publică locală“.

În aceeași conferință de presă în care a fost prezentată noua variantă a taxei de depozitare, ministrul Daniel Constantin a declarat că va introduce la nivel național colectarea selectivă a deșeurilor municipale și nu oricum, ci pe 5 fracții!

Un obiectiv mai mult decât ambițios, în condițiile în care în România de astăzi gestionarea deșeurilor municipale înseamnă doar ridicarea gunoiului și transportul lui, la grămadă, către depozite unde este îngropat în straturi suprapuse, până când se transformă într-un deal pe care, la final, se plantează iarbă și copăcei. 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare