Deşeurile reciclabile, între afaceri şi supravieţuire - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Deşeurile reciclabile, între afaceri şi supravieţuire

21 May 2011 - 02:01 PM Reciclare & Recuperare

picture-033_rrUniunea Europeană vrea să facă din Europa o societate a reciclării. O societate din care fiecare ţară trebuie să facă parte. Iar rolul noii directive a deşeurilor este acela de a alinia legislaţiile naţionale ale ţărilor membre la acest deziderat comun. La noi,
directiva aşteaptă încă să fie implementată. Până atunci, în ministerele din România se lucrează pentru blocarea sau chiar desfiinţarea unor mari agenţi economici din domeniul reciclării.

Colectarea deşeurilor reciclabile, transformarea lor în materii prime secundare şi valorificarea acestora a fost şi este o afacere de succes în România. Firme importante la nivel european au investit masiv în acest domeniu în România, în utilaje, în mijloace de transport şi în instalaţii performante.
Zilnic sumele care circulă pe această piaţă, la vedere, sunt de ordinul milioanelor de euro. Pe piaţa neagră, existentă şi cunoscută de mare parte din autorităţile care reglementează această ramură industrială, sumele sunt poate mai mari.

Fierul vechi şi metalele neferoase sunt materiale cu căutare încă la nivel global Spun încă fiindcă problemele apărute în ţările arabe au afectat puternic această piaţă. În România, cantităţile de fier vechi primite de combinatele siderurgice sunt destul de mici, în condiţiile în care piaţa internă pentru produsele finite este zero. De mult timp ceea ce ţine siderurgia încă pe linia de plutire sunt exporturile.

O piaţă plină de speculanţi

Până acum câţiva ani, valorificatorii de deşeuri industriale reciclabile erau autorizaţi de o comisie din cadrul Ministerului Economiei. Celebra Ordonanţă nr. 16 din 2001 reglementa acest domeniu, în care nu oricine îşi putea desfăşura activitatea. Prin lege erau impuse o serie de condiţii destul de stricte agenţilor economici, ceea ce limita numărul lor numai la cei ce dispuneau de instalaţii, utilaje, angajaţi şi puncte de lucru conforme. În timp, ordonanţa a suferit modificări mari în sensul că a dispărut autorizarea şi implicit condiţiile pe care agentul economic trebuia să le îndeplinească pentru a putea activa pe piaţa deşeurilor reciclabile.

De aici şi până la intrarea în joc a speculanţilor, a lupilor tineri, nu a mai fost decât un pas. Şi dacă înainte vreme la licitaţiile din domeniu se întâlneau câte doi sau trei valorificatori interesaţi, acum numărul lor este de ordinul zecilor. Mare parte din ei sunt mâini moarte, căpuşe cum se spune, care nu fac altceva decât să urce preţul, să facă înţelegeri şi să şantajeze. Sunt firme de apartament fără puncte de lucru, fără angajaţi, a căror contribuţie la bugetul de stat este zero.

De la furt la supravieţuire

Asupra agenţilor economici importanţi din zona de valorificare a deşeurilor reciclabile, funcţionari ai statului sau aleşi ai poporului au declanşat de câteva luni o campanie cel puţin discutabilă. S-a pornit de la o realitate, furtul de fier vechi şi de cabluri de curent electric şi s-a căutat un vinovat.
Nu lipsa locurilor de muncă, nu sărăcia extremă din anumite zone ale României sau lipsa de alternativă a unei întregi etnii ar fi aceste cauze. Nimeni nu poate aproba sau încuraja furtul, este adevărat.

Dar nimeni nu are dreptul să lase întregi zone geografice fără surse de venit şi întregi pături sociale fără măcar speranţa unei vieţi cât de cât decente. De prea multe ori sunt arătaţi cu degetul cei care au furat cabluri de la calea ferată şi au adus astfel prejudicii de sute de milioane de lei.
Despre cei care, pentru o bucată de pâine, scormonesc cu zilele după câte o bucată de fier prin grămezile de moloz, singurele care mai amintesc de industria României  de altădată, se vorbeşte prea puţin. Se caută de fapt vinovaţi imaginari pentru a se masca o realitate pe care demnitarii noştri nu mai ochi să o vadă. Sunt prea sătui şi prea ocupaţi de acapararea puterii absolute pentru a-şi pierde timpul cu mărunţişuri.

Realitatea este că o parte din ce în ce mai mare a acestui popor a ajuns să trăiască din gunoaie. Unii mai bine, alţii mai rău. Numai cine nu vrea să vadă nu vede. De la scormonitul prin gunoaie la furt, drumul este destul de lung. Hoţii de fier sunt de cele mai multe ori organizaţi în adevărate bande. Ei fură nu numai de la calea ferată, ci şi de la centrele de colectare, de la REMAT-uri sau din vagoanele ce transportă fierul vechi spre combinate sau spre portul Constanţa.
Multe din aceste benzi beneficiază de protecţia tocmai a celor ce ar fi trebuit să îi prindă şi să îi dea pe mâna justiţiei. Sumele puse în joc sunt mari, iar marfa furată intră de cele mai multe ori pe piaţa neagră.

Declaraţii on-line pentru colectori

Toate încercările de a se pune capăt acestei stări de fapt este din start sortită eşecului da-că nu va exista o colaborare strânsă între instituţiile statului şi agenţii economici, singurii de fapt care au experienţă în domeniu.
În acest sens, în data de 12 octombrie 2010 Organizaţia Patronală şi Profesională REMAT a adresat o propunere Ministerelor Administraţiei, Finanţelor, Economiei şi Mediului, o propunere care ar putea duce la stoparea furturilor şi la prinderea celor vinovaţi. Redăm un pasaj din scrisoarea adresată instituţiilor statului de către organizaţia care reuneşte cele mai importante societăţi de reciclare din România.

„Având în vedere cazuistica privind colectarea deşeurilor reciclabile de la persoane fizice asociată unor fenomene dificil de urmărit, precum şi experienţa din activitatea membrilor noştri, propunem spre promovare o reglementare care să completeze cadrul legal existent, prin instituirea obligaţiei de declarare a cantităţilor colectate. În prezent, activitatea de colectare a deşeurilor reciclabile de la persoanele fizice este supusă autorizării de către prefecturile judeţene, conform prevederilor OUG nr. 16/2001. Această normă legală statuează o procedură de lucru privind colectarea deşeurilor reciclabile, dar nu prevede un sistem de declarare a cantităţilor colectate.

Propunem, în completare, realizarea unei aplicaţii online pentru raportarea, urmărirea şi verificarea cantităţilor de deşeuri colectate de la populaţie. Prin instituirea obligaţiei de raportare pentru agenţii economici autorizaţi să realizeze activităţi de colectare a deşeurilor reciclabile se va putea urmări provenienţa şi trasabilitatea deşeurilor. În acelaşi timp se va putea realiza o verificare eficientă a veniturilor obţinute din această activitate pentru evitarea faptelor de evaziune fiscală şi va fi posibilă aplicarea unei impozitări juste. De asemenea, vor fi facilitate acţiunile de control, acolo unde ele se impun“.

O asemenea reglementare, dacă ar fi adoptată, ar duce în scurt timp la depistarea celor care „colectează“ cantităţi foarte mari pe care nu le pot justifica. În mod lăudabil, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi-a manifestat „disponibilitatea în vederea colaborării pentru fundamentarea acestei iniţiative“.

De la Calea Lactee, la calea ferată

Până atunci însă, în câteva instituţii se află câteva proiecte cel puţin discutabile care contravin atât legislaţiei, cât şi practicii europene privind gestionarea deşeurilor.
Una dintre aceste instituţii este Ministerul Transporturilor, unde se află în lucru un proiect de Ordonanţă de Urgenţă „privind interzicerea achiziţionării de la persoane fizice a metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară“. Ne-am întrebat de ce mai era nevoie de o altă lege într-un domeniu care este oricum suprareglementat. Din textul documentului reiese scopul acesteia, şi anume găsirea unor surse pentru recuperarea pagubelor de la calea ferată. Prin proiectul de ordonanţă se urmăreşte însă nu recuperarea pagubelor de la cei care sustrag elemente de infrastructură feroviară, de la hoţi, ci de la valorificatorii de deşeuri reciclabile.

Cum se va face aceasta? Simplu! Dacă în urma unor controale în centrele de tip REMAT se va găsi vreo bucată de fier, o bucată de cablu sau vre- un contactor care ar putea proveni de la calea ferată, atunci agentul economic va fi pus să plătească daunele aduse şi i se va retrage şi autorizaţia de colectare. Totul fără a mai fi nevoie ca organele abilitate ale  statului să efectueze cercetări.

Un asemenea act normativ, pe lângă faptul că este neconstituţional, este şi imposibil de aplicat. Este greu de crezut că cei care
l-au iniţiat au văzut în viaţa lor o societate de tip REMAT.
REMAT-urile sunt centre mari, unele cu suprafeţe de zeci de hectare, în care intră zilnic, de zeci de ani, tone de deşeuri reciclabile. Nimeni nu are aici nici timp, nici cunoştinţe şi nici vreo obligaţie de a verifica fiecare bucăţică de metal care intră pe poartă.

Şi tot nimeni, nici măcar un specialist de la CFR, nu ar putea să spună cu certitudine că o bucată de cablu sau de fier provine sau nu de la calea ferată. Se poate spune cu siguranţă dacă ea a ajuns aici din Calea Ferentari, din Calea Moşilor sau din Calea Dorobanţi, în urma declaraţiei pe proprie răspundere a depunătorului, dar nu se va putea şti cu siguranţă niciodată dacă ea provine de la calea ferată.
Trecem peste faptul că aproape toate RE-MAT-urile din ţară au şi ele cale ferată şi bineînţeles au materiale şi piese pentru între- ţinerea şi reparaţia acestora, sau din dezafectarea unor porţiuni. Las la o parte faptul că mai toţi au câştigat în ultimii zeci de ani licitaţii la Calea Ferată şi au preluat de aici materiale scoase din uz.

Ori acum, în loc ca cei din Ministerul Transporturilor, prin organele abilitate, poliţie, jandarmerie, poliţia transporturi, parchet şi instanţe, să treacă la „spulberarea“ bandelor de hoţi, ei îşi pierd timpul cu măsuri aberante, ilegale şi fără nicio şansă de punere în aplicare.
În materie de deşeuri, România are o sumedenie de obligaţii şi de ţinte greu de atins. Şi în loc ca reprezentanţii statului să vină în ajutorul agenţilor economici, măcar prin transpunerea la timp în legislaţia naţională a directivelor europene, ei sunt preocupaţi de găsirea unor metode pentru sabotarea uneia din puţinele ramuri industriale care mai funcţionează încă în ţară.

Matei Dumitru



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare