Incompetenţa, instabilitatea legislativă și abuzul de autoritate, moștenirea Ministerului Mediului - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

Incompetenţa, instabilitatea legislativă și abuzul de autoritate, moștenirea Ministerului Mediului

30 December 2019 - 01:12 PM Reciclare & Recuperare

Poate nici un alt domeniu din economia românească nu a avut parte în ultimii ani de mai multe schimbări legislative decât cel al gestiunii deşeurilor şi în special al deşeurilor de ambalaje. Estimată la aproximativ 200 milioane euro, piaţa deşeurilor de ambalaje a atras multe interese. Iar primul care a vrut să aibă acces la fonduri a fost chiar Statul. Pentru a ajunge la aceşti bani Statul a creat cu bună-ştiinţă un sistem extrem de opac, ermetic şi lipsit de orice transparenţă. Producătorii, organizaţiile de transfer de responsabilitate, colectorii şi reciclatorii au trebuit să se descurce într-un hăţiş de legi, în lipsa normelor şi bazelor de date pe care autoritatea de mediu trebuia să le pună la dispoziţie. În tot acest timp Ministerul Mediului, dezbinat de interesele divergente ale instituţiilor subordonate, a fost indiferent la multele proble-me ale celor care activează în domeniul deşeurilor.
ecologic

Ca și celelalte ministere din Guvernul României, și cel al Mediului a fost de-a lungul timpului obiectul negocierilor între puternicii zilei, negocieri care nu s-au oprit la nivel de minister, ci au ajuns la mai toate instituțiile subordonate. De aceea nu de puține ori o instituție subordonată ministerului din punct de vedere legal a ajuns să fie de fapt controlată de altcineva, nu de ministrul Mediului. De aici au pornit și multe dintre problemele nerezolvate până în prezent.

Ministerul Mediului are teoretic în subordonare directă trei instituții, fiecare cu atribuții clare și distincte din punct de vedere legal: Agenția Națională de Protecţia Mediului (ANPM) care autorizează agenții economici, Garda Națională de Mediu care îi controlează și Administrația Fondului pentru Mediu care încasează contribuții și finanțează proiecte. Dar deși fiecare dintre aceste trei instituții are trasată exact aria de competență, una dintre ele își depășește periodic atribuțiile încălcând sau chiar anulând deciziile celorlalte două. Iar această ingerință afectează în special Organizațiile care Implementează Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor (OIREP) din domeniul deșeurilor de ambalaje.

Autorizare și control

177-2În domeniul gestionării deșeurilor Agenția Națională de Protecţia Mediului este conform legii singura autoritate de reglementare a Statului care autorizează o societate comercială să desfășoare activități de colectare sau reciclare. Aceasta decide dacă un agent economic este colector sau reciclator, ce tipuri de materiale și ce cantități poate procesa, totul în urma unei analize făcute pe mai multe criterii care includ dotarea tehnică, spațiul, tehnologiile folosite, numărul de angajați etc.
În urma acestei analize ANPM eliberează agentului economic o autorizație de mediu care este un act de reglementare, un act oficial care certifică o anumită activitate economică și care prezintă garanția statului că acea societate comercială desfășoară respectiva activitate. Cu acest document colectorul sau reciclatorul intră pe piață și își oferă serviciile terților, încheie colaborări, contracte, emite sau primește facturi și își plătește taxele și impozitele aferente activității autorizate.

Terții, societățile comerciale care activează în domeniu, inclusiv Organizațiile de Implementare a Responsabilității Extinse a Producătorilor iau în considerare documentele emise de ANPM și încheie contracte cu deținătorii autorizațiilor de mediu, respectiv cu colectorii și reciclatorii. OIREP-urile verifică în teritoriu dacă acei colectori sau reciclatori există cu adevărat, dacă își desfășoară activitatea pentru care au fost autorizați și dacă raportează corect cantitățile procesate. Toate verificările se fac însă prin sondaj fiindcă aceste organizații nu pot verifica 24 de ore din 24, 7 zile din 7 toate cantitățile gestionate de societățile autorizate. Ministerul Mediului are însă o autoritate de control care face acest lucru. Este Garda Națională de Mediu, singura autoritate a statului român care verifică dacă colectorul sau reciclatorul desfășoară activitatea pentru care a fost autorizat și care poate solicita Agenției de Protecţia Mediului anularea autorizației de mediu dacă constată că agentul economic nu-și respectă obligațiile.

Cine schimbă regulile în timpul jocului

În cadrul acestei scheme intervine însă o altă autoritate a Ministerului Mediului: Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), care deși ar trebui doar să verifice din punct de vedere fiscal activitatea conform actelor de reglementare, se substituie Agenției, nu ia în considerare autorizațiile emise de aceasta și decide singură dacă o anumită operațiune poate fi sau nu considerată reciclare.

AFM își permite această ingerință fiindcă este acea autoritate a Statului care de cele mai multe ori nu a fost subordonată decât formal Ministerului Mediului și care a jucat întotdeauna după reguli proprii.

Nerecunoașterea autorizațiilor eliberate de agențiile de protecţia mediului și extinderea lanțului de trasabilitate dincolo de transformarea deșeului în materie primă sunt doar câteva dintre abuzurile controalelor AFM din ultimii ani.

De la granule la cuie

Cu toate că legea stabilește că trasabilitatea se oprește în momentul în care deșeurile intră în curtea reciclatorului și că prin procesul de producție ele devin materii prime secundare, AFM nu ia în considerare prevederile legislative și extinde lanțul trasabilității până în punctul în care poate anula OIREP-urilor unele cantități de deșeuri reciclate.

Un exemplu recent: un reciclator face din deșeurile de PET primite de la colector granule de plastic. Aceste granule sunt deja materii prime secundare, deci un produs reciclat. Un OIREP ia în considerare acest fapt și plătește contribuția pentru cantitatea de PET reciclată. Verifică operațiunea, cantitățile și constată că reciclarea s-a făcut conform autorizației de mediu. Ce se întâmplă mai departe cu granulele, unde ajung ele nu mai intră în atribuțiile OIREP, fiindcă din punct de vedere legal pentru el aici s-a încheiat lanțul trasabilității.

După câteva luni AFM-ul controlează reciclatorul dar îi cere acestuia, extinzând artificial circuitul de trasabilitate, să spună și ce a făcut mai departe cu granulele de PET. Iar dacă reciclatorul nu a găsit un cumpărător interesat să le transforme într-un anumit produs, AFM-ul nu îl sancționează pe reciclator ci îi anulează OIREP-ului cantitățile pentru care el a plătit reciclarea. Iar dacă reciclatorul le-a vândut unei fabrici de ciment, AFM nu mai recunoaște respectivele deșeuri ca fiind reciclate, ci doar valorificate energetic.

Lista abuzurilor poate continua cu cantitățile de deșeuri cântărite de angajații AFM la reciclator pentru a controla cantitățile reciclate în anul anterior, cu numărarea cuielor rămase nefolosite din procesul de reciclare a paleților de lemn sau cu materiale reciclate pe care AFM încearcă să le mai găsească după ce ele au ieșit pe poarta reciclatorului. Că ele au ajuns între timp în alte produse - fiindcă aceasta este chiar esența noțiunii de reciclare - nu contează, important este ca OIREP-ul să fie penalizat.

Faptul că AFM desfășoară controale este un lucru bun. Însă controalele devin tendențioase atunci când interpretează acte de reglementare și abuzive când extind lanțuri de trasabilitate. Iar continuarea acestor practici deja încetățenite este periculoasă atât pentru agenții economici care lucrează în domeniu, cât și pentru celelalte instituții din subordinea Ministerului Mediului. Fiindcă astfel Administrația Fondului pentru Mediu devine instituția care decide de fapt cine poate fi reciclator în România și cine nu, ce OIREP-uri pot rămâne în sistem și care trebuie să dispară, la ce organizație trebuie să ajungă anumiți producători și, de ce nu, care este politica de mediu a României.

În ceea ce privește relația dintre Ministerul Mediului și AFM trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Se știe cum s-a împărțit puterea la Mediu de fiecare dată când alegerile au fost câștigate de o coaliție politică: postul de ministru a fost preluat de reprezentantul unui partid și cel al președintelui AFM de al altui partid. În aceste condiții, relația de subordonare a AFM-ului față de minister a fost una mai mult formală decât efectivă, ceea ce a dus la mari sincope în luarea deciziilor și a afectat grav libera concurență nu numai din domeniul preluării de responsabilitate ci din toată piața de gestionare a deșeurilor din România.

Nevoia de transparență

Nu de ieri de azi, ci de ani de zile toți cei din domeniul deșeurilor au cerut Ministerului Mediului să ia câteva măsuri pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții normale, fără a mai fi ținta abuzurilor în relațiile cu funcționarii statului. Dar cu toate că măsurile solicitate nu țin decât de transparentizarea Ministerului Mediului, nimeni nu a vrut să facă ceva, să pună capăt odată pentru totdeauna acestui sistem incompetent şi lipsit de transparență, gândit astfel numai pentru a justifica orice abuz asupra agenților economici.

După 13 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și după patru ani de la lansarea de către Comisia Europeană a pachetului legislativ privind economia circulară, statul român refuză să aducă transparență în domeniul deșeurilor.
În timp ce țările Uniunii Europene concep strategii complexe de dezvoltare, de adaptare la măsurile luate de China de interzicere a importurilor de deșeuri prin susținerea industriilor de reciclare naționale, noi nu știm nici măcar ce reciclatori mai avem în țară, care sunt de fapt operațiunile de reciclare, care sunt recomandările consultanților externi sau cine sunt cei care concep în această totală harababură soft-uri de trasabilitate.

177-3

În aceste condiții credem că ar fi necesar ca Ministerul Mediului să facă publice în cel mai scurt timp anumite date, esențiale pentru normalizarea relațiilor dintre agenții economici și instituțiile statului în domeniul gestionării deșeurilor de ambalaje.

Măsuri pentru transparentizarea Ministerului Mediului

• Publicarea pe site-ul Agenției Naționale de Protecţia Mediului a listelor actualizate cu operatorii economici autorizați să desfășoare activități de colectare, tratare, sortare, valorificare și reciclare a deșeurilor, pentru ce tipuri de materiale și ce cantități. Toate aceste liste există la agențiile de protecţia mediului, sunt documente publice și au un impact major asupra pieței deșeurilor.
• Publicarea pe site-ul Ministerului Mediului a listei activităților și operațiunilor care sunt considerate a fi reciclare, tratare sau pregătire în vederea reciclării pentru fiecare tip de material în parte.
• Publicarea pe site-ul A-genției Naționale de Protecţia Mediului a listei actualizate cu reciclatorii din afara României pentru care ministerul a dat aviz de export în vederea reciclării și care sunt astfel recunoscuți de instituțiile din România.
• Să facă publice toate documentele privind implementarea responsabilității extinse a producătorului elaborate de Ministerul Mediului împreună cu consultanții externi (Jaspers, Ramboll etc.) pentru a se vedea care sunt problemele constate și soluțiile propuse de aceștia.

Bătălia între OIREP-uri se dă la ora actuală pentru un număr mic de colectori și reciclatori. Este o lume mică, în care autoritățile statului nu au fost interesate deloc de susținerea industriei, ci doar de îndepărtarea sau penalizarea unor actori din piață.

Cu toate că în România nu există o piață concurențială pentru reciclarea sticlei, lemnului sau a altor tipuri de materiale, statul nu s-a implicat până acum deloc în rezolvarea acestei probleme prin finanțarea de la AFM a unor investiții pentru reciclare în domenii deficitare. Autoritățile s-au mulțumit cu menținerea unui sistem bolnav în care au putut acționa abuziv asupra agenților economici, cărora le-au impus doar obligații și nu le-au pus la dispoziție și datele necesare pentru evitarea încălcării neintenționate a legii. 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare