Ministerul Mediului vrea să fie partenerul autorităţilor locale în rezolvarea problemei deşeurilor - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

Ministerul Mediului vrea să fie partenerul autorităţilor locale în rezolvarea problemei deşeurilor

08 March 2020 - 03:25 PM Reciclare & Recuperare

Gestionarea deșeurilor municipale la nivel naţional este o problemă care a adus România în faţa Curţii Europene de Justiţie. Procedurile de infringement bat la ușă, iar pericolul returnării fondurilor europene pentru nepunerea în funcţiune a Sistemelor de Management Integrat devine pe zi ce trece mai real. Despre aceste subiecte, dar și despre responsabilitatea autorităţilor publice locale și penalităţile pe care urmează să le plătească primăriile pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin am vorbit cu secretarul de stat din Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Mircea Fechet.
ecologic

ecologic: Sunteți un bun cunoscător al domeniului gestionării deșeurilor. Cum vedeți acest sector din funcția de secretar de stat în Ministerul Mediului?

Mircea Fechet, secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor: Nu cred că este vreo diferență între modul în care apreciez acum domeniul deșeurilor din postura de demnitar față de cum o făceam înainte de a ocupa această funcție. Pot să vă spun că din păcate situația nu e una fericită. Nu e niciun secret că lucrurile merg prost din foarte multe motive. Unele dintre ele țin de nefuncționalitatea Sistemelor de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) acolo unde ele există, pentru că din păcate sunt și județe unde aceste sisteme sunt total nefuncționale.

Una peste alta stăm foarte prost la toate obiectivele asumate, fie că vorbim de calitatea deșeurilor depozitate care includ multe deșeuri biodegradabile și reciclabile, fie că vorbim de economia circulară pe care se pare că nimeni nu o înțelege și multe alte disfuncționalități din care unele foarte tehnice pe care încă încercăm să le înțelegem la adevărata lor dimensiune. Dacă vorbim de cauze, mi-e greu să dau vine pe cineva. Este prematur să mă pronunț, dar ceea ce cred eu în acest moment este că e vorba de o culpă comună. Este greu de spus dacă Ministerul Mediului este mai vinovat decât Unitatea Administrativ-Teritorială (UAT), în speță Primăria sau Consiliul Județean sau o Asociație de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), la fel cum mi-e greu să spun cât la sută din vină o poartă Organizațiile de Implementare a Responsabilității Producătorilor (OIREP) și cât la sută din vină o poartă primarul care nu își face datoria sau cetățeanul care chiar și în acele situații unde ar avea posibilitatea să contribuie la eficientizarea sistemului, din diferite motive nu o face.

179-5

ecologic: Ministerul Mediului s-a bazat foarte mult pe consultanții externi în domeniul reglementărilor legislative. Credeți că a fost o idee bună?

Mircea Fechet: Eu încerc acum să fac puține aprecieri de valoare pentru că nu sunt nici în măsura de a judeca aceste situații și nici nu cred că am avut suficient timp la dispoziție pentru a trage o concluzie, dar din nefericire constat că în România există foarte puțini consultanți adevărați pentru această zonă de gestionare a deșeurilor. De 20 de ani discutăm despre aceleași persoane, mai multe sau mai puține, cu care mai bine sau mai rău ne facem treaba întotdeauna.

Ministerul în loc să reglementeze, în loc să legifereze și să transpună legislația europeană este sufocat cu o multitudine de alte chestiuni. Și mă întreb de multe ori dacă nu cumva există o strategie bine pusă la punct în a sufoca administrația publică cu extrem de multe probleme, pentru ca mai departe ea să nu își mai poată face datoria. Să vă spun că pe ordinul de autorizare a OIREP-urilor discutăm de două luni câte zece minute în fiecare zi? Probabil că în ritmul acesta ne va mai lua două luni pentru a ajunge la o formă finală. Așa cum funcționează în prezent ministerul - și sper să avem ocazia să schimbăm acest lucru - pur și simplu de la demnitar și până la ultimul angajat pe scară ierarhică există mult loc de eficientizare a activității, pentru că suntem sufocați cu multe alte probleme.

ecologic: Ministerul Mediului nu este singura instituție care administrează domeniul gestionării deșeurilor. Ministerul Dezvoltării Regionale care are în subordine Autoritatea Națională de Reglementare a Serviciilor Comunitare (ANRSC) are și el o serie de atribuții. Cum colaborați cu aceste instituții?

Mircea Fechet: Este adevărat că Ministerul Mediului nu e singura instituție care gestionează acest sistem. ANRSC, instituție aflată în coordonarea Ministerului Dezvoltării, are un rol aproape la fel de important cel puțin pe partea de deșeuri, de salubrizare. Colaborarea este acum una bună. Știu că în trecut au existat anumite deficiențe atât de comunicare cât și de colaborare între Ministerul Mediului și ANRSC. Cred că nici astăzi nu sunt lămurite granițele de competență ale fiecărei instituții și ca în orice altă situație neclară există tendința ca fiecare să-și aroge mai multe competențe decât este cazul. Dar ce pot să vă spun cu siguranță este că astăzi Ministerul Mediului are o relație foarte bună cu Ministerul Dezvoltării, iar comunicarea guvernamentală funcționează perfect și mă aștept ca în viitorul apropiat să lămurim toate neclaritățile care vin din trecut.

179-6

ecologic: Comisia Europeană a făcut încă din anul 2013 o serie de recomandări României pentru descurajarea depozitării deșeurilor. Aceste recomandări au fost aplicate de țara noastră?

Mircea Fechet: Cred că România are mare nevoie de instrumente care descurajează depozitarea deșeurilor. Orice instrument de acest fel nu poate avea drept consecință directă decât o mai bună selectare la sursă a deșeurilor, o deviere a cantităților ce urmează să fie depozitate, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun. Nu vă ascund că atunci când vorbim de o taxă de depozitare există o rezistență formidabilă din partea primăriilor. Pentru că această taxă se va reflecta în mod automat în taxa specială de salubritate ce urmează a fi instituită cetățenilor și așa cum bine știm, în România dacă crești taxele devii foarte nepopular.
Ceea ce vreau să subliniez este că spre deosebire de acum 10 sau 20 de ani, fie că vorbim de calitatea aerului, fie că vorbim de deșeuri, eu cred că populația este din ce în ce mai conștientă de faptul că lucrurile nu pot continua la fel ca în ziua de azi, pentru că ne vom distruge cu totul planeta, mediul în care trăim și cred că există o înțelegere din ce în ce mai mare din partea cetățenilor că ar trebui să penalizăm acele persoane care nu contribuie așa cum trebuie la aceste sisteme.

179-7Dacă discutăm de taxa de poluare auto, o să constatați că spre deosebire de acum 10 ani, în București cel puțin, populația acceptă cu mai multă ușurință o astfel de taxă. Eu sunt convins că va fi la fel și cu o taxă legată de serviciul de salubrizare și de unde acum 5 ani măsurile de genul taxă de salubritate zero erau foarte populare, cred că mai nou măsura câștigătoare ar fi un serviciu de salubrizare eficient care să țină orașul curat și care bineînțeles să fie finanțat ca atare. Și acest sistem nu se poate finanța decât din banii cetățenilor, fie că aceștia plătesc o taxă, fie că sunt păcăliți de primarii care le spun că nu plătesc taxă, dar de fapt suportă serviciul tocmai din taxele și impozitele pe care tot cetățenii le plătesc, pentru că alți bani nu există la o primărie.

Din nefericire atunci când vorbim de salubritate în România există o rezistență legată de bani, dar eu cred că în timp se va rezolva. Trebuie spus că ea vine dintr-o neclaritate legislativă, pentru că dacă legea ar fi clară atunci fiecare primărie ar ști că serviciul de salubrizare nu se poate susține decât din taxa specială de salubrizare. Dacă ai un serviciu eficient când faci colectare selectivă acea taxă va fi mai mică și dacă ai un serviciu ineficient în care colectezi deșeurile la grămadă acea taxă va fi mai mare. Atunci, luând în calcul taxa pentru economia circulară și celelalte taxe pe care urmează să le plătească primăria, și taxa pentru fiecare cetățean va fi una mai mare.

ecologic: Știți cumva o localitate mare din România despre care se poate spune că face cu adevărat o colectare separată a deșeurilor?

Mircea Fechet: Nu știu dacă există un oraș în care să existe un asemenea sistem perfect funcțional și nu aș vrea să supăr pe cineva dând unele nume, dar am exemple de succes. Știu că județul Covasna este un exemplu, știu Unități Administrativ-Teritoriale care merg bine și discutam nu de mult de o comună care a reușit să devieze de la depozitare mai mult de 70% din cantitatea de deșeuri generată, știu că încep să apară exemple de bună practică din ce în ce mai des.
Există tehnologie, există posibilitatea urmăririi trasabilității deșeurilor, există posibilitatea finanțării unor sisteme inteligente care să cartografieze orașul, să citească pubelele, să le cântărească la încărcarea în mașina de salubritate, să fie inspectate vizual atunci când se descarcă și așa mai departe. Cert este că încep să apară primari care demonstrează că deși situația este complicată și legislația este deficitară, ei reușesc să-și facă un serviciu funcțional și reușesc prin efort propriu să atingă niște ținte pe care România dacă le-ar atinge la nivel național ar fi un exemplu de bună practică în Uniunea Europeană.

Cu atât mai greu e de tras concluzia că nu e bună legea, că nu sunt bune firmele, că nu sunt bune OIREP-urile atunci când vezi că există comunități care funcționează foarte bine. Cred că totul ține foarte mult de voința primarilor și de curajul lor de a discuta cu cetățenii, de a-i convinge că de fapt ei sunt cheia rezolvării problemei deșeurilor.

Uniunea Europeană a finanțat masiv, a investit miliarde de euro în toate sistemele de management integrat fie prin POS Mediu fie prin programele de preaderare pentru ca România să aibă la dispoziție un sistem la cheie pentru rezolvarea problemei deșeurilor.

ecologic: Câte din aceste SMID-uri sunt funcționale la ora actuală?

Mircea Fechet: Știți cum e? Depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi Ministerul Fondurilor Europene, pentru dânșii un SMID funcțional înseamnă un anumit lucru. Dacă întrebi Ministerul Mediului, un SMID funcțional înseamnă cu totul și cu totul altceva. Iar dacă întrebăm Comisia Europeană, primim un alt răspuns. E foarte greu de spus câte SMID-uri sunt la ora actuală funcționale, dar per ansamblu situația în sine nu este deloc funcțională.

Sunt județe unde contractele merg, unele mai bine, altele mai prost, în unele județe serviciul este atribuit, în altele nu, altele sunt blocate în contestații, dar noi sperăm că foarte curând nu vom mai auzi nici de gunoaie cărate prin țară cu sutele de kilometri pentru că nu au acces la depozitare ca soluție finală, nici că se reziliază contracte fiindcă urmează un nou val de probleme. Există contracte atribuite care sunt în pericol de a intra în colaps. Fie că operatorul nu reușește să colecteze la standardele impuse prin documentația de atribuire, fie pentru că costurile de operare s-au majorat foarte mult, lucru perfect adevărat fiindcă documentațiile care au stat la baza atribuirii acestor contracte au avut în vedere prețuri practicate cu 10 ani în urmă, când salariul minim pe economie era 900 de lei. Tot așa au fost fundamentate și tarifele pentru firmele care au participat la aceste licitații.

179-8

ecologic: Există la ora actuală pericolul returnării unor fonduri europene ca urmare a nepunerii în funcțiune a SMID-urilor?

Mircea Fechet: Acest risc nu doar că există, dar el a fost încă de la început foarte bine explicat și a fost foarte clar asumat de către statul român. În ceea ce privește orice finanțare europeană, pe lângă faptul că trebuie să te asiguri că ceea ce ai propus spre finanțare s-a și realizat, în speță instalațiile și utilajele au fost achiziționate la standardele stabilite, o componentă de indicatori de rezultat a acestor SMID-uri este reprezentată de cantități. Iar România și-a asumat niște cantități de deșeuri reciclabile ce urmează a fi colectate separat, sortate și trimise spre valorificare sau reciclare, ne-am asumat în anumite situații cantități de biodeșeuri ce urmează a fi trimise la stațiile de compostare, ne-am asumat niște ținte privind devierea de la depozitare și eu sunt convins că foarte curând vom fi întrebați de Comisie și în legătură cu aceste ținte care din nefericire nu arată deloc bine astăzi, iar tendința de rezolvare a acestor probleme este una foarte, foarte mică. Practic creșterea anuală a cantităților de deșeuri reciclabile colectate este de sub 1%! Putem spune că stăm pe loc, fiindcă 1% este o rată care se înscrie în marja de eroare. Nu există nici un progres, nici măcar unul nesemnificativ în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.

Aceasta este realitatea pe care noi încercăm să o schimbăm cu armele pe care le avem la îndemână, pentru că trebuie să înțeleagă toată lumea că Ministerul Mediului nu poate să facă altceva decât să scrie legile și apoi să verifice aplicarea acestora. Ori cu reaua-credință e foarte greu să te lupți. Dacă un primar nu înțelege că trebuie să contribuie și el la rezolvarea națională a acestei probleme, viitorul va fi unul destul de complicat.

ecologic: Ministerul Mediului are și instrumente de penalizare a instituțiilor publice locale. Ce nu funcționează?

Mircea Fechet: În primul rând, taxa pentru economia circulară este un instrument de penalizare. Taxa de deviere de la depozitare încasată de AFM este un alt instrument. Garda de Mediu aplică sancțiuni tuturor primarilor care nu respectă prevederile Ordonanței nr. 74/2018. Implementarea instrumentului economic „Plătești pentru cât arunci“ este subiectul unui control tematic al Gărzii Naționale de Mediu care va merge în fiecare localitate din România pentru a vedea cum s-a implementat acel mecanism.

Teoretic, cu legislația la îndemână, cu Garda de Mediu și cu Agențiile de Mediu care reglementează autorizarea agenților economici din teritoriu am putea să considerăm că avem suficiente instrumente de acțiune. În practică însă constatăm că țara se transformă într-o groapă de gunoi, că în acest moment este scăpată de sub control situația depozitelor de deșeuri și din nefericire suntem în urmă cu foarte multe lucruri. Legislația este desconsiderată total în anumite situații, inclusiv de către primării.

Primim sesizări de la cetățeni prin care ni se aduc la cunoștință situații halucinante. Sunt locuri unde se aruncă gunoiul cu camionul într-un lac dintr-o arie protejată, fapt care în orice țară din Uniunea Europeană s-ar solda instantaneu cu deschiderea unui dosar penal. Persoana sau firma nici nu ar mai avea timp să aducă a doua mașină. Or la noi trebuie făcută o sesizare, apoi un plan de control la Garda de Mediu, după care se pun în mișcare toate rotițele birocratice ale ministerului, iar când se ajunge la fața locului se dă o mică sancțiune sau poate doar un avertisment și lucrurile merg mai departe. Din nefericire nimeni nu are niciun fel de frică în aceste situații. Nu sunt adeptul măsurilor extreme, dar cred că există mult loc de îmbunătățire a conștientizării, fie că vorbim de primării, fie că vorbim de cetățeni. 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare