Bucureştiul va avea nu unul, ci mai multe incineratoare de deşeuri municipale - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Bucureştiul va avea nu unul, ci mai multe incineratoare de deşeuri municipale

06 December 2017 - 03:31 PM Reciclare & Recuperare

De mai mult timp se discuta, mai mult pe la colțuri, de incineratorul de deșeuri care va fi construit la București. Totul gravita în jurul acestei instalații gigantice: studiile, strategiile primăriei, legislația de mediu din Parlament, chiar și realizarea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, care trebuia neapărat să includă acest incinerator atât de dorit de primărie. În timp ce Uniunea Europeană descurajează construcția de incineratoare, pe care le consideră un mod nesustenabil de gestiune a deșeurilor, iar alte țări le închid pe cele existente fiindcă pun în pericol sănătatea cetățenilor, noi aflăm de la Primarul General că Bucureștiul nu va avea doar un incinerator, ci mai multe.
ecologic

Incineratorul, de la Ceaușescu la Oprescu

Construcția unui incinerator de deșeuri pentru București nu este nici pe departe o idee nouă. Ceaușescu s-a gândit și el la un moment dat să construiască o asemenea instalație, undeva la periferia Capitalei, dar a renunțat atunci când a înțeles că economia națională ar avea numai de pierdut prin arderea unor materiale care altfel s-ar putea întoarce în economie. Așa că a pus bazele centrelor de recuperare a materialelor refolosibile, care apoi s-au transformat în actualele REMAT-uri.

De atunci ideea construirii unui incinerator de deșeuri municipale a fost reluată periodic de mai toți primarii Bucureștiului, dar niciunul dintre ei, cu excepția lui Sorin Oprescu, nu a demarat și o procedură în acest sens. În iulie 2015, Oprescu a anunțat în cadrul unei mari conferințe de presă „intenția Primăriei Generale de a construi un incinerator de gunoaie al cărui cost, estimat la 190 milioane de euro, va fi acoperit din fonduri europene“. Toată povestea s-a sfârșit imediat ce s-a ajuns la faza de selectare a managerului de proiect, din rațiuni ce țineau mai mult de interese de grup decât de cele ale bucureștenilor. „Asigurarea necesarului de energie termică al orașului prin construirea incineratorului“ era o minciună atâta timp cât tot atunci Oprescu recunoștea că incineratorul va asigura „cam 5% din necesar“. Gurile rele spun că toată povestea s-a răcit în momentul în care pentru a-i mulțumi pe toți, prețul a ajuns la aproape 300 de milioane, bani cam mulți, pe care Uniunea Europeană nu a vrut să îi mai dea doctorului ajuns primar.

Ideal ar fi mai multe incineratoare

Acum, în noiembrie 2017, primarul Capitalei, Gabriela Firea, a anunțat într-o conferință organizată de Intact Media Group la Palatul Parlamentului că „La nivelul Primăriei Generale am găsit dorința de a se realiza un incinerator de mari dimensiuni, unic pentru Capitală și zona limitrofă, care ar fi putut să obțină și fonduri europene. Am discutat, am analizat, ne-am întâlnit cu mai mulți specialiști în domeniu, inclusiv străini. Am informat-o și pe doamna viceprim-ministru (n.r. Grațiela Gavrilescu) și decizia noastră, la nivelul PMB, având în vedere urgentarea procesului de sortare și colectare, este aceea de a merge pe varianta mai multor astfel de centre, nu doar a unui singur incinerator, care oricum ar fi produs pentru populație un anumit disconfort; nu în sensul emanării unor substanțe care au un miros neplăcut, ci în sensul în care populația consideră că nu e atât de bine să ai locuința în proximitatea unui astfel de incinerator“.

„Având în vedere și specificitatea Bucureștiului, cred că ideal ar fi să avem mai multe astfel de stații, și de sortare, și de cogenerare, pentru a acoperi măcar jumătate, dacă nu toate sectoarele Capitalei. Acest fapt este agreat, chiar încurajat, și de către primarii de sector, care își doresc să se implice, să investească prin bugetele locale pe care le au la dispoziție. Bineînțeles, și cu sprijinul PMB, dacă va fi nevoie“, a mai spus Gabriela Firea.

Concret, la ora actuală edilii Bucureștiului se pare că iau în calcul construirea a cel puțin trei instalații de incinerare a deșeurilor menajere, instalații care urmează a fi construite fiecare la granița dintre două sectoare, în așa fel încât nici un primar să nu fie nedreptățit.

Nici primarul general și nici vreun primar de sector nu și-a asumat vreo declarație referitoare la câteva date, credem noi importante în tot acest demers, cum ar fi amplasamentele acestor incineratoare, capacitatea prevăzută de incinerare a instalațiilor, data la care se vor lansa licitațiile privind managerul de proiect, costurile de funcționare estimate, studiile de impact care în mod normal ar trebui să fie deja făcute, și, cel mai important, data la care va începe dezbaterea publică pe acest subiect important pentru locuitorii Capitalei care au ieșit în stradă deranjați mirosului de la o groapă de gunoi, miros care nu era nici pe departe atât de periculos pentru sănătatea lor ca posibilele emisiile ale unui incinerator de deșeuri. Singurul lucru pe care l-am aflat este că, peste trei ani, Bucureștiul va avea mai multe instalații de incinerare a deșeurilor municipale.

Dezbatere pe tema incineratoarelor

Instrumente economice neluate în seamă

Că România are probleme mari în gestionarea deșeurilor municipale este o realitate prea bine cunoscută, atât de politicienii de la noi, cât mai ales de cei de la Comisia Europeană. Niciodată Comisia Europeană nu a cerut României să rezolve problema deșeurilor prin construirea unor instalații de incinerare. Ceea ce a cerut însă de nenumărate ori Comisia - în zadar, e adevărat - oficialilor de la București a fost implementarea unor instrumente economice imperios necesare, ca introducerea taxei la depozitarea deșeurilor, colectarea selectivă și implementarea la nivel național a sistemului „plătești cât arunci“. Nici unul din ele nu a putut fi introdus în România în condițiile în care cei care s-au opus cel mai mult au fost reprezentanții autorităților publice locale.

Toate aceste instrumente aveau ca scop implicarea activă a cetățeanului ca principal actor în gestionarea deșeurilor pe care le produce.

Spre deosebire de cetățenii europeni, cetățeanul român este însă total desconsiderat, el fiind tratat ca un asistat social de către o autoritate publică locală care și-a asumat cu de la sine putere această responsabilitate. Cum a făcut acest lucru, se vede din procedurile de infringement în care a ajuns România, din amenzile pe care le vom plăti de anul viitor și, mai grav, din posibila pierdere a fondurilor europene din Programul Operațional pentru Infrastructură Mare.

O decizie luată fără consultare publică

După ce ani de zile autoritățile au blocat introducerea taxei de depozitare și a celorlalte instrumente economice recomandate, acum anunțul privind construirea în București a „mai multor“ incineratoare vine în condițiile în care Comisia Europeană, prin pachetul legislativ privind Economia Circulară, descurajează finanțarea acestei metode de eliminare care în ierarhia deșeurilor ocupă ultimul loc după prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare și altă recuperare. În concluzie, finanțarea din fonduri europene a incineratoarelor din București nu mai este posibilă, ceea ce se pare că nu îi deranjează însă pe primarii noștri.

Dezbatere: gestionarea deşeurilor municipale

Marea problemă a Bucureștiului nu este incinerarea, ci colectarea selectivă a deșeurilor. Anunțurile făcute de Primăria Capitalei vizează proiecte posibile, cum sunt aceste incineratoare, nicidecum proiecte concrete, cum ar fi atât de necesara infrastructură de colectare selectivă care ar putea contribui decisiv la scăderea cantităților de deșeuri depuse în cele trei depozite de deșeuri ale Bucureștiului care au rămas și ele fără autorizații de funcționare.

Interesele din zona de deșeuri sunt multe în România și ele țin de acele grupuri de interese care nu au avut și nici nu vor avea vreodată interesul de a alinia politicile și practicile din țara noastră cu cele din țările dezvoltate ale Uniunii Europene. Grav este că în luarea deciziilor la nivel de administrație publică locală interesele grupurilor afectează decisiv atingerea obligațiilor noastre ca țară membră a Uniunii Europene, aduc României penalități și pierderea sprijinului financiar european.

Incinerarea deșeurilor, probleme de mediu

Efectele incineratoarelor de deșeuri asupra oamenilor, plantelor și animalelor din proximitatea amplasamentelor este unul complex și extrem de sensibil. Adepții acestei metode vor susține întotdeauna că ultimele tehnologii sunt atât de sigure încât nu vor afecta sănătatea celor care locuiesc în apropierea lor.

Că în niciun caz incineratoarele, oricât ar fi de moderne, nu vor produce vreodată aer curat este un adevăr ce nu poate fi contestat de nimeni. Despre pericolul pe care îl reprezintă incineratoarele s-au dat publicității de-a lungul timpului nenumărate studii științifice care confirmă faptul că toate metodele și instalațiile pentru reducerea emisiilor toxice cum sunt mercurul, cadmiul, plumbul, dioxinele și furanii, compușii organici volatili etc. doar reduc, nu elimină riscurile.

Managementul deşeurilor municipaleIncineratoarele de deșeuri sunt cea mai mare sursă de producere a dioxinei, care în cantități foarte mici poate cauza malformații ale fătului și defecte genetice. Multe dintre aceste toxine ajung în hrană și devin tot mai concentrate pe măsură ce ajung mai sus în lanțul alimentar. O serie de studii au raportat asocierea dintre probleme respiratorii, anomalii congenitale, îmbolnăviri de cancer la plămâni, laringe, piele, la sistemul reproducător și nervos, glanda tiroidă și aparatul digestiv cu viața în apropierea unor incineratoare.

Cele mai afectate sunt firește persoanele vulnerabile, copiii, bătrânii și gravidele, dar nimeni nu este ocolit de aceste posibile pericole, care indiferent de investițiile făcute de operator rămân active și permanente.

Amplasarea unor astfel de instalații în zone intens populate, între blocuri, în cartiere aglomerate, la granițele dintre sectoare este o hotărâre pe care orice decident aflat la putere vremelnic, mai mult sau mai puțin întâmplător, în orice țară, trebuie să o ia abia după o îndelungă analiză, fiindcă riscurile și consecințele unui posibil accident sunt imense.

Incineratir în Suedia (Foto: Daily Scandinavian)Construirea primelor incineratoare de deșeuri în România vine și într-o perioadă în care cele mai multe state europene vor să renunțe la cele deja construite și să treacă la alte metode de gestiune a deșeurilor.

În Franța, care are nu mai puțin de 127 de astfel de instalații și este numită țara incineratoarelor, fostul ministru al Mediului din cabinetul Manuel Valls, Ségolène Royal, a anunțat în 2014 luarea unor măsuri de reducere până la stopare a industriei de incinerare, motivând că aceste tehnologii sunt soluții depășite, în primul rând din cauza ineficienței și a impactului asupra sănătății locuitorilor din proximitatea instalațiilor.

Țări ca Austria și Olanda au luat măsuri similare taxând operatorul instalației de incinerare cu sume de până la 13 euro/tonă de deșeu incinerat, pentru descurajarea incinerării. Iar exemplele pot continua.

Impactul financiar

Un incinerator nu este deloc ieftin, așa cum ni se spune. Nici arderea deșeurilor nu este ieftină. Pentru a avea o operațiune viabilă din punct de vedere economic este necesar să existe un incinerator care arde cel puțin 1000 de tone de gunoi în fiecare zi. Costul pentru construirea unei astfel de instalații este de aproximativ 100 milioane de dolari. Costurile de funcționare pentru menținerea echipamentului, în special a sistemului de control al poluării, sunt de asemenea ridicate. Aproape jumătate din investițiile unei instalații de incinerare se regăsesc în sistemele de control pentru reducerea emisiilor toxice cum sunt mercurul, cadmiul, plumbul, dioxinele, furanii, compușii organici volatili etc.

Suedia: deşeuri pregătite pentru incinerare

O altă problemă apare în cazul țărilor unde populația este mai săracă, cum este România, și unde gunoiul este de slabă calitate, cu valori de ardere de aproximativ 800 cal/kg, în condițiile în care pentru ca arderea să fie eficientă este nevoie de 2000 până la 3000 cal/kg. Astfel, singura metodă rămâne adăugarea de deșeuri reciclabile - plastic, lemn, anvelope - sau de gaz metan, iar acestea fac ca procesul să fie și mai neeconomic și mai poluant decât este deja.

Mai mult, majoritatea incineratoarelor au un fel de filtre cu saci sau un precipitator electrostatic pentru captarea cenușei zburătoare, particulelor și toxinelor. Această cenușă nu poate fi depozitată într-un depozit de gunoi obișnuit. Este necesar un depozit special de deșeuri periculoase, care este de zeci de ori mai scump decât un depozit municipal de deșeuri. Prin urmare, costul incinerării deșeurilor urbane crește.

Dând cu tifla Europei

Colectare selectivăCând la cererea expresă a Comisiei Europene Ministerul Mediului a încercat prin anul 2013 introducerea taxei de depozitare, reacția unui celebru și atotputernic parlamentar pe atunci, Eduard Martin, rămâne emblematică pentru modul în care politicienii din România văd obligațiile pe care le impune apartenența țării noastre la Uniunea Europeană. „Europa poate să ne ceară ce vrea ea, aici e România și noi suntem cei care decidem“, a tunat atunci parlamentarul Martin în Comisia de Mediu din Camera Deputaților. El, proprietar al unei societăți de salubritate, a fost cel care a impus în Parlament Legea nr. 101, o lege care a creat un monopol al salubrității pe piața deșeurilor din România. Că acum el este reținut de DNA, e altă poveste...

De mult timp Comisia Europeană cere oficialilor de la București să își rezolve problema deșeurilor municipale conform legislației, directivelor și regulamentelor europene. Ni s-au dat miliarde de euro pentru realizarea și punerea în funcțiune a Sistemelor de Management Integrat al Deșeurilor, care trebuiau finalizate în urmă cu ani de zile. Nici măcar unul dintre ele nu este funcțional astăzi, iar dacă așa cum se aude, cei de la Bruxelles vor considera că banii au fost furați și îi vor cere înapoi, nu ar trebui să mire pe nimeni.

Acum oficialii europeni ne sugerează că rămânerea noastră în urmă în problematica deșeurilor poate fi transformată ușor, fără prea mult efort, într-un avantaj. Neavând nici un sistem de management al deșeurilor putem mai ușor decât alții să ne aliniem politicilor europene privind economia circulară, punând la punct unul nou, modern, fiindcă pornim de la zero și nu suntem tributari vreunui sistem depășit sau care s-a dovedit nesustenabil, așa cum este incinerarea.

Și ce face România în loc de prevenire, de colectare selectivă și de reciclare? Câteva incineratoare de deșeuri de mari dimensiuni în Capitala ei, la București! 

Smog în Capitală (foto Agerpres)



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare