„Ţinta noastră este îndeplinirea obiectivelor de valorificare“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

„Ţinta noastră este îndeplinirea obiectivelor de valorificare“

09 April 2019 - 01:28 PM Reciclare & Recuperare

Atingerea obiectivelor de țară privind colectarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje este la ora actuală pusă în mare pericol de ultimele decizii legislative care, printre altele, impun producătorilor și organizațiilor de transfer de responsabilitate îndeplinirea obligațiilor ce le revin exclusiv prin autoritățile publice locale, fără a le mai acorda posibilitatea de a lucra și cu colectorii autorizați de Ministerul Mediului. Despre această situație, despre legislația europeană, dar și despre modul cum o organizație de transfer de responsabilitate înțelege să se implice în rezolvarea problemei trasabilității deșeurilor am vorbit cu Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA, una din cele mai importante organizații de transfer de responsabilitate din România.
 ecologic

ecologic: Cum apreciați prevederile Ordonanței nr. 74/ 2018?

Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA: Anul trecut, odată cu apariția Ordonanței nr. 74/2018 care a venit ca urmare a celor două directive modificate de Parlamentul European - Directiva cadru pentru deșeuri și Directiva pentru ambalaje - sincer, noi am fost extrem de fericiți.

Pentru prima dată Parlamentul European și Comisia Europeană vorbesc mai în detaliu despre ce înseamnă reciclare, cum se aplică răspunderea extinsă a producătorului și care sunt în mod real costurile pe care un producător trebuie să le acopere și ne-am imaginat că acest fapt va regla și piața din România, unde știm cu toții că în ultimii trei ani costurile producătorului au explodat, iar această explozie a fost nerealistă, nebazată neapărat pe condiții ale economiei de piață, în contextul în care autoritățile statului nu au făcut nimic pentru a corecta greșelile descoperite de AFM la controalele din anul 2015.

Ca să revin, noi ne-am pus mari speranțe în Ordonanța nr. 74. Și vreau să punctez câteva lucruri. Chiar la începutul ordonanței se spune foarte clar că „ministerul stabilește în mod clar responsabilitățile fiecărui actor din sistem“ și le și enumeră: „autorități publice locale, cetățeni, ADI-uri, operatori de salubritate, colectori, producători“ și așa mai departe. Toți am crezut că în sfârșit se creează o relație corectă în sistem și se interconectează în mod real responsabilitățile și drepturile fiecăruia. OUG nr. 74/2018 specifică și arată importanța autorităților publice locale, care organizate individual sau în ADI-uri, au niște obligații foarte clare și o răspundere uriaşă privind partea de colectare și de trasare a direcției în care deșeul trebuie să se ducă. În plus, ordonanța vine și cu niște clarificări în privința costurilor, a ceea ce plătește producătorul.

Până la urmă producătorul trebuie să se ocupe operațional și financiar în așa fel încât să se atingă anumite ținte. Această preocupare a producătorului trebuie să fie activă, dar cu anumite implicări operaționale pe care directiva le stabilește în mod clar și extrem de categoric de această dată.

Linie de sortare

Când vorbim de prevenție e clar că producătorul trebuie să se preocupe să aibă un ambalaj care să fie în primul rând reciclabil şi cât mai eficient gestionabil în viitor de către sistem. În al doilea rând, în momentul când ambalajul a devenit deșeu apare întrebarea: care este valoarea acestuia, este una pozitivă sau una negativă? Fiindcă valoarea negativă este cea care trebuie acoperită de către producător, iar aceasta este filozofia de bază a responsabilității producătorului din punct de vedere financiar.

Dacă toate costurile generate de colectare, sortare, tratare, reciclare pentru a rezulta materie primă secundară sunt mai mari decât veniturile pe care le obținem în sistem și în special vorbim de venitul realizat din vânzarea materiei prime secundare, nu de venitul obținut de la cetățeni prin tariful de colectare, atunci este clar că producătorul trebuie să achite acea valoare, iar în ultimii doi ani pe piața europeană și pe cea internațională volatilitatea valorii materiei prime secundare rezultate din reciclare, ca urmare a interdicției de import a Chinei, a crescut enorm. Hârtia a căzut de la o valoare de 75 de dolari pe tonă la 5 dolari pe tonă.

Cine acoperă toate aceste fluctuații negative? Legea europeană spune clar că producătorul le acoperă și își asumă această responsabilitate.

ecologic: Cum lucrați cu autoritățile publice locale?

Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA: Directiva europeană mai spune ceva extrem de important, și anume că producătorul nu plătește ineficiența altor actori din sistem. Or, din păcate, aici Ordonanța nr. 74/2018 nu o spune foarte clar, doar o specifică…

Dacă un actor important din sistem, respectiv autoritatea publică locală, nu a făcut nimic timp de 15 ani, dacă proiectele europene de investiții sunt extrem de întârziate, cum se poate considera în acest moment că producătorul ar trebui dintr-odată să plătească toată această ineficiență a sistemului? Acesta este un subiect care ar trebui analizat cu mare seriozitate de către Ministerul Mediului, pentru că altfel va forța la un moment dat producătorul să ceară unei autorități judecătorești naționale sau europene constatarea faptului că i se cere să plătească lipsa de eficiență a sistemului și că în realitate toată presiunea financiară cade pe umerii lui nu cu scopul de a recicla, ci cu scopul de a îndestula bugetele anumitor autorități publice locale sau centrale.

Salubritate

Cred că e momentul unei discuții cinstite. Noi înțelegem nevoile bugetare ale autorităților locale sau centrale, dar nu considerăm că soluția este aceea ca producătorul să achite prin acest sistem de responsabilitate penalitatea sau anumite găuri din buget în loc să își îndeplinească obligațiile de reciclare.

Ținta noastră este îndeplinirea unor obiective, nu aducerea de bani la buget. Or, dacă ne uităm în lege la obligațiile producătorului sau ale organizației de preluare de responsabilități, îndeplinirea obiectivelor este un punct pus la finalul listei. Și nu poți să nu te întrebi: oare aceasta este importanța pe care o dă legiuitorul îndeplinirii țintelor?

Revenind la costuri, acestea trebuie să fie extrem de transparente. Iar aici autoritățile publice locale cred că trebuie să se uite în urmă și să vadă ce au mai declarat de-a lungul timpului. Pentru că autoritățile publice locale au făcut niște master-planuri, au încheiat niște contracte cu Comisia Europeană, directe sau indirecte, pentru anumite finanțări în care au specificat anumite costuri. Au făcut licitații în care se specifică niște costuri din care rezultă niște tarife de colectare. Că ele sunt mari sau mici nu e relevant atâta timp cât ele sunt rezultatul unor licitații.

Noi observăm acum, în momentul în care legea le-a deschis autorităților locale posibilitatea de a cere niște bani, că au apărut niște tarife de colectare la fluxul de ambalaje de la 800 lei/tonă la 2.400 lei și chiar de peste 3.000 de lei pe tona de deșeu de ambalaj colectat de la populație.

Ionuţ Georgescu

Analizând tarifele din PNGD (Planul Național de Gestionare a Deșeurilor), sustenabilitatea tarifelor din PNGD, variantele alese în PNGD, în master-planuri, în contracte, în licitații, mă întreb ce legătură au tarifele acelea cu acestea care sunt chiar și de 10 ori mai mari. Care sunt tarifele reale? Cele rezultate din licitații sau cele cerute acum?

Din păcate, în stilul nostru românesc, pe data de 15 ianuarie 2019 a apărut Ordinul de Ministru nr. 1362/2018, care reglementează niște obligații ale OTR-urilor de la 1 ianuarie 2019.
Trecând peste eficiența unui sistem de elaborare de acte normative, observăm pentru prima dată în istoria Ministerului Mediului un ordin de ministru care în loc să ofere doar clarificări, vine cu obligații suplimentare față de Ordonanța nr. 74/2018. Ordinul de ministru ca act normativ trebuie emis pentru a clarifica anumite proceduri și obligații din lege, nu să aducă obligații noi. Din punctul meu de vedere acest ordin este ilegal ca act normativ, iar instanțele din România cred că ar trebui să decidă cu privire la legalitatea acestui ordin de ministru.

ecologic: Credeți că vă veți mai putea îndeplini obiectivele în acest an?

Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA: Este greu de spus acum. Dacă directiva și ordonanța vorbesc de clarificarea tuturor actorilor din sistem, inclusiv a centrelor de colectare autorizate de Ministerul Mediului prin ANPM, ordinul de ministru nu mai permite producătorului să aibă contracte prin care centrele de colectare să raporteze acele deșeuri decât prin intermediul autorității publice locale. Grav e că producătorul, direct sau indirect, nu mai are cum să plătească valoarea negativă a sistemului! Dar acesta este principiul responsabilității producătorului, să aibă răspunderea financiară și/sau operațională, așa cum spune directiva. Sunt două opțiuni şi în fiecare din ele răspunderea financiară este obligatorie.

Și ce am făcut noi? Colectorii de bună-credință au renunțat să mai presteze o muncă ce reducea o valoare negativă fiindcă munca lor nu a mai putut fi răsplătită. Rezultatul este acela că în primele trei luni ale anului acesta au scăzut cu mai mult de 50% cantitățile de deșeuri ajunse la reciclare. Printr-un simplu ordin de ministru a fost pusă în pericol major îndeplinirea obiectivelor naționale.

Noi, FEPRA, avem soluții, dar avem nevoie ca Ministerul Mediului să vină cu o clarificare, pentru că acest ordin de ministru nu stă în picioare în forma sa actuală.

Dacă vrem să vorbim de centrele de colectare trebuie să vorbim și de activitatea Agențiilor de Mediu și de activitatea Gărzii Naționale de Mediu. Legea spune foarte clar că Ministerul Mediului prin Agenția de Protecţia Mediului dă autorizații de mediu. Garda Națională de Mediu este singura instituție care este abilitată să desfășoare activități de control. Altă autoritate de stat nu poate să spună dacă cineva a făcut sau nu bine colectarea, tratarea sau reciclarea. Și aici mă refer direct la AFM (Administrația Fondului pentru Mediu), instituție care trebuie să verifice numai ce se întâmplă din punct de vedere al documentelor și ceea ce se întâmplă cu tranzacțiile efective între actori. Dar verificarea colectării și în special a reciclării intră strict în competența Gărzii Naționale de Mediu.

Până la urmă AFM trebuie să spună clar, răspicat și oficial ce vrea de fapt. Vrea să-și îndeplinească obiectivul inițial, acela de a gestiona instrumentele financiare puse la dispoziția legiuitorului de către Comisia Europeană sau vrea să aducă bani la buget? Atenție însă: directiva europeană spune foarte clar că banii rezultați în sistem prin eventuale instrumente financiare - și aici se referă în special, dar nu limitativ, la taxa pe groapă, la sistemul „Pay-As-You-Throw“ și la altele care pot avea penalități sau bani strânși la bugetele locale și centrale - trebuie să se întoarcă 100% în sistem.

Și mai e ceva. Există o stare de neîncredere generalizată între minister, AFM, Gardă, ADI-uri, OTR-uri... Și nu înțeleg de ce. Nu suntem dușmani. Suntem toți actori ai unei piețe care trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligațiilor de țară privind colectarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje.

Dacă Ministerul Mediului dorește să-și asume responsabilitatea ca producătorul, individual sau prin OTR-uri, să-și îndeplinească obiectivul de a acoperi financiar sau operațional lacunele sistemului doar cu autoritatea publică locală, atunci pentru asigurarea tratamentului egal trebuie să își asume și că producătorul nu mai este singurul responsabil pentru atingerea țintelor. Fiindcă atâta vreme cât mă obligi pentru a-mi îndeplini obiectivul să am un singur partener, exclusiv, iar acel partener nu-și face treaba, nu poți să mă obligi doar pe mine să plătesc penalitatea. Eu sunt de acord că autoritatea publică locală este cel mai important actor din sistemul de parteneriat al producătorului. Dar nu poate fi partener exclusiv atâta timp cât e ineficient. În cazul acesta Ministerul Mediului trebuie să fie conștient de faptul că OTR-urile și producătorii nu pot sta cu mâinile încrucișate și vor avea reacții pentru a explica poziția inechitabilă în care se află.

Linie de sortareecologic: Ce face până la urmă o Organizație de Transfer de Responsabilitate?

Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA: Un OTR face un management financiar și operațional mai eficient pentru producător. OTR-ul nu este autoritate sau organizație de control și lucrează cu materialul clientului, clientul fiind Ministerul Mediului. În materialul clientului intră autorizațiile de mediu, rapoartele pe care cei autorizați le dau în sistem și asumarea acelor cantități. Noi avem în contractele noastre și în toate dosarele de trasabilitate fiecare actor din sistem care ne raportează, care își asumă pe propria răspundere realitatea acelor date în conformitate cu existența deșeurilor și a anumitor activități. Dacă un colector, o firmă de transport, un reciclator, autorizați toți de Ministerul Mediului, declară că au efectuat o operațiune, noi nu putem decât să luăm de bune aceste declarații. Conform legii, noi nu avem nici dreptul și nici obligația de a efectua controale. Noi ne bazăm pe declarațiile date de cei care sunt autorizați de Ministerul Mediului. Iar acum AFM vine și spune că unul dintre acești actori a mințit și a declarat în fals. Și asta după doi ani de când s-a făcut acea tranzacție, fiindcă în timp real el nu o poate face. Adică furnizorul a mințit, a făcut un fals în declarații și tu ne amendezi pe noi, clientul de bună-credință, noi neavând niciun fel de informație în timp real de la Garda de Mediu referitoare la controale sau de la Agenție referitor la autorizare. Da, avem un comportament de business prudențial, contractăm cantități de deșeuri mult peste ținta minimă, avem echipe de oameni care fac verificări prin sondaj în teren, echipe de trasabilitate care se asigură că avem dosare complete, întreprindem audituri de terță parte la partenerii de colectare și reciclare, facem eforturi pentru a identifica eventualele fraude, dar ne lipsesc instrumentele legale pentru a-i „controla“ chiar noi pe partenerii de business, iar fizic să verifici kilogram cu kilogram deșeurile este imposibil.

ecologic: Se discută de aproape zece ani de realizarea unui soft de trasabilitate de către autorități. Ce știți despre acest lucru?

Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA: Știu că noi, la FEPRA, am început de la 1 ianuarie în acest an să folosim un soft de trasabilitate pe care îl perfecționăm în continuare, un soft bazat pe blockchain care ne va permite să gestionăm în timp real fiecare kilogram de deșeu și în curând vom da acces direct la acest soft și instituțiilor din Ministerul Mediului. Orice utilizator, orice instituție de control poate vedea tranzacțiile și le poate verifica imediat.

În Directiva europeană se spune clar că Statul este cel care trebuie să asigure trasabilitatea și corectitudinea datelor. Noi ca OTR nu facem control, noi facem un management mai eficient al documentelor și al banilor, dar oferim gratuit acest soft Ministerului Mediului. Este un soft bazat pe ultima tehnologie, blockchain, ceea ce înseamnă că datele înregistrate în soft sunt imutabile și au gradul cel mai mare de securitate din punct de vedere tehnologic și transparența cea mai mare din sistem. Noi acum suntem în discuții pentru a-l acorda gratuit Comisiei Europene. Fiindcă acest soft poate fi folosit chiar și în tranzacțiile intercomunitare.

În luna aprilie voi face parte dintr-o delegație a Comisiei Europene condusă de comisarul Karmenu Vella în Mexic, unde se vor prezenta exemple de bune practici în economia circulară și răspunderea producătorului, iar noi vom prezenta și acest soft care în momentul de față e considerat ca fiind unul revoluționar și nu vorbesc aici de piața românească, ci de cea americană și cea europeană.

La sfârșitul acestui an vom putea ajunge să verificăm în timp real toate tranzacțiile din sistem, de la generare până la reciclare, și să avem automatizarea în calculul costului negativ al sistemului. Practic softul face o automatizare a tranzacțiilor, le verifică, le confirmă și calculează pentru fiecare actor dacă are cost negativ sau pozitiv, iar la final eliberează un document, pe care noi în America îl numim „End of Waste Certificate“, care certifică faptul că o anumită cantitate de deșeuri a fost generată, tratată și reciclată și cu ce costuri. Tot procesul este transparent 100%.

ecologic: Ce face Ionuț Georgescu în America?

Ionuț Georgescu, președintele Consiliului de Administrație al FEPRA International SA: Sunt în contact permanent cu echipa de specialiști FEPRA de la distanță; tehnologia de azi ne permite acest lucru. În plus, am lansat în America o corporație de interes public definită ca un public-service corporation, End of Waste Foundation, iar în luna mai anul acesta la „Waste360“, cea mai mare conferință pe tema deșeurilor din America, vom lansa proiectul „Distributed Responsibility Sistem“ - un sistem de responsabilitate distribuit în mod egal între actorii din sistem.

Recycle!

Noi spunem că bazat pe softul nostru de trasabilitate, pe blockchain, putem ajunge într-adevăr să avem sistemul de responsabilitate pentru deșeuri cel mai eficient, transparent și corect împărțit între actori. Fiindcă nu numai producătorul este responsabil - el are o responsabilitate clară, definită pentru prevenire și acoperirea valorii negative rezultate din acțiunile lui - dar și restul actorilor trebuie să aibă obligații și acestea trebuie corelate cu ale producătorului.

Vom lansa în America acest sistem unic, deocamdată numai pentru fluxul de ambalaje de sticlă, iar în acest moment vom închide bucla economiei circulare pentru prima dată într-un astfel de sistem complet în statul Colorado, unde avem cantități de deșeuri de sticlă colectate, tratate, sortate, reciclate. Materia primă este preluată de către un producător de sticle și mai departe un producător de bere care ambalează în acele sticle își asumă costul negativ al sistemului, deci astfel închidem complet ciclul economiei circulare. Iar acest lucru se bazează pe voluntariat, pentru că în Statele Unite ca și în alte țări responsabilitatea producătorului nu este obligatorie, este voluntară.



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare