Cristian Pocol: „Obiectivul nostru comun trebuie să fie crearea unei puternice industrii naţionale de reciclare“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Reciclare & Recuperare

Cristian Pocol: „Obiectivul nostru comun trebuie să fie crearea unei puternice industrii naţionale de reciclare“

11 April 2020 - 01:18 PM Reciclare & Recuperare

180-35_lrDeşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) reprezintă o mare problemă la nivel global, iar îndeplinirea obiectivelor de colectare de 45% din echipamentele puse pe piaţă este o provocare mare nu numai pentru România, ci şi pentru restul ţărilor europene. Despre problemele cu care se confruntă la ora actuală cei care preiau responsabilitatea producătorilor de echipamente electrice şi electronice am vorbit cu Cristian Pocol, preşedintele Asociaţiei Respo DEEE. ecologic

ecologic: Înainte de a înfiinţa organizaţia Respo DEEE aţi condus o firmă de reciclare a deşeurilor electrice şi electronice. De ce aţi trecut în domeniul transferului de responsabilitate?

180-36Cristian Pocol, preşedintele Asociaţiei Respo DEEE: Am început să lucrez în domeniul deşeurilor încă din 2003, iar în zona de deşeuri de echipamente electrice şi electronice din 2007. La finalul anului 2007 am creat un joint venture cu firma suedeză Stena Tech-noworld AB, unul dintre cei mai mari operatori de deşeuri de echipamente electrice şi electronice din Europa, cunoscut în România ca SC Stena DTM SRL. Această societate a funcţionat până în anul 2010, iar eu am fost country manager. În perioada respectivă m-am ocupat de dezvoltarea unui centru de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice în România, de la cele mai mici deşeuri până la echipamente mari de răcire. Am plecat din Stena DTM în anul 2010. În 2019 am pus bazele acestei organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR), Asociaţia Respo DEEE, pentru că am dorit să dezvolt un mecanism sustenabil, care să creeze o legătură strânsă între reciclator şi organismul de finanţare, respectiv organizaţia de transfer de responsabilitate.

ecologic: Deşeurile electrice şi electronice sunt sau nu deşeuri periculoase?

Cristian Pocol: Tot ce ţine de deşeu periculos este definit în legislaţia europeană şi transpus în legislaţia naţională, ceea ce presupune că anumite caracteristici fizico-chimice îl fac să fie deşeu periculos. Frigiderele, televizoarele şi alte câteva categorii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice sunt deşeuri periculoase. Din punct de vedere logistic, ele pot fi exceptate de la condiţiile speciale de transport pentru deşeuri periculoase, ceea ce se întâmplă în multe state europene. Această excepţie este făcută la recomandarea Comisiei Europene. Este regretabil că în România nu s-a acceptat această modalitate de transport a DEEE, noi fiind nevoiţi să facem toate demersurile privind transportul de deşeuri periculoase prevăzute de HG nr. 1061/2008, deşi transportăm un echipament care a stat cu noi în casă ani de zile.

ecologic: Un frigider nou poate fi transportat pentru că nu este periculos. Dacă s-a stricat, el devine periculos. Ce s-a întâmplat între timp?

Cristian Pocol: Dacă el s-a stricat, există riscul să producă o poluare care este generată de gazele folosite în sistemul de răcire şi în termoizolaţia frigiderelor. Nu cred că putem pune în balanţă transportul DEEE-urilor cu transportul unei cantităţi de anumite îngrăşăminte sau a altor categorii de substanţe chimice care, în contact cu apa de exemplu, pot să dea naştere unei reacţii explozive sau de altă natură. DEEE-urile nu prezintă nici un pericol de acest fel. Tocmai de aceea, nu este de înţeles de ce Comisia Europeană nu a exceptat aceste transporturi de deşeuri din categoria transporturilor de deşeuri periculoase, fiindcă această prevedere generează o mare creştere a costurilor de logistică pentru operatorii economici.

Este nevoie de maşini speciale şi de aprobări speciale, ceea ce face ca sistemul să devină ineficient. Ajungem în situaţia în care camionul care livrează acasă un frigider nou să nu poată să îl ia înapoi pe cel vechi. În acest caz, un alt camion trebuie trimis pentru ridicarea deşeului, deci şi emisiile de CO2 se dublează în mod automat.

În condiţiile actuale, dacă nu se va alege varianta în care utilizatorul final va fi obligat să ducă singur echipamentul uzat la reciclator, deşeul va ajunge mai scump decât echipamentul nou.

ecologic: Cum influenţează piaţa deşeurilor programul Rabla la electronice?

Cristian Pocol: Un astfel de program, care este un sistem buy-back, are cu siguranţă un efect pozitiv prin faptul că cetăţenii au oportunitatea de a duce undeva organizat echipamentele vechi în schimbul unui bonus, iar industria de reciclare primeşte o gură de oxigen prin volumele colectate în acest program. Dar aspectul negativ al acestui program este dat de faptul că este nesustenabil din punct de vedere al costurilor, iar cetăţenii îşi crează un obicei nesustenabil, de a nu preda echipamentul vechi până nu primesc un bonus în schimbul lui.

În alte ţări se face deja trecerea de la buy-back la take-back, de la metoda în care cetăţeanul primeşte ceva în schimbul deşeului la cea în care este obligat să fie responsabil şi să aducă el echipamentul vechi fără să primescă ceva la schimb, exact cum se procedează acum cu acumulatorii auto.

ecologic: Cum lucraţi cu producătorii şi importatorii de echipamente electrice şi electronice?

Cristian Pocol: Lucrez cu producători pe care îi cunosc din perioada în care eram reciclator. Am rămas plăcut impresionat că marea majoritate sunt reprezentaţi de aceleaşi persoane şi putem să avem un dialog constructiv pe subiectele care ne interesează.

Problemele apar atunci când începem să discutăm despre partea de răspundere extinsă a producătorului (EPR) şi economie circulară, când intervine aspectul financiar al problemei. Atunci ajungem într-un aşa-zis impas. Există deschidere la o mare parte dintre producători, dar există şi producători care nu vor decât să încheie un contract cu un OTR, să semneze, să plătească factura şi nimic mai mult. Nu îi interesează altceva, ori fără implicarea lor directă nu se poate organiza un mecanism de economie circulară.

În momentul în care producătorul pune pe piaţă un echipament, trebuie să comunice cumpărătorului un număr de telefon şi un loc unde cetăţeanul să poată duce echipamentul vechi, aşa cum este prevăzut şi în legislaţia actuală. În realitate însă, majoritatea producătorilor nu sunt interesaţi decât să-şi vândă marfa cât mai repede.

Noi venim în sprijinul producătorilor cu care am încheiat contracte şi încercăm să le explicăm tuturor că putem să îi ajutăm dacă sunt de acord cu acest lucru. Mulţi sunt de acord, dar sunt şi unele societăţi mari care nu înţeleg încă pericolul la care se expun prin nerespectarea legii şi deocamdată sunt refractare la propunerile noastre.

ecologic: Ce alte obligaţii mai au producătorii în afara plăţii timbrului verde către OTR?

Cristian Pocol: În primul rând trebuie subliniat un lucru. Contribuţia OTR nu este plătită de producător, ci de către consumatorul final. Producătorul nu face altceva decât să o ia de la consumatorul final şi să o introducă în circuit. De multe ori producătorul poate chiar să contribuie suplimentar cu bani, cum se întâmplă în alte state. În al doilea rând, este necesar ca producătorul să înţeleagă exact care sunt costurile reale din piaţă pentru logistică şi pentru tratarea acestor produse, care odată puse în piaţă intră în responsabilitatea lui.

180-37

În acelaşi timp, este necesar ca producătorul să aibă în vedere ca din momentul în care proiectează produsul nou, atât acesta cât şi materialele folosite la realizarea lui să fie uşor reciclabile. A fost o perioadă în care s-a folosit foarte mult plastic, ceea ce a creat multe probleme, fiindcă plasticul din echipamentele electrice este dificil de reciclat. Pentru fabricant este poate mai ieftin să producă folosind un plastic greu reciclabil. Dacă însă îi aducem la cunoştinţă costurile care apar în momentul reciclării, ar putea să îşi schimbe punctul de vedere.

Economia circulară presupune şi creşterea duratei de utilizare a unui produs, atât prin proiectare, cât şi prin reparare. În ultimii ani a fost mai ieftin să arunci un produs şi să cumperi unul nou în loc să-l repari. Acum, prin programele de economie circulară, se impune revenirea la metoda de reparare a EEE în vederea reutilizării. În acest sens lucrăm împreună cu producătorii din organizaţia noastră pentru a susţine activităţile de reparare a produselor vechi aduse de consumatorii finali în punctele de colectare.

O altă mare problemă este cea a conştientizării populaţiei. În România vorbim de reciclare din 2007, dar dacă intrăm acum în magazinele de electrocasnice este puţin probabil să găsim un poster, un flyer, un anunţ, orice material informativ în care să se comunice vreun mesaj despre reciclare, despre cine poate să o facă, cum şi unde.

Piaţa este plină de reclame la cel mai trendy televizor, la cel mai scump frigider, dar nimeni nu spune cât costă reciclarea lui, unde trebuie dus şi aşa mai departe. Nimeni nu promovează acest aspect atât de important.

ecologic: Ce probleme aveţi din punct de vedere legislativ şi ce penalităţi sunt prevăzute de Administraţia Fondului pentru Mediu?

Cristian Pocol: Legislaţia în general a fost transpusă şi urmează directivele europene. Problemele pe care le văd şi le semnalez de când am intrat în lumea deşeurilor sunt date de faptul că cei care dezbat legislaţia discută doar aspectele de mediu şi poluare, fără a aborda şi partea financiară a problemei. Un OTR este însă în primul rând un mecanism financiar. În lipsa acestei abordări apar blocaje sau dezechilibre. Să vă dau câteva exemple: nimeni nu ştie ce se întâmplă atunci când un producător se mută de la un OTR la altul; situaţia nu este definită în legislaţie. Acum sunt OTR-uri care declară că preiau ţintele unui producător dacă acesta semnează un nou contract de transfer de responsabilitate cu acel OTR, dar în realitate ţintele pentru anul 2020 şi penalităţile aferente sunt calculate începând cu 1 ianuarie 2020 pentru OTR şi nu pentru producător. Trebuie să avem în vedere şi aspectul fondurilor necesare pentru atingerea ţintelor producătorului care a închis un contract cu un OTR şi a semnat un nou contract cu alt OTR. Legislaţia nu defineşte acest mod de lucru.

ecologic: Ce ne puteţi spune despre mecanismul de garanţie?

Cristian Pocol: S-a vorbit în OUG nr. 5/2015 de obligaţia organizării unui sistem de garanţie pentru care trebuia să existe norme de aplicare în 90 de zile. Normele nu au fost date şi nici Ordinul nr. 1441 din 2011 nu a fost abrogat. În OUG nr. 5/2015 anumite acte normative au fost abrogate, dar nu şi Ordinul nr. 1441/2011, în care este descris un mecanism de calcul al acestei garanţii.

180-38

Sunt aspecte foarte importante care au rămas însă neclarificate şi chiar avem o dificultate în modul de a calcula aceste garanţii. Eu susţin mecanismul de garanţie, dar el este greu de implementat. Aici este nevoie de o viziune la nivel de ţară pentru că toate aceste mecanisme trebuie susţinute de sistemul financiar-bancar şi de sistemul de asigurări sau măcar de unul dintre ele. Este o discuţie pe care nu poate să o facă o singură entitate. Când vom avea o viziune comună pentru toată piaţa, vom putea să discutăm despre implementarea lui.

ecologic: Credeţi că de anul viitor România îşi va putea îndeplini obiectivele privind colectarea DEEE?

Cristian Pocol: Obiectivele minime de colectare pentru 2021 sunt calculate ca fiind 65% din media cantităţilor puse pe piaţă în ultimii trei ani. Este o problemă în toată Europa şi cred că ţinta este dificil de atins şi în ţări mult mai dezvoltate decât a noastră. Mai mult decât atât, am văzut măsuri bune luate în alte ţări, dar care la noi sunt greu de implementat: obligaţia sistemului depozit, obligaţia de unu la unu, cum este sistemul acumulatorilor auto. Aceste sisteme nu se pot implementa în puţinul timp care ne-a mai rămas din acest an, iar dacă avem în vedere criza economică ce va urma după pandemia Covid-19, sunt sigur că nu se va putea atinge ţinta de colectare de 65%.

ecologic: Neatingerea obiectivului vă va afecta însă prin penalităţile prevăzute de AFM...

Cristian Pocol: Aşa este şi trebuie să mai spunem şi că începând cu 1 ianuarie 2020, aceste penalităţi sunt calculate pentru diferenţa dintre ţinta de colectare şi volumul de deşeuri colectate efectiv de OTR şi nu de către producători, cum se întâmpla în anii anteriori. Această modificare vine să închidă discuţiile interminabile care au existat în interiorul fiecărui OTR despre modul cum se atribuie cantităţile de DEEE colectate şi modul cum fiecare producător îşi atinge ţintele impuse de legislaţie.

Un alt aspect pozitiv este dat de faptul că prin această formulă de penalitate există posibilitatea ca fondurile colectate de un OTR să fie preluate de AFM şi direcţionate către piaţa de DEEE.

Asociaţia Respo DEEE este într-o situaţie bună, cu rezultate conform graficului propus, activitatea sa începând în august 2019.

ecologic: În acelaşi timp, la Comisia Europeană se publică periodic date referitoare la cantităţile de deşeuri generate, unde România nu a raportat nimic din 2016. De ce credeţi că nu avem şi noi o bază de date despre la situaţia echipamentelor electrice şi electronice?

Cristian Pocol: Noi, în calitate de OTR, avem obligaţia să raportăm toate datele anual. De la 1 ianuarie 2020 le vom raporta şi la şase luni, deci noi transmitem informaţia corect. Faptul că aceste informaţii nu sunt centralizate şi nu se întorc la noi pentru a ne eficientiza şi mai mult activitatea este regretabil şi de neînţeles.

Dau un alt exemplu: OUG nr. 5/2015, art. 32 (2) spune: „cantitatea totală de EEE introduse pe piaţă la nivel naţional în anul precedent de către producătorii înregistraţi potrivit art. 38 este comunicată de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pe propriul site, până la data de 15 iunie a fiecărui an“. Această informaţie nu este disponibilă acum, deşi avem legislaţie specifică.

Problema este că în orice business, noi fiind practic un business, putem să luăm nişte măsuri eficiente atâta timp cât cunoaştem unde suntem în piaţă. În momentul de faţă, când noi nu avem informaţia nici măcar dintr-un an anterior, este foarte greu să luăm măsurile necesare. Putem să estimăm nişte date, dar avansăm cu ochelari de cal. Nu avem nimic cert după care să ne ghidăm. Mai mult decât atât: nu putem să vedem cum evoluează piaţa de la un an la altul, de la un trimestru la altul.

ecologic: În celelalte ţări europene situaţia este diferită?

Cristian Pocol: Eu urmăresc situaţia din câteva ţări şi pot spune că există informaţii transmise şi trimestrial. Un exemplu este Marea Britanie. Există publicaţii care urmăresc cifrele şi fac estimări pentru fiecare trimestru în funcţie de evenimentele care au loc, de luna cadourilor, de concedii, iar în fiecare trimestru analizează datele, spun unde trebuiau să fie şi unde au ajuns, iau atitudine şi comentează în consecinţă.

ecologic: Se mai spune că în România am avea foarte mulţi reciclatori şi prea puţine deşeuri electrice. Este adevărat?

Cristian Pocol: Pentru piaţa de tratare-reciclare, noi nu avem o estimare a capacităţii de producţie. S-au acordat diverse autorizaţii pe codul CAEN de tratare a deşeurilor în care se încadrează şi activitatea de reciclare a DEEE, numai că una este să reciclezi un frigider sau o maşină de spălat şi alta este să reciclezi un laptop pe care îl desfaci cu o şurubelniţă şi scoţi din el componentele care îţi plac, iar celorlalte le reduci volumul cu cel mai mic tocător.

Problema este că neştiind dimensiunea pieţii, neştiind volumul de deşeuri care se generează în România, nu ştim nici dacă avem capacitatea mai mare sau mai mică faţă de ce se generează şi dacă putem să tratăm aceste cantităţi.

În acelaşi timp, nu cunoaştem cât la sută din deşeurile adunate în România pleacă din ţară, pentru că s-a ajuns la o situaţie în care preţurile obţinute pe alte pieţe din UE să fie mai mici decât preţurile obţinute în România pentru tratare. Din experienţa mea, foarte mulţi reciclatori sunt axaţi pe categoriile de deşeuri uşor reciclabile şi cu investiţii nesemnificative. Cu investiţii mari pentru echipamente albe există un număr mic de reciclatori, iar după calculul meu capacitatea lor este mai mică decât cea a pieţei.

180-39

Eu sunt un adept al programelor de sprijin pentru dezvoltarea industriei de reciclare din România, de la finanţări nerambursabile din diverse surse, inclusiv fonduri de la AFM, şi până la produse de finanţare din bănci comerciale. Toate aceste aspecte sunt importante pentru a putea dezvolta o industrie de reciclare, acesta fiind şi obiectivul nostru până la urmă, ca România să aibă o industrie puternică de reciclare.

ecologic: Ce trebuie să facă un OTR cu profitul?

Cristian Pocol: Conform Ordinului nr. 1494/2016, un OTR are obligaţia „să reinvestească eventualul profit în aceleşi tipuri de activităţi întreprinse în vederea îndeplinirii responsabilităţilor care le revin producătorilor sau reprezentanţilor autorizaţi, după caz, pentru care au preluat responsabilitatea“. Această obligaţie este verificată de auditul operaţional pe care trebuie să-l facă fiecare OTR anual pentru a obţine viza şi pe care trebuie să-l aducă la cunoştinţă autorităţilor şi producătorilor care au transferat responsabilitatea.

În această discuţie trebuie să avem în vedere că valoarea timbrului verde este aproximativ aceeaşi în ultimii 10 ani, în condiţiile în care toate costurile - de la cursul de schimb până la nivelul salariilor - au crescut în această perioadă. În acelaşi timp şi ţintele minime anuale de colectare cresc continuu, dar volumele de DEEE generate în România nu cresc în aceeaşi măsură. Aceste aspecte le vom analiza împreună cu producătorii care au semnat contracte de transfer de responsabilitate cu noi.

ecologic: Cum vedeţi evoluţia pieţei de DEEE şi a industriei aferente în situaţia actuală, cu o pandemie mondială şi stare de urgenţă declarată la nivel naţional?

Cristian Pocol: Este clar că cei mai mulţi oameni vor amâna decizia de achiziţionare a unui nou echipament electric până la finalizarea crizei prin care trecem, ceea ce va duce la o scădere a vânzărilor. În consecinţă, cantităţile de DEEE generate vor scădea, ceea ce va duce în mod direct la reducerea volumului de activitate pentru societăţile comerciale implicate în acest lanţ şi implicit la posibile reduceri de personal.

Criza prin care trecem va însemna un moment zero atât pentru oameni, cât şi pentru industrie, dar în acelaşi timp va crea oportunitatea pentru regândirea sistemelor, implementarea lor şi crearea unui circuit economic sustenabil de care aveam nevoie şi înainte de COVID-19, dar cu atât mai mult după depăşirea acestei crize fără precedent. 



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare