Cu toate că prevederile Ordonanței nr. 74/2018 au intrat în vigoare din prima zi a anului 2019, autoritățile locale au beneficiat de un termen suplimentar de șase luni, acordat de Ministerul Mediului în speranța că fiecare primărie va instala sisteme de colectare selectivă și va aplica principiul „Plătești pentru cât arunci“. Și fiindcă nimeni nu mai știe când s-au scurs cele șase luni și câte unități administrativ-teritoriale (UAT) și-au luat în serios obligațiile, în data de 21 august a.c. fostul ministru al Mediului, Grațiela Gavrilescu, a convocat la o video-conferință conducerile tuturor comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, cerându-le să declanșeze o amplă acțiune de control pe tema managementului deșeurilor.

Oricare ar fi rezultatul acestor controale, s-ar putea ca amenzile cu care vor fi sancționate primăriile (între 15.000 și 40.000 lei) să fie numeric de ordinul miilor, fiindcă doar câteva localități au sisteme funcționale de colectare selectivă a deșeurilor.

Containerele amplasate de UAT-uri pe spațiul public, la care primarii se așteaptă ca cetățenii - tineri sau bătrâni, bolnavi sau sănătoși - să vină încolonați să depună deșeurile pe categorii nu ar trebui considerate drept infrastructura de colectare selectivă cerută, în condițiile în care această practică se bazează exclusiv pe cetățeni, fără a-i implica în nici un fel pe agenții de salubritate sau pe reprezentanții primăriilor.

Iar faptul că cetățenii care depun selectiv deșeurile plătesc aceeași taxă ca și cei care nu depun selectiv este o dovadă că sistemul nu este funcțional. Containerele de colectare selectivă au fost doar o ocazie de cheltuire în regim de urgență a unor sume semnificative din bugetele locale, ceea ce va ridica la un moment dat unele semne de întrebare cu privire la corupția de la nivelul autorităților locale.

Colectarea pe fracții din poartă în poartă, controlul și cântărirea, precum și aplicarea unor tarife diferențiate sunt măsurile prin care România și-ar putea rezolva problema deșeurilor municipale. Dar atâta timp cât autorității locale nu îi revin decât îndatoriri, nu și dreptul de a cheltui bani aiurea, problema nu reprezintă o prioritate pentru primării.

Bucureşti, Capitala nepăsării

Bucureștiul este cel mai bun exemplu al nepăsării autorităților locale în problema deșeurilor. Cu un primar general și șase primari de sector orașul este printre puținele capitale europene care nu are un sistem de colectare selectivă. Bugetul de salubrizare la nivelul Capitalei era anul trecut de aproximativ 750 milioane lei. Situația contractelor de salubritate din București este emblematică pentru gestionarea deșeurilor în România: o încrengătură de interese între salubrişti, primari și patroni de gropi de gunoi, plină de ilegalități și de un dispreț total față de cetățeni. Contracte încheiate în urmă cu 19 ani de Primăria Generală sunt valabile și astăzi, deșeurile din oraș sunt în continuare ridicate la grămadă și ajung în cele două depozite cu care municipalitatea are contracte deși acestea și-au depășit de mult și suprafețele autorizate și cantitățile maxime prevăzute contractual. În plus, taxele de salubritate diferă de la sector la sector, iar în sectoarele 1 și 3 lipsesc cu desăvârșire.

În toată această harababură Primăria Generală vrea să construiască un mega-incinerator de deșeuri, chiar în oraș, în condițiile în care lumea întreagă vrea să desființeze incineratoarele vechi care s-au dovedit a fi extrem de nocive pentru sănătatea populației. Proprietarii de depozite se îmbulzesc să-și facă ONG-uri și pornesc atacuri unul împotriva altuia, fiecare cu ambiția de a deține monopolul pe o piață reglementată doar de câteva personaje din Primăria Capitalei îmbogățite peste măsură din mizeria în care bucureștenii s-au obișnuit să trăiască.

Aproape toate marile municipii ale României, Cluj, Arad, Craiova, Brașov, Constanța și Timișoara se află în situații asemănătoare. Oradea, Sibiu, Mizil, Târgu Lăpuș sunt printre puținele orașe în care autoritățile locale au pus la punct sisteme de colectare selectivă a deșeurilor municipale, au implementat sistemul „Plătești pentru cât arunci“ și au reușit să schimbe astfel imaginea și aerul localităților.

În rest, România a rămas aceeași, o țară murdară, plină de gunoaie. Și va rămâne în continuare așa chiar dacă Ministerul Mediului le va acorda primăriilor alți șase ani, nu șase luni, pentru a se conforma prevederilor unei legislații valabile pentru noi ceilalți încă de la începutul acestui an.

 Matei Dumitru