În România valorificarea anvelopelor uzate înseamnă coincinerarea lor în fabricile de ciment - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

În România valorificarea anvelopelor uzate înseamnă coincinerarea lor în fabricile de ciment

12 March 2018 - 11:30 AM Reciclare & Recuperare

Anvelopele scoase din uz constituie oriunde în lume o mare problemă de mediu dacă nu sunt gestionate corespunzător. Politicile europene privind economia circulară deschid noi oportunități de reciclare și de întoarcere în circuitul economic a acestor deșeuri. Dar dacă în alte țări reciclarea anvelopelor are deja o tradiție, la noi se află încă în stadiu incipient. Despre anvelope scoase din uz, despre valorificarea lor și despre ceea ce ar trebui să facem ca țară pentru a nu pierde aceste resurse am vorbit cu Liviu Buzețelu, directorul singurei societăți de gestiune a fluxului de anvelope uzate din România, SC ECO ANVELOPE SA.
Matei Dumitru

ecologic: Domnule director, pentru început vă rugăm să faceți o scurtă prezentare a societății pe care o conduceți.

Liviu Buzețelu, directorul general al SC ECO ANVELOPE SA: Societatea ECO ANVELOPE SA a fost înființată în anul 2005 prin HG nr. 170/2004. Printre membrii fondatori ai ECO ANVELOPE se află companii de renume internațional care activează în țara noastră ca producători și importatori de anvelope pentru autovehicule și utilaje industriale. Astfel, ECO ANVELOPE a devenit prima și unica societate de gestiune a fluxului de anvelope uzate, contribuind în mod responsabil și eficient prin activitatea pe care o coordonează la ecologizarea mediului înconjurător de anvelope uzate.

Principalul obiectiv al ECO ANVELOPE este de a proteja mediul înconjurător și de a se implica activ în procesul legislativ ce privește managementul anvelopelor uzate pentru a elimina definitiv interpretările greșite ale producătorilor și importatorilor de anvelope noi sau uzate care sunt clienți ai ECO ANVELOPE SA asupra obligațiilor pe care le au de îndeplinit. Pe termen lung, ECO ANVELOPE SA are ca scop gestionarea anvelopelor uzate de pe întreg teritoriul României, având ca principii eficacitatea în protecția mediului și optimizarea costurilor.
Misiunea ECO ANVELOPE SA cuprinde toate aspectele de gestiune a sistemului de urmărire, colectare, transport și valorificare a anvelopelor uzate și constă în eliminarea riscului de mediu pe care l-ar putea constitui anvelopele uzate abandonate în natură, urmărirea legislației în domeniu și prezentarea punctului de vedere în ceea ce privește bunele practici pe care compania le-a identificat de-a lungul activității.

ECO ANVELOPE a fost constituită cu scopul de a prelua o parte din obligațiile legale ale producătorilor și importatorilor de anvelope, și anume partea de organizare a colectării și valorificării anvelopelor uzate, oferind servicii integrate privind gestionarea acestei activități. Aceste servicii sunt realizate prin subcontractarea societăților de colectare, transport și valorificare autorizate în conformitate cu legislația în vigoare. Societatea noastră își rezervă dreptul de a refuza colaborarea cu societăți neautorizate sau care nu îndeplinesc cumulativ cerințele legale pentru desfășurarea activităților de colectare, transport sau valorificare.

Sortarea anvelopelorecologic: Cum funcționează un sistem de gestiune a anvelopelor uzate?

Liviu Buzețelu, directorul general al SC ECO ANVELOPE SA: În Uniunea Europeană există trei tipuri de sisteme pentru gestiunea fluxului de anvelope uzate. Primul este sistemul responsabilității extinse a producătorului, prin care producătorii au obligația de a gestiona anvelopele scoase din uz, obligație care este reglementată prin lege. Un altul este sistemul de taxe. În acest sistem obligația de gestionare a anvelopelor scoase din uz este reglementată și revine statului, iar acțiunea este finanțată prin aplicarea unei taxe care se reflectă în prețul final al anvelopei. Și mai există sistemul pieței libere în care obiectivele sunt fixate legal, însă legea nu specifică și cine are responsabilitatea de a le îndeplini, sistemul fiind susținut de cooperarea voluntară dintre companii pentru promovarea bunelor practici.

În România funcționează sistemul responsabilității producătorului, el fiind considerat cel mai potrivit deoarece permite gestionarea în întregime a anvelopelor uzate, la costuri mai mici.

Schematic, fluxul anvelopelor uzate poate fi descris astfel: anvelopele sunt introduse pe piața românească fie din producția locală, fie prin importuri și sunt utilizate o perioadă, până la uzura parțială sau totală. Anvelopele care prezintă uzură parțială urmăresc un flux separat față de cele cu uzură totală, în sensul că pot fi reșapate sau uneori reutilizate ca atare. Anvelopele uzate total urmăresc un alt flux: ele pot fi valorificate material sau energetic.

ecologic: Ce metode de valorificare există în România?

Liviu Buzețelu, directorul general al SC ECO ANVELOPE SA: După cum vă spuneam, valorificarea anvelopelor uzate poate fi materială sau energetică.

Valorificarea materială constă în reciclarea anvelopelor, în special prin granulare. Prin diferite procedee se obțin granule de mai multe dimensiuni, ajungându-se până la granule foarte fine, cu diametrul de sub un milimetru, așa-numita „pudretă“. Atât granulele de dimensiuni mai mari, cât și pudreta sunt materii prime care în amestec cu alte componente sunt folosite la producerea de covoare de cauciuc, dale și pavele de cauciuc, mobilier stradal, gazon sintetic pentru terenuri de fotbal sau de joacă etc.

Anvelopele pot fi valorificate material și prin utilizarea lor în construcții prin folosirea anvelopele uzate ca atare, în taluzări de maluri, diguri etc. sau prin folosirea granulelor în mixturile asfaltice pentru asfaltarea străzilor, drumurilor, șoselelor și autostrăzilor.

Valorificarea energetică se face în special prin coincinerarea anvelopelor uzate în cuptoarele fabricilor de ciment. Aceasta este de fapt și cea mai cunoscută metodă de valorificare a anvelopelor uzate. Astfel se obține eliminarea definitivă din mediul înconjurător a anvelopelor uzate, deoarece cenușa rezultată în urma arderii intră în componența clincherului, elementul de bază pentru obținerea cimentului.

Anvelope reutilizate

Alte metode de valorificare energetică sunt obținerea uleiurilor minerale prin piroliza anvelopelor uzate și recuperarea negrului de fum, așa-numitului carbon black, din anvelopele uzate. Aceste două metode sunt încă într-o fază incipientă de dezvoltare și presupun consumuri energetice mari, ceea ce reduce substanțial rentabilitatea economico-financiară a procesului de producție. În continuare la nivel mondial se fac studii teoretice și practice pentru îmbunătățirea și eficientizarea celor două metode care în timp sunt sigur că vor deveni alternative viabile de valorificare a anvelopelor uzate.

ecologic: Pot fi integrate anvelopele scoase din uz în ceea ce se dorește a fi o economie circulară? Cum stă România la acest capitol?

Liviu Buzețelu, directorul general al SC ECO ANVELOPE SA: Desigur! Din cele prezentate mai sus, printr-un simplu exercițiu de imaginație, putem realiza multitudinea aplicațiilor în care pot fi utilizate anvelopele uzate și în consecință eliminate ca deșeuri din mediul înconjurător.

Dacă în țări mai avansate ale Uniunii Europene alte aplicații decât valorificarea energetică în cuptoarele fabricilor de ciment au luat un avânt puternic, în România abia dacă ne putem lăuda cu doar câțiva întreprinzători care au investit câte ceva în instalații de granulare a anvelopelor uzate. Din păcate însă produsele obținute - granulele și pudreta - nu sunt altceva decât o materie primă pentru export către producători străini de covoare de cauciuc, de dale și pavele de cauciuc, de mobilier stradal și de gazon sintetic pentru terenuri de fotbal sau de joacă, în loc să fabricăm aici la noi în țară aceste produse și astfel să închidem lanțul „economiei circulare“.

După prelucrareEvident, se pune întrebarea de ce nu producem? Motivul este cât se poate de simplu. Pentru a produce ai nevoie de bani pentru investiții. Iar banii pot fi obținuți fie de la bănci, fie prin accesarea de fonduri nerambursabile, însă obținerea lor este un adevărat calvar. Nu vreau să intru în detalii tehnice pe tema obținerii fondurilor necesare investițiilor, pentru că știm deja cu toții că din mulți solicitanți puțini reușesc să obțină ce vor, iar cea mai mare parte renunță din cauza birocrației și a cerințelor absurde, descurajatoare chiar, și așteaptă să se dezvolte suficient pentru a-și investi propriile resurse. Și asta în cazul fericit în care reușesc să creeze aceste resurse.

Ei bine, în situația în care întreprinzătorii nu primesc ajutoare guvernamentale și înlesniri fiscale care să le permită realizarea investițiilor în astfel de proiecte de producție locală nu vom face altceva decât să amânăm integrarea în economia circulară pe de o parte, iar pe de altă parte să adâncim și mai mult prăpastia dezvoltării economice față de cele mai multe țări membre ale Uniunii Europene.

Poate veți ridica următoarea întrebare: bine, bine, dar există piață pentru aceste produse? Răspunsul este extrem de simplu: da! Da, există foarte multe terenuri private de sport, atât în aer liber, cât și acoperite, care folosesc gazonul artificial pe care l-au importat. Îl folosesc pentru că are „costuri zero“ de întreținere.

Da, există unitățile de învățământ ante-preșcolar, preșcolar, primar și gimnazial ale căror terenuri de joacă și de sport sunt în continuare betonate și pericolul de expunere a copiilor la accidente este extrem de mare. Ce ar fi dacă am elimina acest pericol? Oare nu ar putea ministerele de resort să lanseze programe speciale, așa cum e în alte țări, de acoperire a acestor terenuri cu covoare din cauciuc reciclat?

Da, există locurile de joacă amenajate din parcuri și din spațiile comune ale ansamblurilor rezidențiale care aparțin de administrațiile locale. Mai mult de 90% din aceste locuri de joacă au ca bază betonul. Din nou apare aceeași problemă: riscul ridicat de accidente. Trebuie să recunosc că am văzut totuși câteva locuri de joacă cu astfel de covoare sintetice din cauciuc reciclat într-un parc acoperit. Covoarele erau importate, nu erau produse în România. Nici nu vreau să îmi pun întrebări de genul „cu ce costuri?“

Am menționat la începutul interviului că există posibilitatea producerii de mobilier stradal din cauciuc reciclat. Este nevoie doar ca cineva din administrațiile locale să fie interesat măcar să încerce să pună într-un parc un număr de bănci produse din acest cauciuc reciclat și să le urmărească gradul de uzură și de degradare în timp. Cauciucul nu ruginește ca metalul, nu putrezește ca lemnul și nu are nevoie să fie revopsit pentru ca are culoarea impregnată în material.

Voință trebuie să avem ca să le avem pe toate cele de mai sus. Și, pe lângă voință, puțină responsabilitate în folosirea banilor contribuabililor în interesul lor și al dezvoltării economiei românești.

Cred că trebuie să ieșim din categoria furnizorilor de materii prime și să intrăm în categoria fabricanților de produse și servicii cu reală valoare adăugată și a promotorilor economiei circulare. 

Covor artificial



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare