Alexei Atudorei: „Este nevoie de bani, de timp şi de participarea activă a populaţiei la colectarea separată“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

Alexei Atudorei: „Este nevoie de bani, de timp şi de participarea activă a populaţiei la colectarea separată“

09 October 2019 - 03:59 PM Reciclare & Recuperare

Gestionarea deșeurilor municipale, aplicarea instrumentelor economice „Plătești pentru cât arunci“ și a taxei de depozitare, realizarea unei relații contractuale între primării și organizațiile care preiau responsabilitatea producătorilor, precum și micșorarea cantităților de deșeuri depozitate sunt probleme pe care România trebuie să le rezolve în viitorul apropiat. Despre aceste subiecte am vorbit cu un specialist în domeniu, Alexei Atudorei, președintele executiv al Asociației Române pentru Managementul Deșeurilor (ARMD) și membru în comitetul de conducere al ISWA (International Solid Waste Association).
ecologic

ecologic: Vă rugăm să ne spuneți dacă în conformitate cu legislația actuală se poate aplica la nivel național instrumentul economic „Plătești pentru cât arunci“.

Alexei Atudorei, președintele executiv al Asociației Române pentru Managementul Deșeurilor (ARMD): Instrumentul economic „Plătești pentru cât arunci“, denumit și „măsurarea deșeurilor“, „stabilirea de prețuri unitare/variabile“ sau „generatorul plătește“ este un model de plată pentru managementul deșeurilor municipale. Instrumentul se folosește cu succes de obicei în zonele unde colectarea deșeurilor municipale se face din poartă în poartă, pe una sau mai multe fracții, iar generatorii sunt taxați cu o valoare bazată pe cantitatea pe care o prezintă pentru colectare la operatorul de colectare și transport.

În Uniunea Europeană sunt patru state unde acest instrument este implementat la nivel național: Austria, Belgia, Germania și Finlanda, șapte state unde se aplică la nivel de aproximativ 20% (Danemarca, Franța, Estonia, Irlanda, Luxemburg, Olanda și Suedia), iar în restul Statelor Membre rata este mică sau se aplică la nivel de proiecte-pilot.

Implementarea acestui instrument economic poate asigura o cantitate colectată separat de 35% din cantitatea totală generată. Rezultatul depinde însă de condițiile locale, de exemplu în orașele în care predomină blocurile nivelul scade până la 17% (valoare medie), iar rata de reciclare atinge un maxim de 25%.
Acest instrument economic se aplică în completarea unor situații clare, stabilite prin ani de operare a unui sistem de management integrat al deșeurilor municipale, acolo unde se știe compoziția deșeurilor și cantitatea generată, iar sistemele de colectare și transport, tratare și eliminare sunt deja optimizate și corelate cu suportabilitatea populației pentru plata tarifelor, unde participarea populației este la un nivel ridicat și - un element esențial - acolo unde populația are soluții alternative pentru reducerea cantității pe care o prezintă la operatorul de colectare și transport, respectiv existența unor centre de colectare cu aport voluntar, în special pentru deșeurile reciclabile.

Salubritate

Vă dau câteva exemple. În Suedia în 2017 au fost generate 452 kg per locuitor deșeuri municipale, dar cantitatea colectată de operatori a fost de aproximativ 320 kg per locuitor, restul a fost transportat și depozitat de populație la centre de colectare cu aport voluntar. S-au redus astfel costurile de colectare și transport, deșeurile reciclabile au avut o calitate mai bună la intrarea în instalațiile de reciclare, iar populația a plătit mai puțin pentru serviciile de management al deșeurilor. În Slovenia populația nu plătește pentru cantitatea de deșeuri reciclabile pe care o duce la operatorul de colectare și transport. Plătește numai pentru deșeurile biodegradabile și reziduale care sunt gestionate de municipalități (10 euro o pubelă de 120 litri).

Sistemul „Plătești pentru cât arunci“ poate asigura reducerea de la depozitare a deșeurilor municipale cu 10-70%, dar rezultatele obținute depind de condițiile locale, de distribuția populației în blocuri sau gospodării, de climă, mobilitate, infrastructură de transport, suportabilitatea populației pentru plata serviciilor etc.

SalubritateÎn documentul „Recomandări pentru aplicarea modificărilor legislative introduse prin Ordonanța de urgență nr. 74/2018“ publicat de Ministerul Mediului dar neaprobat prin Ordin de Ministru se specifică: principalul obiectiv al implementării acestui instrument este creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor, respectiv creșterea ratei de capturare a deșeurilor reciclabile (hârtie/carton, plastic/metal și sticlă).

Implementarea sistemului „Plătești pentru cât arunci“ în România acum și așa cum este prevăzut prin lege nu poate avea succes și nu poate asigura atingerea țintelor pentru 2020 și 2025 în condițiile în care numai în câteva județe funcționează SMID-urile finanțate cu fonduri UE, instalațiile sunt proiectate cu tehnologii pentru atingerea obiectivelor din anul 2013, noile prevederi legislative care stabilesc relația dintre autorități publice locale și OIREP-uri sunt neclare și incomplete, iar participarea populației la colectarea separată a deșeurilor este redusă.

Procesul de implementare a acestui sistem trebuie să ia în considerare câteva realități: serviciul de colectare separată a deșeurilor nu este pus în practică în măsură suficientă, nu există destule stimulente economice pentru a se renunța la eliminarea finală, lipsește în continuare infrastructura necesară și sunt necesare investiții mai mari în proiecte aflate pe trepte mai înalte ale ierarhiei deșeurilor, cum ar fi tratarea deșeurilor biodegradabile sau reciclarea.

Implementarea sistemului „Plătești pentru cât arunci“ ar trebui să se facă etapizat, începând cu județele în care SMID-urile sunt „calibrate și optimizate“ și unde au fost elaborate Planuri Județene de Gestionare a Deșeurilor prin care a fost stabilită alternativa optimă de gestionare a deșeurilor pentru atingerea țintelor din 2020 și 2025.

Îmi este teamă că facem aceeași greșeală ca la implementarea proiectelor prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013: suntem prea optimiști că se poate, stabilim soluțiile la nivel central fără să luăm în considerare condițiile specifice fiecărui județ și ale fiecărei unități administrativ-teritoriale (UAT) și stabilim penalități pentru populație fără a asigura alternative viabile, suportabile din punct de vedere financiar.

ecologic: Ordonanța de urgență nr. 74/2018 a stabilit noi reguli în relația dintre autoritățile publice locale și OIREP-uri, fostele OTR-uri. Cum vă afectează acest lucru?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: Referitor la activitatea Organizațiilor de Implementare a Răspunderii Extinse a Producătorilor de ambalaje, eu împreună cu membrii și conducerea ARMD am elaborat și transmis propuneri și am participat la discuții referitoare la elaborarea și aprobarea formei finale a acestei Ordonanțe de Urgență a Guvernului.

Forma finală a Ordonanței nu ia în considerare o serie de elemente importante ce pot duce la apariția unor riscuri și pot bloca sau diminua efectele pentru care a fost elaborat și aprobat actul normativ. Sunt multe riscuri asociate cu acte normative existente nemodificate: Ordinul nr. 1271/2018 privind procedura și criteriile de înregistrare a operatorilor economici colectori autorizați ce preiau prin achiziție deșeuri de ambalaje de la populație de la locul de generare a acestora, Ordinul nr. 1362/2018 privind aprobarea procedurii de autorizare, de avizare anuală și de retragere a dreptului de operare a organizațiilor care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului sau art. 16, alin. (10) și (11) din Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje.

Proiect

Dincolo de acestea, principalele probleme ce vor genera riscuri sunt următoarele: orice UAT poate să refuze înregistrarea oricărui colector autorizat care solicită să-și desfășoare activitatea în raza sa teritorială sub motivul general că ar aduce atingere dreptului exclusiv al operatorului de salubrizare, restricționând astfel dreptul colectorilor autorizați de a-și desfășura activitatea economică pentru care dețin autorizație de mediu. Se prevăd limitativ categoriile de costuri pe care le pot include OIREP-urile în contribuțiile financiare percepute producătorilor. Pentru deșeurile de ambalaje provenite din comerț și industrie sunt prevăzute doar costurile de raportare ale colectorilor și reciclatorilor. Se încalcă prevederile Legii nr. 249/2015 prin faptul că anulează posibilitatea colectorilor autorizați de a fi remunerați pentru activitatea de colectare a deșeurilor de ambalaje de la populație contra cost prin centrele de colectare sau de la locul de generare; în condițiile în care colectorii autorizați nu pot fi remunerați pentru aceste activități este evident ca acestora le este îngrădit dreptul de a-şi desfășura activitatea și astfel sunt eliminați din piață colectorii de deșeuri de ambalaje. De asemenea, nu se prevede încheierea de contracte cu colectorii autorizați pentru deșeurile de ambalaje provenite de la populație. Aceste deșeuri ar trebui incluse în raportarea cantităților respective reciclate și în contul unității administrativ-teritoriale, astfel încât aceasta să le poată include în suma totală a cantităților de deșeuri municipale reciclate.

În plus, dacă pe piața gestionării deșeurilor de ambalaje vor fi prezente mai multe OIREP-uri, atunci norma legală impune ca acestea să-și împartă teritoriile în care își vor desfășura activitatea, prevedere ce contravine în mod flagrant normelor de concurență în condițiile în care costurile UAT-urilor pe care sunt obligate să le acopere OIREP-urile (producătorii) diferă considerabil de la o zonă la alta, ceea ce poate determina un dezavantaj concurențial dacă unui OIREP îi sunt alocate județe pentru care costurile UAT-urilor sunt mai ridicate, iar altuia zone în care costurile sunt mai scăzute.

SalubritateDe asemenea, definiția deșeurilor de ambalaje din comerț și industrie, ambalajele produselor destinate utilizării exclusiv de către operatorii economici, care ca natură și compoziție nu sunt similare deșeurilor menajere, implică faptul că toate ambalajele primare din comerț și industrie nu mai pot fi raportate OIREP-urilor de către colectorii autorizați fiind considerate similare deșeurilor menajere.

O altă problemă este lipsa unei definiții pentru expresia „ambalaje folosite“ introdusă prin OUG nr. 74/2018, care este necesară pentru înțelegerea obligațiilor ce revin operatorilor economici colectori în legătură cu raportarea trimestrială conform art. 20 alin. (8) din Legea nr. 249/2015 și OIREP-urilor, conform Ordinului nr. 1362/2018 - de exemplu pentru art. 21 lit. e).

În lege nu se precizează modalitatea de încheiere a contractelor, parteneriatelor sau altor forme de colaborare cu OIREP (UAT/ADI nefiind prestatorul, ci operatorul de salubrizare căruia i-a delegat serviciul de salubrizare) în cazul în care există mai multe organizaţii care declară aria geografică respectivă (de exemplu procedura de achiziții publice) și alocarea cantităților de deșeuri de ambalaje fiecărei OIREP și nici nu se spune care este metodologia de raportare de către UAT sau ADI la OIREP, fiind necesar ca trasabilitatea deșeurilor de ambalaje până la operatorul economic reciclator să fie dovedită cu documente financiar-contabile și justificative, conform legislației în vigoare.

ARMD a solicitat în numeroase rânduri o serie minimă de clarificări, adresând autorităților întrebări la care nu s-au primit răspunsuri. În absența tarifului de referință, cum se va face plata de la OIREP la UAT sau ADI? Ce se întâmplă în cazul în care la reciclatorul final se raportează o cantitate de deșeuri de ambalaje provenite de la operatorul de salubritate dintr-un anumit material? Cum se face plata între UAT sau ADI și serviciul de salubrizare? Cum se delimitează fluxul de deșeuri de ambalaje din comerț și industrie de fluxul de deșeuri de ambalaje menajere/municipale? Cum se integrează în sistemul de raportare național sau OIREP deșeurile de ambalaje achiziționate de la populație? La UAT sau ADI sunt raportate doar cantitățile colectate?

ecologic: Credeți că este necesară taxa de depozitare a deșeurilor?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: Taxa de depozitare - sau așa cum este denumită acum, „contribuția la economia circulară“ - este cert un instrument economic care poate asigura reducerea de la eliminarea finală prin depozitare a deșeurilor municipale și a deșeurilor din construcții și demolări.

În toate statele membre UE, după introducerea taxei de depozitare a crescut rata de reciclare și a scăzut cantitatea de deșeuri eliminată prin depozitare deoarece banii obținuți prin taxa de depozitare au fost folosiți pentru îmbunătățirea și completarea sistemelor existente.

În România sunt stabilite valorile, dar nu și mecanismul legal prin care acești bani vor fi folosiți pentru îmbunătățirea și completarea sistemelor existente și există o teamă certă a tuturor participanților la managementul deșeurilor că acești bani vor fi folosiți pentru alte măsuri (de exemplu pentru Programul Rabla).

Salubritate

Un prim exemplu este Ordinul nr. 233 din 7 martie 2019 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind închiderea depozitelor de deșeuri municipale neconforme prin care 12 depozite neconforme din județele Constanța, Suceava, Hunedoara, Mehedinți și Vaslui se vor închide cu fonduri de la Administrația Fondului de Mediu. Județul Brașov a făcut parte dintr-un pachet finanțat prin POS Mediu, dar proiectul a fost blocat la nivel local în anul 2012. Acum se vor primi bani pentru închiderea a șapte depozite. Nu este corect: alte județe au continuat proiectele cu mari eforturi, au obținut finanțare pentru implementarea de SMID-uri și nu a fost ușor. Au depășit termele de implementare a proiectelor, dar au continuat şi în prezent sunt în etapa de operare sau de licitație pentru activitățile de operare.

Poate că ulterior AFM va recupera banii, dar unele județe au început să plătească penalizări pentru întârzierea implementării proiectelor finanțate prin POS Mediu 2007-2013, iar județul Brașov primește bani. Un bun prieten, directorul executiv al unei ADI mi-a spus în urmă cu câteva zile: „cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chiulește are tot așa!“.

ecologic: Cum vedeți dumneavoastră măsurile propuse de Uniunea Europeană pentru trecerea la economia circulară?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: Măsurile din pachetul UE pentru Economia Circulară prevăd ținte clare numai pentru activitățile de colectare, transport, tratare și eliminare a deșeurilor municipale. În rest, ceilalți actori nu au obligații decât formal, fără ținte de atins și fără termene limită. De exemplu se vrea „creșterea proporției materiilor prime provenite din reciclare în totalul materiilor prime utilizate de companii“ fără a se specifica în ce procente și până la ce dată.

Se dorește și „creșterea gradului de reciclabilitate a produselor la finele ciclului de viață, concomitent cu rescrierea Codului European al Deșeurilor în vederea reconsiderării unor deșeuri drept materii prime secundare“. Nu ni se spune în ce proporție și până când. La fel, „adoptarea de instrumente economice de promovare a reutilizării și stimulare a simbiozei industriale și a produselor mai ecologice“. Ce e asta?

În schimb se specifică: creșterea ratei de reciclare a deșeurilor municipale va fi de minimum 65% până în anul 2030 (și de 50% în 2020), creșterea ratei de reciclare a deșeurilor de ambalaje la minimum 75% până în 2030, plafonarea ratei de eliminare finală pentru toate categoriile de deșeuri la maxim 10% până în anul 2030, inclusiv prin instrumente fiscale și de coerciție precum interzicerea depozitării deșeurilor colectate separat și suprataxarea depozitării deșeurilor, reducerea cu 50% a deșeurilor alimentare până în 2030. După cum se poate vedea, toate țintele clare sunt pentru activitățile de colectare, transport, tratare și eliminare a deșeurilor municipale.

ecologic: Care credeți că va fi efectul acestei duble măsuri?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: Efectul imediat va fi că industria va continua să producă ambalaje greu reciclabile sau cu costuri mari de reciclare, care nu vor putea fi suportate de populație, chiar și cu ajutorul OIREP-urilor. Autoritățile publice centrale și locale vor pune presiune pe populație, pe agenți economici și pe instituții publice să colecteze separat deșeurile reciclabile care pentru o vreme nu vor putea fi reciclate sau valorificate energetic.

Deja o serie de țări din UE - și nu numai - au început să analizeze posibilitatea de reciclare a deșeurilor de ambalaje la nivelul solicitat, de minimum 75% până în 2030. Un studiu elaborat de Agenția de Mediu din Elveția în anul 2018 a avut următoarele concluzii: reciclarea materialelor plastice din deșeuri este ineficientă (costuri mari și beneficii ecologice mici); beneficiul ecologic anual per locuitor este de maxim economisirea emisiilor pentru o distanță de 30 de kilometri parcurși cu mașina; 99% din impactul asupra mediului este cauzat de procesele de producție, distribuție și consum, iar doar 1% este produs de managementul de-șeurilor de ambalaje (colectare, sortare, reciclare, eliminare).

Sistem de colectare a deşeurilor

Până unde se poate merge cu reciclarea materialelor? Un studiu realizat în 2016 în Belgia, țară care este între primele cinci state din UE la reciclarea deșeurilor, arată că la nivelul de colectare separată a deșeurilor reciclabile de 70% și de reciclare de 45% din anul 2016, pentru a crește rata de reciclare cu 5% sunt necesare investiții în activitățile de colectare, transport, sortare și reciclare care vor crește tariful plătit de belgieni pentru servicii. În prezent în Belgia populația plătește 320 euro pe tonă și ar urma să plătească 480 euro pe tonă. În România suportabilitatea populației pentru plata serviciilor de colectare, transport, tratare și eliminare este de 75-80 euro pe tonă și asta spune totul.

ISWA Belgia a prezentat Ministerului Mediului și Parlamentului o propunere prin care cere să nu se facă investiții suplimentare nesuportabile de populație pentru creșterea ratei de reciclare cu 5% și să se investească fonduri în alte state membre ale Uniunii, în special din Europa de Est, investiții prin care să se crească rata de colectare și reciclare, deoarece în final ținta este pentru întregul spațiu comunitar.

Implementarea prevederilor din Pachetul de Economie Circulară și din OUG nr. 74/2018, așa cum este acum prevăzută prin actele legislative din România este un „vis“ asumat la nivel central de persoane care acum învață cum se gestionează deșeurile și folosesc termenul „colectare selectivă“, deși denumirea corectă este „colectare separată“, îl consideră viabil și îl introduc în legislație. De fapt, populația asigură colectarea separată pe fracții, iar la stațiile de sortare se face selectarea deșeurilor pentru trimiterea la reciclare, valorificare energetică sau depozitare.

Așa cum am menționat, fac parte din conducerea ISWA și am vizitat în ultimii ani peste 200 de sisteme și instalații de management al deșeurilor din toată lumea și am învățat următoarele: trebuie să înțelegem că fiecare tehnologie se potrivește și poate fi folosită cu succes în anumite condiții sociale, economice și culturale, iar scopurile unui sistem de management integrat al deșeurilor sunt protecția mediului, protejarea sănătății populației și acela de a fi sustenabil din punct de vedere social și rezistent la schimbările politice. Pentru că nu vorbim despre deșeuri. Vorbim despre oameni!

Linie de sortareecologic: Care sunt problemele cele mai mari cu care se confruntă societățile de salubrizare în relațiile cu cetățenii? Dar cu autoritățile publice locale? Zonele geografice contează din acest punct de vedere?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: Problema cea mai mare cu care se confruntă atât autoritățile publice locale, cât și societățile de salubrizare în relația cu populația o reprezintă semnarea contractelor și plata serviciilor în zonele unde se aplică tariful ca instrument de plată. Soluția este introducerea taxei ca instrument de plată şi a tarifelor distincte pentru deșeuri de ambalaje și deșeuri biodegradabile și reziduale.

Toate campaniile de conștientizare a populației din ultimii ani au fost axate în principal pe prezentarea SMID-urilor și mai puțin pe efectele benefice pentru cetățeni ale participării active și eficiente la colectarea separată. Mesajele legate de reducerea poluării ca urmare a colectării separate trebuie completate cu mesaje referitoare la efectele sociale și economice asupra comunității și individului. Iar dacă plata se va face în continuare în lei per persoană pe lună, indiferent dacă se asigură sau nu colectarea separată, nu se vor obține rezultate importante sub aspectul cantității și calității deșeurilor de ambalaje din deșeurile menajere.

ecologic: Cum vedeți dumneavoastră existența SMID-urilor? Câte din ele funcționează, cum și când credeți că vor fi pe deplin funcționale toate?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: În iunie 2019 erau în operare zece proiecte SMID în județele Arad, Bacău, Hunedoara, Sălaj, Sibiu, Timiș, Covasna, Botoșani, Bistrița-Năsăud și Argeș, iar patru erau funcționale în Olt, Mureș, Neamț și Giurgiu.

Instalațiile acestor SMID-uri nu pot atinge ținta pentru anul 2025 în ceea ce privește deșeurile biodegradabile, deoarece instalațiile de tratare mecano-biologică cu care unele dintre ele sunt utilate sunt de biouscare și asigură o reducere a volumului de aproximativ 30-32%, iar compostul și reziduurile rezultate vor fi depozitate cu plata taxei pentru economia circulară. Scăderea cantităților generate cu aproximativ 30-35% față de cele prognozate prin Aplicațiile de Finanțare poate duce la atingerea țintei de deviere de la depozitare a deșeurilor biodegradabile, dar nu se va putea elimina plata contribuției la economia circulară.

Pot menționa că este în curs de implementare un contract de asistență tehnică prin Banca Europeană de Investiții pentru consolidarea capacității instituționale și îmbunătățirea funcționării celor 32 de SMID-uri județene pentru a deveni operaționale. Concluziile preliminare sunt următoarele: regulamente de organizare și funcționare neactualizate, fișe de post neactualizate, posturi neocupate la aparatul tehnic ADI, dotări insuficiente, trebuie revizuite și îmbunătățite procedurile de lucru ale ADI-urilor, sunt necesare investiții suplimentare pentru atingerea țintelor, trebuie revizuite tarifele și taxele colectate de ADI și plățile efectuate de ADI către operatori, trebuie elaborat și aprobat un Plan de Acțiune pentru consolidarea capacității instituționale din sectorul deșeurilor și coordonarea cu alte proiecte în curs de pregătire sau implementare din domeniu, este necesară inițierea unui sistem de benchmarking al performanțelor SMID-urilor și îmbunătățirea colaborării între ADI-urile din sectorul deșeurilor.

ecologic: Sunteți un bun cunoscător al domeniului. Cum apreciați activitatea de gestionare a deșeurilor municipale din România față de alte țări?

Alexei Atudorei, președintele executiv al ARMD: Datele statistice privind cantitățile de deșeuri generate și modul de gestionare a acestora în anul 2017 au fost publicate.

În anul 2017 din cantitatea generată în România, 71% a fost depozitată, 14% reciclată și compostată, 4% valorificată energetic, iar pentru 11% nu există date certe.

Numai Grecia și Malta au depozitat mai multe deșeuri municipale decât s-au depozitat în România (76% și respectiv 86%), dar Grecia a devenit Stat Membru UE în 1981 și Malta în 2004.

TMB Oradea

Dintre țările din Europa de Est, Slovenia este „campioană“ cu o rată de reciclare și compostare de 58%. Acestea sunt date statistice, dar situația trebuie analizată ținând cont de condițiile locale. De exemplu, Slovenia are o populație de 2.084.000 locuitori, o suprafață de 20.273 kilometri pătrați (12 regiuni sau județe) și o valoare a PIB-ului per locuitor de 38.634 euro. România are o populație de 19.401.658 locuitori, o suprafață de 238.397 kilometri pătrați (41 de județe) și o valoare a PIB-ului per locuitor de 12.506 euro.

Belgia este de asemenea „campioană“ cu o rată de reciclare și compostare de 54%, dar primul act legislativ prin care impunea colectarea separată a deșeurilor municipale a intrat în aplicare în anul 1985.

Spania depozitează numai 54% din cantitatea de deșeuri municipale generată, dar aceasta reprezintă aproximativ 11 milioane de tone pe an, cu un nivel de emisii de gaze cu efect de seră de circa 7,7 milioane tone pe an (exprimat în CO2), de trei ori mai mult ca România.

Pot continua cu interpretarea datelor statistice, dar trebuie înțeles că fără a lua în considerare situația locală (geomorfologie, climă, infrastructură, educație, religie, valoarea produsului intern brut, suportabilitatea populației pentru plata serviciilor etc.) se poate prezenta o situație distorsionată a managementului deșeurilor, nu numai în România, ci și în alte state membre ale Uniunii Europene.

Am călătorit mult în ultimii zece ani și am învățat o serie de lucruri ce trebuie luate în considerare la proiectarea, construirea și operarea unor sisteme optime din punct de vedere tehnic, economic, social și pentru protecțiea mediului. Trebuie să înțelegem că fiecare tehnologie se potrivește și poate fi folosită cu succes în anumite condiții sociale, economice și culturale. Nu se poate trece de la salubrizare (ca primă activitate de management al deșeurilor) la un sistem național de management integrat al deșeurilor municipale sau la economia circulară. Este nevoie de bani, timp și o participare activă și eficientă a populației la colectarea separată. Costurile pentru implementarea de tehnologii pot fi acoperite cu fonduri nerambursabile, dar alegerea tehnologiilor trebuie făcută cu mare atenție pentru că instalațiile vor lucra cu deșeurile locale, iar costurile de operare și întreținere vor fi plătite de cetățeni. Suportabilitatea populației pentru plata serviciilor condiționează alegerea tehnologiilor și rezultatele obținute. Scopurile unui sistem de management al deșeurilor municipale sunt protecţia mediului și protejarea sănătății populației și este foarte dificil de implementat și operat un sistem sustenabil din punct de vedere social care să fie rezistent şi la schimbările politice. Un guvern puternic care lucrează pentru interesul comunității va avea ca parteneri toate societățile din domeniu și întreaga populație, care vor plăti taxele corect pentru a proteja mediul și sănătatea cetățenilor. 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare