Managementul deşeurilor municipale solide, din nou la raport - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Managementul deşeurilor municipale solide, din nou la raport

09 May 2013 - 02:29 PM Reciclare & Recuperare

deseuri_lrÎn luna februarie a acestui an Agenţia Europeană de Mediu a publicat încă un raport cu privire la deşeurile municipale. „Managementul deşeurilor municipale solide - un bilanţ al realizărilor în 32 de ţări europene“ este un raport care prezintă pe larg progresele realizate de statele membre UE (EU-27) şi Islanda, Norvegia, Elveţia, Turcia şi Croaţia în perioada 2001-2010. Încă o dată România se află printre codaşele Europei, demonstrând din nou lipsa de voinţă în rezolvarea problemelor pe care le are pentru dezvoltarea infrastructurii de colectare selectivă şi reciclare a deşeurilor şi luarea unor decizii dure cu privire la fiscalizarea acestui domeniu. În continuare vă prezentăm un rezumat al acestui raport.

 Marian Jianu

Un management corespunzător al deşeurilor constituie un element esenţial pentru eforturile de a utiliza cât mai eficient resursele. Dacă o ţară doreşte să obţină rezultate economice bune afectând mediul într-o măsură cât mai mică, atunci trebuie să găsească cea mai potrivită cale pentru a extrage resursele generând cât mai puţine deşeuri şi niveluri cât mai reduse ale emisiilor. Eficacitatea implementării reglementărilor europene presupune înţelegerea obiectivelor care au fost realizate şi căile pentru realizarea ţintelor viitoare. Raportul încearcă să răspundă acestei probleme, trecând în revistă managementul deşeurilor existent în ţările membre (EU-27) şi în Islanda, Norvegia, Elveţia, Turcia şi Croaţia în perioada 2001-2010.

Realizări

Deşi numărul ţărilor care în perioada 2001-2010 şi-au redus cantitatea generată de deşeuri municipale este mic, se observă o tendinţă clară de îndreptare a interesului către îmbunătăţirea managementului în detrimentul depozitării deşeurilor. Numărul ţărilor în care rata de depozitare este de 75% a scăzut semnificativ, în timp ce numărul celor în care se reciclează peste 25% din cantitatea generată a crescut. Este adevărat însă că în 2010 majoritatea ţărilor trimiteau peste 50% din deşeurile municipal la gropile de gunoi.

S-au înregistrat creşteri substanţiale ale procentului de deşeuri reciclate. 12 ţări au avut creşteri de peste 10% a cantităţilor reciclate în perioada 2001-2010, alte 10 ţări având în aceeaşi perioadă creşteri ale procentului de reciclare între 5 şi 10%. În restul ţărilor creşterile au fost neglijabile, iar în cinci ţări valorile au fost negative chiar.

Creşterea ratelor de reciclare s-a făcut în principal pe seama îmbunătăţirii ratelor de reciclare ale materialelor şi mai puţin pe seama conversiei deşeurilor biodegradabile. Este interesant de observat că în aceeaşi ţară ratele de reciclare variază mult de la o regiune la alta, acest lucru însemnând că ratele sunt influenţate direct prin politicile regionale şi/sau locale privind managementul deşeurilor.

Majoritatea ţărilor au făcut progrese importante în atingerea obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri depozitate la gropi. Din cele 12 ţări care nu beneficiază de derogări de la Directiva Deşeurilor, toate 12 au îndeplinit ţinta stabilită pentru 2006, 11 au îndeplinit ţinta stabilită pentru 2009, iar în 2010 se estima că şapte dintre ele vor îndeplini ţinta stabilită pentru anul 2016. În ţările care beneficiază de derogări, rezultatele sunt însă contradictorii. Din 16 ţări, numai şapte au realizat obiectivele stabilite pentru 2010.

S-a demonstrat că există o corelaţie evidentă între costul depozitării a deşeurilor şi cantitatea de deşeuri reciclată, care sugerează că taxele de depozitare, concomitent cu luarea mă- surilor de restricţionare a depozitării joacă un rol important în desfăşurarea unui management corespunzător al deşeurilor.

Pe baza rezultatelor obţinute până acum se poate realiza o proiecţie în ceea ce priveşte atingerea ţintei de a realiza o rată de reciclare de 50% a deşeurilor până în 2020. În timp ce cinci ţări au realizat deja această rată, iar alte şase ţări este posibil să o realizeze dacă menţin ratele de creştere avute în perioada 2001-2010, toate celelalte ţări vor trebui să facă eforturi extraordinare pentru a realiza rata de reciclare de 50% până în 2020. Nouă ţări trebuie să îşi mărească ratele de reciclare cu 2-4 procente anual până în 2020, acesta fiind un ritm de creştere pe care în perioada 2001-2010 nu l-au avut decât trei ţări. Alte şapte ţări ar trebui să aibă procente de creştere anuală de minimum 4% până în 2020.

Un management mai bun al deşeurilor a permis reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În ultima decadă emisiile de metan au scăzut considerabil.

Analiza modului de efectuare a managementului deşeurilor în ţările europene este îngreunată de imposibilitatea utilizării unor date comparabile. Definirea deşeurilor municipale solide este făcută în mod diferit şi nu este clar dacă în această categorie intră şi deşeurile din ambalaje. Există de asemenea diferenţe între modurile de raportare referitoare la selectare sau alte tratamente premergătoare reciclării.

Cadrul general

Implementarea politicilor de mediu şi în special a politicilor privind deşeurile constituie una din priorităţile Comisiei Europene. În timp ce Directiva cadru privind deşeurile (2008) şi Directiva privind depozitele municipale (1999) stabilesc ţinte obligatorii privind reciclarea deşeurilor municipale şi restricţionarea depozitării acestora, analiza indică diferenţe mari ale performanţelor ţărilor membre în realizarea managementului deşeurilor.

Definirea deşeurilor municipale

Definirea acestui termen variază de la ţară la ţară. Din punctul de vedere al datelor raportate către Eurostat (2012), prin deşeuri municipale se înţelege totalitatea deşeurilor produse de gospodării, fiind asimilate deşeurile generate de firmele comerciale, birouri şi instituţiile publice. Deşeurile sunt colectate de sau în numele autorităţilor locale, intrând într-un circuit de management al deşeurilor.

Cadrul conceptual al analizei şi indicatorii utilizaţi

Raportul cuprinde analiza datelor provenite din 32 de ţări europene: UE-27, Croaţia, Islanda, Norvegia, Elveţia şi Turcia. În cele mai multe cazuri, rezultatele şi progresele sistemelor de management al deşeurilor din cele 32 de ţări au fost prezentate folosindu-se nouă criterii şi indicatori:

- Cantitatea de deşeuri municipale generată pe cap de locuitor;

- Variaţiile ratei de reciclare realizate între 2001 şi 2010 pe categorii, ca procente din cantităţile totale generate;

- Previziuni privind atingerea ţintei de reciclare de 50% pentru tendinţele din cele trei perioade stabilite, 2001-2005, 2006-2010 şi 2001-2010;

- Cantităţile de deşeuri depozitate în perioada 2006-2010, calculate ca procente din cantităţile generate în 1995, pentru a se evalua conformarea cu Directiva privind depozitarea deşeurilor;

- Diferenţele existente între regiunile unei ţări în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor municipale între 2001 şi 2010;

- Nivelurile taxelor de depozitare şi ratele de depozitare şi de incinerare a deşeurilor municipale;

- Durata de viaţă a emisiilor de gaze cu efect de seră şi atenuarea acestora începând cu 1990;

- Incertitudini care pot explica diferenţele între performanţele ţărilor;

- Iniţiativele importante luate în fiecare ţară în scopul îmbunătăţirii managementului deşeurilor solide.

Cantitatea generată de deşeuri municipale solide

Analiza variaţiei cantităţilor de deşeuri generate pe cap de locuitor în cele 32 de ţări în perioada 2001-2010 nu oferă date clare că aceste cifre ar fi influenţate de criza economică sau că măsurile de prevenire a generării deşeurilor ar fi avut rezultate semnificative.

deseuri1

Examinând cantităţile de deşeuri generate între 2001 şi 2010 se poate observa totuşi o tendinţă clară. Cantitatea de deşeuri care a ajuns în depozite a scăzut cu 40 milioane de tone, cantitatea de deşeuri incinerate a crescut cu 15 milioane de tone, iar cantitatea de deşeuri reciclate a crescut cu 29 milioane de tone.

deseuri2

Se constată o creştere a numărului de ţări care se încadrează în realizarea ţintelor stabilite în directive. În 2010 faţă de 2001 numărul ţărilor în care se reciclează 25% din deşeuri a crescut de la 11 la 16, cel al ţărilor în care incinerarea este mai mare de 25% a crescut de la 8 la 10, iar cel al ţărilor la care 75% din deşeuri ajung în depozite a scăzut de la 17 la 11.

Reciclarea deşeurilor municipale

Între anii 2001 şi 2010 numărul ţărilor în care rata de reciclare a crescut cu mai mult de zece procente a ajuns la 12, în timp ce cinci ţări au înregistrat creşteri cuprinse între 5 şi 10%. Rămân în continuare diferenţe enorme între ţările cu rate de reciclare mari şi cele cu rate mici.

deseuri3

Stabilirea de către UE a unor ţinte de realizat a avut un efect oarecum scontat în managementul deşeurilor, dar nu în toate ţările. Rezultatele arată că este dificil de menţinut un ritm anual de creştere a ratei de reciclare mai mare de 2%, iar în unele ţări şi acest ritm s-a dovedit imposibil de realizat. Numărul ţărilor care reciclează mai puţin de 10% din deşeurile generate a scăzut de la 13 (în 2001) la şapte (în 2010), iar al celor care reciclează peste 30% din deşeuri a crescut de la 10 la 16.

Contraste între reciclarea materialelor şi realizarea de compost

Progresele în îmbunătăţirea ratelor de reciclare se datorează faptului că în mai multe ţări s-au îmbunătăţit reciclarea unor materiale precum sticla, cartonul şi hârtia, metalele, materialele plastice şi materialele textile. În opt ţări ratele de reciclare au crescut cu peste 10 procente, iar în 11 ţări ratele s-au situat între 5 şi 10 procente.

deseuri41

Prin contrast, realizarea de compost a fost mult mai modestă pentru aceeaşi perioadă. Numai o singură ţară a ajuns la o rată de reciclare de peste 10% şi doar şase ţări beneficiară de rate cuprinse între cinci şi zece procente. În 18 ţări se utilizează o cantitate foarte mică a deşeurilor la realizarea de compost (între 0 şi 10%).

deseuri5

Cauzele care au generat această tendinţă sunt următoarele:

- Absenţa unei reglementări la nivelul UE referitoare la realizarea compostului; este reglementată numai limita maximă de depozitare a deşeurilor municipale;

- Absenţa unor standarde de calitate comune la nivelul UE privind realizarea/generarea compostului; o cantitate importantă din deşeurile biodegradabile se utilizează la fertilizarea solurilor, dar nu există standarde de calitate pentru compostul care capătă această destinaţie; se estimează că astfel de standarde vor fi introduse în 2014;

- Proporţia dintre reciclarea materialelor şi realizarea compostului este influenţată de componenţa deşeurilor municipale.

Conform calculelor pentru perioada 2008-2010, procentul deşeurilor utilizate la generarea compostului a fost de 37% din totalul deşeurilor generate (UE-27 exclusiv Cipru, incluzând Norvegia şi Elveţia). Proporţia diferă de la ţară la ţară, inclusiv din cauza modurilor diferite de definire a deşeurilor municipale. Cercetarea a relevat însă necesitatea acordării unei atenţii sporite reciclării deşeurilor municipale prin realizarea de compost.

Variaţiile ratelor de reciclare în cadrul aceloraşi ţări

Datele de care dispune Eurostat includ informaţii pe regiuni pentru 13 ţări. Diferenţele mari ale ratelor de reciclare între regiunile din aceeaşi ţară pot semnifica influenţe datorate politicilor regionale privind managementul deşeurilor şi reciclarea acestora. De aceea este evident faptul că un efort mai mare depus în regiunile cu o rată mai mică de reciclare poate determina o rată globală de reciclare mai mare la nivel naţional.

deseuri6

Reducerea cantităţii de deşeuri municipale depozitate

Tendinţa generală de creştere a ratei de reciclare a deşeurilor municipale a determinat scăderea cantităţilor de deşeuri care au ajuns la gropi. În perioada 2001-2010, 16 ţări au înregistrat o reducere a cantităţilor de deşeuri depozitate de peste 10%, iar din acestea cinci ţări au obţinut reduceri procentuale de peste 20% a cantităţilor de deşeuri ajunse la gropi.

deseuri7

Cu toate că Directiva privind depozitarea deşeurilor din 1999 prevede obligaţia generală de reducere a cantităţilor de deşeuri care ajung la gropi, nu există o limită maximă legală stabilită în legislaţia Uniunii.

Există doar ţinte de reducere a cantităţilor de deşeuri generate, comparate cu anul de referinţă 1995. În 2006 ţările mebre trebuiau să reducă la 75% cantităţile de deşeuri generate faţă de 1995, în 2009 la 50%, iar în 2016 la 35%. 12 ţări au primit câte o derogare de patru ani, adică ţintele din directivă trebuie atinse în 2010, 2013 şi respectiv în 2020. Irlanda a primit două derogări de câte 4 ani pentru termenele din 2006 şi 2009, pe care trebuia să le îndeplinească în 2010 şi 2013. Portugalia a primit două derogări de câte 4 ani pentru termenele din 2009 şi 2016, pe care trebuie să le îndeplinească în 2013 şi 2020. Slovenia a primit o derogare de 4 ani pentru termenul din 2016, care va trebui atins în 2020, iar Croaţia va trebui să atingă ţintele în anii 2013, 2016 şi 2020.

deseuri8

Situaţia din ţările care nu au beneficiat de nicio derogare

deseuri9

Situaţia din ţările care au beneficiat de derogări ale termenelor

În 2006, toate cele 12 ţări au îndeplinit ţinta de reducere a cantităţii de deşeuri depozitate la 75% din cea înregistrată în 1995. În 2009, 11 ţări au atins ţinta stabilită pentru 2009. În 2010, 7 ţări atinseseră deja ţinta stabilită pentru 2016.

Mai mult de jumătate din ţările care au beneficiat de derogări nu au reuşit să realizeze o reducere a cantităţilor de deşeuri depozitate prin reciclare sau prin incinerarea cu recuperare de energie. Conform datelor raportate în 2009, numai două ţări (Estonia şi Marea Britanie) au atins ţintele stabilite pentru 2013.

Opt ţări au probleme în atingerea ţintelor care fuseseră stabilite pentru 2010.

Corelaţia dintre reciclarea deşeurilor şi nivelul taxei de depozitare

În 20 de ţări europene (sau în regiuni ale acestora) au fost introduse taxe de depozitare pentru deşeurile trimise la gropi. Începând cu ianuarie 2012, taxa existentă în Olanda a fost eliminată din cauza sumelor mici colectate.

Majoritatea ţărilor au un nivel al taxei de depozitare care depăşeşte 30 euro per tona de deşeu. Mai multe ţări au decis majorarea nivelului acestei taxe, ea putându-se situa între 50 şi 70 euro per tonă (date previzionate pentru 2012).

În unele ţări, pe lângă taxa de depozitare a fost implementată şi taxa datorată operatorului depozitului de deşeuri. Deoarece taxarea nu este uniformă în ţările Uniunii, nu se poate face o corelaţie directă între nivelul acestor taxe şi tendinţa de reducere a cantităţilor de deşeuri trimise la gropi.

Sunt şi alţi factori care joacă un rol important în adoptarea deciziilor din cadrul managementului deşeurilor. Taxele de depozitare pot fi un instrument complementar altor măsuri administrative adoptate pentru a reduce cantităţile de deşeuri care ajung la gropi, de tipul adoptării unor scheme specifice de colectare sau sprijinului economic acordat activităţii de reciclare.

deseuri10

Germania de exemplu a ajuns la una dintre cele mai ridicate rate de reciclare a deşeurilor municipale din Europa fără a apela la o taxă de depozitare, ci prin combinare altor instrumente de sprijin pentru reciclatori.

Studiul a reuşit să identifice o corelaţie directă a cantităţii de deşeuri depozitate cu costul total al depozitării şi nu cu taxa în sine. Cu cât nivelul costului de depozitare este mai crescut, apropiindu-se de 100 euro per tonă, cu atât efortul îndreptat spre reciclare, realizarea de compost sau valorificarea energetică este mai însemnat. În acest sens, şi taxele de depozitare pot juca un rol în impunerea unui cost al depozitării care să devină neeconomic.

Perspective privind reciclarea a 50% din deşeurile municipale în 2020

Referitor la acest obiectiv, au fost realizate scenarii separate pentru fiecare ţară. Au fost determinate trenduri lineare, estimându-se ratele de reciclare viitoare. În figura de mai jos sunt prezentate ratele de creştere anuală pe care ar trebui să le aibă cele 32 de ţări pentru atingerea ţintei stabilite în 2020:

deseuri11

- Cinci ţări (Austria, Belgia, Germania, Olanda şi Elveţia) au atins deja ţinta de 50%;

- Şase ţări (Irlanda, Italia, Luxemburg, Slovenia, Suedia şi Marea Britanie) vor atinge ţinta stabilită în 2020 numai dacă vor putea să menţină ratele anuale de creştere pe care le-au înregistrat în perioada 2001-2010;

- Cele 21 de ţări rămase vor trebui să-şi accelereze ratele anuale de creştere pentru a putea atinge ţinta stabilită în 2020;

- Două ţări (Danemarca şi Norvegia) trebuie să-şi accelereze uşor rata de creştere anuală, sub 1%;

- Trei ţări (Finlanda, Franţa, Spania) vor trebui să îşi accelereze rata anuală de creştere cu 1-2 procente;

- Celelalte ţări trebuie să-şi accelereze mai serios ratele anuale de creştere (unele cu procente care nu au fost atinse de nicio altă ţară în perioada 2001-2010, printre ele fiind şi România).

Beneficiile pentru mediu ale unui management mai bun al deşeurilor

Beneficiile reducerii cantităţilor de deşeuri care ajung la groapă nu se referă numai la utilizarea mai eficientă a resurselor materiale, ci şi la reducerea amisiilor de gaze cu efect de seră.

Corelaţia este ilustrată în figura de mai jos, unde este reprezentat nivelul emisiilor asociate cu un management adecvat al de-şeurilor municipale. Este vorba atât de emisiile directe, dar şi de cele eliminate prin măsurile de reducere a cantităţilor de de-şeuri depozitate.

deseuri12

Incertitudini relative la raportarea datelor - deşeurile de ambalaje

Definiţia utilizată pentru „deşeuri municipale solide“ diferă de la ţară la ţară. Din această cauză este necunoscut procentul deşeurilor provenite din ambalaje în totalul raportat al deşeurilor municipale solide. Pentru anul 2009, ţările EU-27 au raportat 63 milioane de tone de deşeuri municipale solide şi 48 milioane de tone de deşeuri din ambalaje. Pentru acelaşi an, 11 ţări au raportat că au reciclat mai multe deşeuri din ambalaje decât deşeuri municipale, ceea ce ar putea semnifica faptul că cifrele referitoare la deşeurile de ambalaje nu sunt cuprinse în totalul deşeurilor municipale solide. Criteriile de apartenenţă pot fi diferite. Unul din criterii este constituit din prezenţa responsabilităţii producătorului deşeului respectiv.

Iniţiative naţionale importante în sprijinul managementului eficient al deşeurilor municipale

În ultimii 20 de ani UE a adoptat un număr important de prevederi legislative. Trei dintre ele ar trebui să conducă la o convergenţă a politicilor privind managementul deşeurilor pe continent: Directiva privind depozitarea deşeurilor municipale, Directiva privind deşeurile de ambalaje şi Directiva cadru privind deşeurile municipale.

În ciuda acestor acte normative, ratele de reciclare diferă enorm de la o ţară la alta. Unele decalaje sunt cauzate de ratele iniţiale de reciclare existente. Şi legislaţia europeană a fost implementată la termene diferite în legislaţiile naţionale ale ţărilor membre, iar unele dintre aceste ţări beneficiază sau au beneficiat de anumite derogări.

Mai departe, în mai multe ţări poate fi utilizat un instrument similar în cadrul politicilor privind managementul deşeurilor, dar el poate fi implementat pe căi diferite, influenţându-se astfel eficacitatea lui. Din această cauză unele analize globale sunt mai dificil de realizat. Pe de altă parte, un instrument implementat cu succes într-o ţară nu poate garanta un succes dacă se implementează în mod similar în altă ţară.

Din aceste motive, analizele pot avea rezultate utile în măsura în care ţările sunt grupate în funcţie de unele aspecte concrete ale sistemului de management al deşeurilor utilizat: sprijin pentru reciclatori, impunerea unor taxe pentru depozitare, existenţa unor taxe datorate operatorilor depozitelor, existenţa unor programe specifice la nivel naţional sau regional, utilizarea unor stimulente ca pârghii în managementul deşeurilor etc.

România: Rată de reciclare de 2%

Raportul Agenţiei Europene de Mediu oferă o trecere în revistă completă a problemelor cu care se confruntă ţara noastră. Principalele puncte care trebuiesc luate în calcul de autorităţile române în Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor sunt:

• Reciclarea deșeurilor municipale a început de curând, iar rata de reciclare este încă foarte scăzută (2%);

• România include limitat în raportarea deșeurilor municipale solide reciclate numai deșeurile de ambalaje colectate şi reciclate din gospodării;

• Principala provocare este aceea de a dezvolta infrastructura necesară pentru reciclarea deșeurilor municipale;

• Va fi necesar un efort excepțional pentru a satisface cerința UE de reciclare a 50% din deșeurile municipale solide în 2020;

• Ţinta din 2010 pentru deșeuri municipale biodegradabile trimise la depozitele de deșeuri pare să fi fost îndeplinită, însă calitatea datelor este incertă;

• Până în prezent sau făcut doar câţiva paşi în politicile de me-diu implementate fiind necesare noi iniţiative pentru îmbunătăţirea colectării şi a reciclării.

Performanţele României în managementul deşeurilor municipale

Responsabilitatea pentru colectarea şi managementul deşeurior municipale aparţine autorităţilor locale. Din 2009, 63% din populaţia României beneficiază de servicii de salubritate: 84% în mediul urban, şi doar 38% în zona rurală. Un total de 6.146 milioane de tone de deşeuri au fost colectate în 2009.

Pentru populaţia care nu are acces la serviciile de colectare a deşeurilor, a fost calculată cantitatea de deşeuri generată folosind o rată zilnică standard de 0,9 kg /cap de locuitor/zi pentru mediul urban și 0,4 kg/cap de locuitor/ zi în mediul rural. Acest lucru, în conformitate cu nivelurile raportate de Eurostat, a dus la o cantitate totală estimată de 7.768 milioane de tone de de-şeuri generate în anul 2009.

Graficul de mai jos arată trendul de generare în România al deşeurilor municipale solide, pe cap de locuitor în perioada 2001-2010. Astfel, s-a înregistrat o creştere de la 341 kg de deşeuri în anul 2001 la 392 kg în 2008. Din 2008 până în 2010 s-a înregistrat o scădere a cantităţilor generate de la 392 kg la 365 kg. Motivul scăderii fiind startul crizei economice din 2008.

deseuri13

Mai mult de 95% din totalul deşeurilor municipale colectate este depus la gropile de gunoi, excepţie făcând o cantitate redusă de deşeuri, care este reciclată sau co-incinerată. De exemplu, în anul 2009, din totalul de deşeuri municipale colectate de companiile de salubritate, doar 1% a fost reciclat (Eurostat 2010).

Reciclarea deşeurilor municipale din 2001 până în 2010

Evoluţia reciclării deşeurilor municipale solide în România este ilustrată în graficul de mai jos.

Colectarea selectivă a deşeurilor a fost adoptată de România în anul 2006 prin implementarea câtorva proiecte pilot.

Este necesar ca în perioada 2007-2017 autorităţile locale să dezvolte o infrastructură solidă pentru colectarea selectivă, care să ducă la o creştere semnificativă a ratelor de colectare. Doar 75.000 de tone de deşeuri au fost colectate selectiv în anul 2008, şi 83.000 de tone în 2010 conform Eurostat (2010).

deseuri14

Nivelul total al reciclării deşeurilor municipale solide în România este foarte scăzut şi nu a crescut în ultimii zece ani.

Compoziţia cantităţii totale a deşeurilor colectate selectiv în anul 2010 se poate vedea în tabelul de mai jos.

Graficul de mai sus indică faptul că deşeurile organice sunt reciclate în cantităţi foarte mici şi acestea doar pentru consumul propriu al fiecărei gospodării.

Hârtia/cartonul sunt deşeurile reciclate în cea mai mare cantitate - 46,6% din deşeurile generate. Acest lucru se datorează campaniilor de conştientizare şi educare făcute în şcoli. Mai mult, există o tradiţie în România privind colectarea selectivă a deşeurilor de hârtie şi carton.

deseuri15

Pentru a atinge în anul 2020 ţinta de reciclare  de 50% impusă de către Uniunea Europeană, România trebuie să facă un efort deosebit. Autorităţile vor trebui să aibă în vedere o îmbunătăţire a legislaţiei referitoare la managementul deşeurilor, în condiţiile în care costul general actual al depozitării este influenţat numai de taxa la groapă, nu şi de o taxă de depozitare implementată de către administraţia centrală/locală.



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare