Adina Vălean: „România nu trebuie să facă politici de mediu pentru a scăpa de amenzile Comisiei Europene, ci pentru a dezvolta economia circulară“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Adina Vălean: „România nu trebuie să facă politici de mediu pentru a scăpa de amenzile Comisiei Europene, ci pentru a dezvolta economia circulară“

07 January 2018 - 01:26 PM Reciclare & Recuperare

La solicitarea redacţiei Revistei ecologic, Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară din Parlamentul European, o bună cunoscătoare a realităţilor din România, dar şi a politicilor şi practicilor europene, a făcut o analiză a situaţiei în care se află ţara noastră din punct de vedere al politicilor de mediu în acest final de an, o analiză pe care v-o prezentăm în continuare.    ecologic

„Europa avansează cu viteză către un nou concept de management al deșeurilor de la depozitare la reciclare, iar esența acestui concept este sănătatea cetățenilor care tre buie protejată prin înlăturarea efectelor nocive ale gropilor de gunoi asupra calității aerului, apei și solului. În calitatea mea de președinte al comisiei ENVI din Parlamentul European văd la prima mână că politicile de mediu au ca scop protejarea ființei umane și a vieții.

Circular EconomyRomânia se află din păcate într-o situație precară într-o serie de domenii ce țin de legislația de mediu europeană. Raportul de țară privind evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE publicat de Comisia Europeană în luna februarie a acestui an stabilește fără echivoc carențe grave în implementarea directivelor europene pentru: gestionarea deșeurilor, menținerea habitatelor, calitatea apei, calitatea aerului. Avem numeroase întârzieri în implementarea politicilor de mediu precum și situații unde implementarea deficitară mai degrabă agravează problemele în loc să le rezolve.

Este evident că România a pornit încă de la aderare cu un decalaj major față de țările cu o experiență și o tradiție privind măsurile de protecție a mediului. Spun asta pentru că în țările avansate din acest punct de vedere eforturile pentru un mediu mai curat au decurs în mod natural din nevoile cetățenilor. Dorința normală până la urmă de a avea aerul și apa curate sau protecția biodiversității au determinat dezvoltarea unei infrastructuri economice care astăzi este perfect sustenabilă fără intervenția statului.

Dacă luăm de exemplu problema colectării și valorificării deșeurilor, vă pot spune că astăzi primăriile unor orașe ca Amsterdam susțin colectarea separată a deșeurilor din prețul pe care îl percep pentru sticlă, hârtie, gunoi menajer, toate fiind vândute unei întregi industrii care reutilizează, reciclează sau compostează deșeurile menajere. Da, este adevărat că statul a susținut și susține în continuare acele proiecte care dezvoltă noi tehnologii sau procese, dar nu se implică în subvenționarea proceselor în sine. Motivul este unul simplu și perfect aplicabil României: nu sunt destui bani ca să subvenționezi operarea întregului lanț de sortare-reciclare.

De fapt, aceasta este și soluția pe care o propun autorităților din România pentru a reuși să depășim acest decalaj istoric. Avem nevoie de o definire clară în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor a unui model economic integrat, de la colectare separată până la valorificarea economică a gunoiului. Totodată, trebuie să direcționăm fondurile aflate la dispoziție doar pentru stimularea actorilor economici privați care să completeze ei înșiși acest lanț. Fără un plan credibil, partenerii europeni nu vor acorda sprijin unor măsuri învechite și nefundamentate. În momentul în care un plan național de management al deșeurilor va stabili clar lanțul și standardele de valorificare a deșeurilor, atunci companiile de reciclare vor avea siguranța necesară pentru investiții majore din bani - atenție - privați.

Banii publici pot fi mult mai bine utilizați pentru deblocarea administrativă, construirea de capacități de colectare separată și susținerea implementării unor tehnologii de ultimă generație.
Cum am ajuns în această situație? De fapt, cred că am rămas acolo unde eram, fără o viziune integrată între administrația centrală și cea locală. Deoarece nu poți vorbi de o strategie național-locală din moment ce guvernul suspendă taxa pentru stocarea la groapă până în 2019. Asta, în condițiile în care avem cea mai mare rată de deșeuri menajere nesortate și stocate în gropi de gunoi (87%), în timp ce noile ținte europene stabilesc un maxim de 5% până în 2030. Asemenea măsuri creează situațiile de infringement și lasă autoritățile locale fără o direcție de acțiune, altfel spus la limita capacității fiecărui oraș mic sau mare de a se descurca singur. Lipsa unei viziuni și măsurile disparate sunt cele care dau impresia falsă că nu sunt bani și că nu putem avansa.

Cetățenii știu exact care sunt problemele cu care se confruntă. Știu că aerul din orașul lor nu este curat sau că apa pentru scăldat nu este limpede. Chiar dacă legătura dintre speranța de viață și calitatea mediului înconjurător este insuficient cunoscută, este datoria noastră, a actorilor publici și privați sau instituționali, să comunicăm această interdependență într-un mod clar, evident, fără a alarma, pentru că astfel putem explica deciziile necesare pentru oameni și costurile financiare ale măsurilor de mediu.

Un alt exemplu al politicilor prost gândite este cel al timbrului de mediu. Introdus și retras de mai multe ori, rezultatul evident este confuzia privind gestionarea banilor colectați din taxele de mediu. De aceea nu suntem credibili când cerem derogări. Ce vreau să subliniez aici este importanța transparenței privind banii colectați din taxe de mediu. Simplu spus, trebuie să fie clar că acești bani nu ajung în fondul de pensii sau altundeva, ci strict pentru măsurile de protecție a mediului.

Într-adevăr, avem nevoie de derogări din cauza decalajului istoric care nu ne permite să aplicăm imediat ultimele standarde europene de mediu, dar nu aș vorbi de indulgență. Politicile de mediu nu se fac pentru mediu în abstract, ci pentru calitatea vieții și sănătatea oamenilor. De ce ar trebui să fie Comisia «indulgentă» cu o calitate scăzută a vieții românilor? Comisia are responsabilitatea clar stabilită de tratate de a veghea la aplicarea corectă a legislației europene. Există proceduri întregi de consultare în momentul când apar probleme de implementare, există raportări, planuri de acțiune pe care Comisia le discută cu statul membru în cauză pentru a identifica soluții înainte de declanșarea procedurii de infringement.

Cred că într-adevăr am putea să spunem mai clar Comisiei că decalajele pe care încercăm să le depășim au nevoie de soluții flexibile statului nostru, altele decât cele implementate în țările mai dezvoltate. Sunt sigură că toate politicile europene pot contribui la bunăstarea și sănătatea cetățenilor dacă sunt asumate, dorite de societatea în ansamblu: industrie, consumatori, autorități și ONG-uri. Politicile rigide aplicate fără nuanțe sunt întotdeauna sortite eșecului, chiar dacă plătim amenzi pentru infringement.

Reciclare

Aici intervine însă poziționarea autorităților române în aceste discuții. Cred că avem oameni foarte bine pregătiți, care știu deja cum să poarte un dialog constructiv cu Comisia. Există însă numeroase situații în care acest dialog este curmat de decizii pripite ale guvernului, insuficient documentate. Cauza majoră pentru aceste decizii este lipsa racordării reale a ministerelor de resort și a autorităților de mediu, și nu numai, la procesele europene. Este greu să cuantifici impactul unei măsuri legislative dacă nu ai un departament de afaceri europene în fiecare instituție responsabilă, care să cunoască situația la zi a legislației europene și a măsurilor posibile. Astfel am scăpa de toate infringementurile care ne «lovesc pe neașteptate». Este de fapt o problemă generală de gândire a acțiunii la nivel european. Ce face România în Europa trebuie să devină cât mai curând o problemă de politică internă, mai degrabă decât una externă.
Cum v-am spus, atât timp cât nu avem o viziune europeană integrată, întotdeauna vom fi susceptibili de a ajunge la astfel de situații. Mă refer aici la faptul că România nu face eforturile necesare în vederea elaborării unei strategii naționale de mediu care că ajute la implementarea directivelor europene, directive pe care noi ni le-am asumat în urma negocierilor interinstituționale în calitate de stat membru.

În final, vă propun câteva concluzii. România nu trebuie să facă politici de mediu pentru a scăpa de amenzile Comisiei Europene, ci pentru a dezvolta economia circulară, care transformă sustenabilitatea deșeurilor dintr-o idee generoasă în profit. Altfel spus, dacă facem noi politici de mediu, este mai bine să sărim etapele și să le facem la cele mai înalte standarde. Adică fără incineratoare poluante și pe viitor suprataxate de legislația europeană privind emisiile de carbon, ci aplicând riguros piramida deșeurilor: reutilizăm, apoi reciclăm, apoi compostăm și părăsim treptat metoda învechită a depozitării. Sunt sigură că populația e deja pregătită și dornică să contribuie la un mediu mai curat.“

Adina Ioana Vălean,
președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică
și Siguranță Alimentară a Parlamentului European

 

Adina Ioana Vălean este președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European. În perioada 2014-2017, a fost vicepreședinte al Parlamentului European din partea grupului PPE, cu atribuții în domeniul tehnologiei informației și comunicării.
Pe lângă activitatea din cadrul Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranţă Alimentară, Adina Vălean este membru al Delegației pentru relațiile cu Statele Unite ale Americii. Anterior, a făcut parte din Comisia pentru Industrie, Cercetare și Energie, unde proiectele ei s-au axat pe telecomunicații şi energie, dar și pe cercetare și inovație.
Adina Vălean este membru al Parlamentului European din anul 2007.



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare