Constantin Apostol: „Nu vrem altceva decât un tratament egal cu cel al producătorilor europeni de materii prime secundare“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Constantin Apostol: „Nu vrem altceva decât un tratament egal cu cel al producătorilor europeni de materii prime secundare“

09 December 2013 - 02:46 PM Reciclare & Recuperare

Piața deșeurilor reciclabile trece printr-o perioadă dificilă. Cea a materialelor neferoase, a aluminului în special, este în pragul colapsului. Resursa internă nu poate acoperi marea cerere de aliaje de aluminiu din partea uzinelor Dacia, Ford sau a altor mari agenți economici. Astfel că reciclatorii de deșeuri de aluminiu sunt nevoiți de ceva timp să apeleze la importuri. Conform legislației actuale deșeurile de aluminiu au însă același regim la import ca și gunoiul menajer sau deșeurile periculoase.

Constantin Apostol, directorul general al societății As Metal COM, ne-a făcut o prezentare a modului în care un afacerist român supraviețuiește unei legislații care-l dezavantajează în fața concurenței europene.ecologic

ecologic: Ce ne puteţi spune despre piața actuală a deşeurilor metalice?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: În contextul scăderii consumului şi a producţiei de bunuri de consum se înregistreză o drastică scădere a cantităţilor de deşeuri reciclabile, precum şi a rezidurilor industriale reciclabile. Implicit, această diminuare cantitativă conduce la o creştere de preţuri, precum şi la o diminuare a cerinţelor calitative, cu impact negativ asupra competitivităţii societăţilor care activează în sectorul reciclării.

La nivel naţional, în sectorul utilizării  aluminiului secundar (aliaje din aluminiu turnate în lingouri) există o cerere semnificativă pe care industria de reciclare din România nu poate să o acopere. Deşi în România există capacităţi de producţie, cantitatea de materiale necesare (deşeuri sau reziduri din aluminiu) este insuficientă. Dezvoltarea sectorului este implicit legată de resursa de deşeuri. Legislaţia europeană permite circulaţia liberă a acestor tipologii de materiale reciclabile. Din păcate, în România pentru a putea importa aceste materiale este necesară aplicarea procedurilor de notificare în ţara de origine. Aceste proceduri, care şi ele fac parte din legislaţia europeană, se referă la transferul deşeurilor periculoase şi nu fac obiectul transferului de deşeuri reciclabile nepericuloase.

ecologic: În ce constă această notificare?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Aplicarea procedurii de notificare conform Regulamentului 1013/2006. Deşeurile metalice reciclabile circulă pe teritoriul Uniunii Europene însoţite de un formular (Anexa VII) care conţine diverse informaţii considerate suficiente şi fără nicio altă condiţie privind libera circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene.

Procedura de notificare se aplică transferului (circulaţiei) deşeurilor periculoase. Asta înseamnă obţinerea unor autorizaţii speciale de la autoritatea de mediu din ţara de origine, autorizaţii pentru tranzitul acestor mărfuri de la fiecare autoritate naţională aflată pe traseul de transport, precum şi acordul autorităţii din ţara destinatară.

ecologic: De la Agenţia noastră de mediu?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Şi de la Agenţia noastră de mediu. Solicitarea autorizării notificării (formularul IA) se efectuează în ţara de origine, în baza unui acord contractual între vânzător (exportator) şi cumpărător (importator), în baza autorizaţiilor de mediu pe care le deţin vânzătorul şi cumpărătorul. Aceasta notificare (formularul IA) este transmisă de către autoritatea din ţara de origine către autoritatea naţională română. În baza documentelor menţionate autoritatea naţională română îşi dă acordul pe care îl transmite către autoritatea din ţara de origine, care la rândul ei avizează notificarea (formularul IA)  în baza căreia se vor efectua transferurile de deşeuri. Aceeaşi procedură se aplică pentru fiecare ţară tranzitată de transportul deşeurilor. O procedură de notificare desfăşurată în ţările din Uniunea Europeană poate dura o perioadă de cca. 6 luni până la obţinerea tuturor acordurilor necesare. Vreau să subliniez că aici ne referim la deşeuri metalice nepericuloase, deşeuri care circulă în Europa pe baza Anexei VII fără niciun fel de autorizaţii speciale.

ecologic: Mai este vreo ţară din Uniunea Europeană care cere asemenea documente, asemenea aprobări pentru importul intracomunitar, sau noi suntem singurii?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: România şi Bulgaria au prin Tratatul de Aderare această impunere privind importul de deşeuri metalice nepericuloase. Această barieră are ca justificare stoparea transferurilor de deşeuri menajere către ţara noastră. Din păcate această măsură afectează şi transferul de deşeuri metalice reciclabile. Industria metalurgică a reciclării, care are capacităţi importante de procesare, nu se poate aproviziona deşeurile metalice necesare şi implicit nu produce materiile prime secundare necesare industriei prelucrătoare, şi uite aşa România importa aliaje din aluminiu din Italia, Germania, Franţa, Austria, Ungaria sprijinind astfel printr-o prevedere legislativă românească dezvoltarea industriilor de reciclare din alte ţări. În acelaşi timp ne plângem că România nu este capabilă să recicleze, că nu deţine capacităţi industriale în domeniu.

Depozitarea aluminiului recuperat

ecologic: Ce ne puteţi spune despre taxe şi impozite?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Aici este o altă problemă. Taxele şi impozitele ţin de politica fiscală din domeniu, de felul cum se încurajează reciclarea din România şi sistemele de colectare, deci ne referim la resursa internă a ţării. Ori în ceea ce priveşte resursa internă din păcate noi ne-am cam luat gândul, toată lumea în momentul de faţă încearcă, obţine şi derulează asemenea notificări care practic te scot un pic dintr-o dependenţă de piaţa internă care este şi foarte mică, dar şi puternic distorsionată de o politică fiscală greşită, care incită la evaziune fiscală şi implicit la fenomene de concurenţă neloială, corupţie etc.

ecologic: Cum ar putea fi încurajată la nivel guvernamental această ramură industrială?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Este impropriu să discutăm despre facilităţi. Noi nu vrem altceva decât un tratament egal. Dacă un producător de materii prime secundare, de aliaje, aşa cum este societatea AS Metal, în Italia, Germania, Franţa are anumite posibilităţi, aceleaşi posibilităţi ar trebui să existe şi în România, nimic în plus, nimic în minus. Adică să existe un tratament egal pentru toţi.

ecologic: Din România se poate exporta orice cantitate de deşeuri fără nici un fel de notificare?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Da, să exportăm deşeuri nu întâmpinăm probleme, doar să importăm deşeuri, avem probleme.

ecologic: Ce ne puteţi spune despre transportul deşeurilor și despre problemele pe care le întâmpinați în anumite țări?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Sunt multe probleme şi în acest sector.

Cunosc colegi care au întâmpinat diverse probleme în această direcţie, atât la operaţiunile privind exportul, cât şi la importul deşeurilor în special la tranzitarea Ungariei.

De asemenea, ar fi de discutat şi aplicarea regulamentelor europene pe aluminiu, fier,  cupru, sticlă. Scopul acestor regulamente este de a fluidiza circulaţia acestor materii prime, respectiv a deşeurilor procesate în condiţii de siguranţă a mediului. Din punct de vedere al legislaţiei europene şi naţionale, materiile prime secundare nu mai sunt considerate deşeuri şi de aceea ele circulă ca mărfuri fără niciun fel de bariere şi constrângeri (notificări, licenţe, autorizaţii speciale etc.). Din păcate există nişte confuzii în privinţa termenilor utilizaţi…

ecologic: În legislaţia românească?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Legislaţia este bună, ceea ce este mai problematic este aplicarea acesteia. Implementarea legislaţiei europene la nivel de agenţi economici, dar şi la nivel de autorităţi este încă departe de a funcţiona cum trebuie. Majoritatea societăţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele de colectare, reciclare şi valorificare a deşeurilor încă nu au suficiente date cu privire la aceste regulamente, nu sunt lămurite cum se aplică şi poate că majoritatea nici nu le cunosc. Atunci este cât se poate de clar că se naşte o confuzie care nu aduce avantaje nimănui implicat în acest domeniu de activitate.

ecologic: Dar cu autorităţile, cu agenţiile de mediu aţi discutat astfel de probleme?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Da, am discutat diverse probleme, am vorbit şi la adunările asociaţiei patronale. Cred că situaţia este mai delicată atunci când ne referim la conlucrarea între diverse ministere implicate în acest domeniu de activitate. De exemplu, în legislaţia privind gestionarea deşeurilor se foloseşte un limbaj specific acestei activităţi. Găsim termeni şi definiţii specifice precum: „deşeuri care nu mai sunt deşeuri; subprodus; valorificare; reciclare“. Avem şi un limbaj industrial şi aici utilizăm anumite caracteristici industriale ale deşeurilor descrise în standarde industriale precum EN 13920 (deşeuri de aluminiu destinate retopirii) care sunt diferite de termenii din limbajul de mediu. Apoi mai utilizăm şi un limbaj folosit în Codul Fiscal, limbaj diferit de celelalte două. Legislaţia de mediu vorbeşte despre deşeurile care nu mai sunt deşeuri, industria se referă la ele ca materii prime secundare standardizate, iar Codul Fiscal vorbeşte despre deşeurile prelucrate. Dacă cineva scrie pe o factură la rubrica „denumire marfă/produs“ deşeu care nu mai este deşeu, altcineva care se va uita pe aceea factură va spune că nu găseşte sintagma „deşeu care nu mai este deşeu“ în Codul Fiscal la capitolul TVA - taxare inversă. În schimb, în Codul Fiscal găsim  termenul „deşeu prelucrat“ sinonim cu „deşeu care nu mai este deşeu“. În legislaţia de mediu termenul de „subprodus“ este corelat cu termenul  „reziduu de producţie“. În Codul Fiscal nu regăsim termenul „subprodus“, dar în schimb regăsim termenul de „reziduu de producţie“.

Cineva care nu este de specialitate nu îşi poate da seama că este vorba despre aceleaşi tipuri de materiale.

Resurse valoroase

ecologic: Şi cum credeți că se poate rezolva o astfel de situaţie?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: În principiu, Mediul împreună cu Finanţele şi cu Economia trebuie să asigure o corelare între aceşti termeni utilizaţi în reglementările legislative specifice fiecărui minister.

ecologic: V-aţi gândit la o propunere privind această situaţie la nivel de organizaţie?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Noi am făcut această legătură între definiţiile din Codul Fiscal, industrie şi legislaţia de mediu, dar este o lucrare făcută de noi, de către organizaţie, care nu a fost acceptată sau publicată în mod oficial de către autorităţi, în aşa fel încât să capete un caracter oficial pentru toată lumea implicată.

ecologic: Oare industria de reciclare, de valorificare a deşeurilor are nevoie de bani sau are nevoie mai mult să fie lăsată în pace să îşi desfăşoare activitatea într-un mod corespunzător?

Constantin Apostol, directorul general al societăţii AS Metal COM SRL: Această industrie are nevoie de nişte reguli clare la nivel naţional şi inclusiv la nivel european, care să asigure un mediu concurenţial unitar. De ce o societate comercială din sectorul reciclării în cadrul Uniunii Europene poate desfăşura tranzacţii intracomunitare fără obţinerea de permise şi autorizaţii speciale? De ce o societate comercială din sectorul producţiei de materii prime poate să îşi importe materiile prime fără să plătească TVA în vamă (pentru importurile extracomunitare) şi îşi pune astfel în valoare capacitatea industrială, iar din păcate, în România, noi nu putem face acest lucru chiar dacă aquis-ul comunitar o permite? Această zonă de activitate nu trebuie să fie favorizată, tratamentul trebuie să fie clar şi echilibrat pentru toată lumea. Dacă se iau decizii să fie şi sprijinită, este cu atât mai bine pentru toţi cei implicaţi, dar până la un eventual ajutor, măcar să nu ni se pună piedici în desfăşurarea activităţii. Nu numai că nu suntem ajutaţi, noi suntem faultaţi continuu.

Referitor la implementarea legislaţiei de mediu, cred că este imperios necesar să privim spre viitor, spre transferul foarte multor responsabilităţi către autorităţile locale. Eu cred că aici este foarte important să se organizeze întâlniri atât cu autorităţile locale, cât şi cu cele centrale, astfel încât să existe un transfer de responsabilităţi cât mai coerent, care să ne permită să ne desfăşurăm activitatea într-un mod corespunzător.

Trebuie să se înțeleagă odată pentru totdeauna diferența dintre deșeuri reciclabile și gunoi. Să se înțeleagă că reciclabilele reprezintă resurse, să se înțeleagă diferența dintre o resursă şi un gunoi. Acum lucrurile nu sunt foarte clare, iar această diferență trebuie înțeleasă, cunoscută foarte bine atât de către autorităţile centrale, de autorităţile locale, cât şi de către toţi cetăţenii. Există o diferenţă între gunoi şi resursă şi toţi ştim cât de important este să ne protejăm şi să dezvoltăm resursele. Transformarea gunoiului în resursă nu este la îndemâna oricui. Ai nevoie de know-how, de investiţii. În România ne este dificil să susţinem ceea ce există şi este aproape imposibil să ne dezvoltăm în contextul actualului mediu de afaceri. Este bine să încurajăm protejarea, crearea şi valorificarea resurselor. Și nu se poate vorbi despre dezvoltare industrială acolo unde nu există o resursă de materie primă. Nimeni nu o să facă o staţie de îmbuteliere în mijlocul deşertului, acolo nu există resursa de apă. Fiindcă este clar că într-o astfel de situaţie nu se poate dezvolta nimic şi planurile de reindustrializare a României nu sunt realizabile.   



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare