„Experienţa cu fondurile europene ne-a lăsat un gust amar“ - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

„Experienţa cu fondurile europene ne-a lăsat un gust amar“

07 January 2014 - 12:41 PM Reciclare & Recuperare

Unul dintre cei mai cunoscuţi colectori de deşeuri de hârtie din România este firma Cami Comexim. Venită oarecum din afara sistemului într-o piaţă a colectării deşeurilor reciclabile foarte dură, Cami Comexim colectează în prezent aproximativ 1000 de tone de hârtie, carton şi folie în fiecare lună. Despre piaţa deşeurilor şi despre experienţa în accesarea fondurilor europene am vorbit cu Camelia Chirilă, directorul general al societăţii.ecologic

ecologic: De când vă ocupați de colectarea hârtiei și ce experiență ați avut în ceea ce privește accesarea fondurilor europene?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Firma a fost înfiinţată în anul 1992 şi din anul 2000 ne-am ocupat strict de colectarea deşeurilor reciclabile. În anul 2004 am fost invitată la o întrunire privind fondurile nerambursabile, unde nu pricepeam de ce toată lumea înţelegea ce se vorbeşte acolo, mai puţin eu. De fapt firmele prezente erau firme de consultanţă, iar eu eram singura firmă care avea nevoie de proiectele şi de consultanţa lor. Astfel că m-am gândit să contactez o firmă de consultanţă. Dar se pare că banii europeni veneau mult prea târziu, iar eu aveam nevoie de utilaje mult mai repede. Aşa că am făcut leasing-uri şi am cumpărat utilajele atunci când firma a avut nevoie de ele. Primul eşec, prima tentativă a fost prin anul 2004, când nu am cheltuit bani, dar am pierdut foarte mult timp.

SC Cami Comexim SRL

Am ajuns la concluzia că fondurile europene sunt obţinute în mare parte de persoane „descurcăreţe“. Apoi, acum trei ani de zile, o firmă de consultanţă care se ocupă de accesarea fondurilor nerambursabile ne-a căutat şi ne-a propus să prindem ultimul tren pentru obţinerea acestor finanţări prin Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice. Evident că am început să facem foarte multe dosare, deşi sumele pe care noi doream să le obţinem nu erau foarte mari, erau de aproximativ 85.000 de euro. Cu aceste fonduri intenţionam să achiziţionăm două utilaje. Suma nu era tocmai mare, cu un pic de efort se puteau cumpăra aceste utilaje şi cu fonduri proprii. Dar dacă tot se ştia de accesarea acestor fonduri şi ştiam că aceşti bani sunt benefici şi ajută economia românească, ne-am gândit să încercăm şi noi să obţinem astfel de finanţări. Când și uitasem, după o perioadă de un an de zile, am fost anunţaţi că proiectul nostru a fost aprobat cu 6,5 puncte. Iniţial am fost informaţi că nu este nevoie ca noi să scoatem certificatele fiscale de la Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală.

Am scos certificatele doar de la bugetele locale. Dar după doar o săptămână am fost înştiinţaţi că trebuie să scoatem certificatele şi de la ANAF. Noi, fiind pe compensare de TVA, aveam de dat bani, dar în acelaşi timp aveam şi de luat. Din fericire aveam mai mult de luat decât aveam de dat, ceea ce era un lucru foarte bun.

Dar din păcate lucrurile nu au stat aşa cum am crezut noi, din cauză că certificatul fiscal de la ANAF trebuia să fie pe zero. În ciuda faptului că noi ne-am zbătut să rezolvăm această situaţie, am fost şi în audienţă, se pare că nu s-a mai putut rezolva nimic, certificatul fiscal trebuia să fie pe zero şi pentru acest lucru noi trebuia să mai plătim peste 200.000 de lei. Adică nu contează că statul are să ne dea 250.000 de lei, noi trebuie să plătim 200.000 de lei. Aş dori să precizez că noi suntem programaţi pentru control la inspecţia fiscală şi urmează să se vină în control pentru rambursare de TVA peste câteva luni. În luna august era afişat în Monitorul Oficial că suntem programaţi pentru inspecţia fiscală, dar când o să se întâmple această minune nimeni nu ştie.

Noi ne-am convins de un lucru, nici persoanele care se ocupă de fondurile europene nu ştiu prea multe detalii.

ecologic: Vă referiţi la informaţiile privind accesarea acestor fonduri?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Da, la detalii despre cum poţi să ajungi în situaţia fericită de a semna contractul de finanţare. La un moment dat, aceştia mi-au spus să merg la „Circa Financiară“ ca să primesc de acolo un certificat fiscal „pe zero“, pentru că eu am mai mult de luat decât de dat. Nu ai cum să fii „pe zero“, cum se spune.

ecologic: Şi într-o astfel de situaţie ce rămâne de făcut? Ce s-a întâmplat cu utilajele?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Din păcate, mare lucru noi nu prea mai avem ce să facem. Stăm şi ne uităm la alţii cum accesează aceste fonduri europene. Utilajele sunt pe hârtie, și noi am plătit factura fiscală la firma de consultanţă.

ecologic: Cât v-a costat?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Nu e vorba numai de bani, ci în primul rând de timp. Am plătit 500 de euro la început şi de curând am mai plătit aproximativ 7.700 de lei, iar aceste costuri continuă, în funcţie de paşii care vor duce la semnarea contractului de finanţare. Sincer vorbind, eu nu cred că avem vreo şansă să semnăm acest contract, pentru că la sfârşitul lunii noiembrie a expirat şi perioada de graţie. Nouă, această experienţă privind accesarea fondurilor europene ne-a lăsat un gust amar.

Povestea durează de aproximativ doi ani de zile şi ni s-a spus acum, la sfârşit de an, de ce nu se poate semna acest contract, în condiţiile în care înainte am fost lăudați și am primit felicitări și „aplauze“ pentru că proiectul nostru a fost aprobat.

ecologic: Dar întotdeauna veţi avea TVA de dat, dar şi de recuperat?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Bineînţeles că această situaţie va fi mereu, atâta timp cât deşeurile vor fi pe taxare inversă.

ecologic: Nu v-ați bazat prea mult pe fonduri europene. Cum ați reușit să faceți investiții?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Tot ce am făcut  în cadrul societăţii am făcut cu credite bancare, tot ce avem este luat cu fonduri financiare proprii, mai mult leasing-uri decât cu credite.

ecologic: Cum este piaţa hârtiei din România?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: În momentul în care preţurile cresc, apar firme ca ciupercile după ploaie, firme care nici măcar nu sunt înregistrate pe site-ul Ministerului Economiei.  Nu au autorizații, nu plătesc taxe nu sunt controlate de nimeni. Apar și dispar. Este evident că sunt şi foarte mulţi evazionişti. Aceştia merg pentru colaborare la firme serioase, la depozite cu care noi lucrăm de ani de zile şi oferă alte preţuri, evident foarte bune, iar cei de la depozite acceptă. Nimeni nu îi verifică dacă sunt sau nu autorizaţi şi astfel încep să lucreze cu ei. Aceștia, evazioniştii fără autorizaţie, dau repede faliment sau îşi schimbă firma şi dispar, iar firmele generatoare rămân cu ochii în soare. Atunci caută firme serioase ca noi cărora le cer ajutorul. Aici mă refer şi la retaileri, la cei care generează în mod frecvent cartoane în cantitate de 10 - 15 tone pe lună. Vorbim despre depozitele de logistică sau chiar de firmele nou înfiinţate care îşi deschid parcuri logistice şi se apucă de strâns deşeurile.

ecologic: Piaţa neagră este un fenomen care îi nemulţumeşte pe toţi cei implicaţi în acest sector de activitate dar, deşi toţi se plâng de ea, aproape toți continuă să lucreze cu ea.

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Da, pentru că aceştia sunt cei care dau preţuri mari. Nu plătesc tot felul de taxe şi astfel îşi permit să plimbe banii dintr-un buzunar în altul. Ei cumpără hârtia cu un preţ mare şi o vând tot cu un preţ mare, bineînţeles fiindcă nu plătesc taxe şi impozite.

ecologic: Se cumpără deşeurile din  hârtie în România? Combinatele cumpără sau nu?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Destul de puţin, combinatele au şi nu prea au nevoie de astfel de deşeuri. Iar în momentul în care au nevoie de hârtie, cresc și preţurile.

ecologic: Eu am asistat la o înâlnire la Ministerul Economiei când producătorii din combinate cereau ministrului de atunci, Varujan Vosganian, să interzică exporturile de hârtie, ca toată această materie primă să ajungă la ei.

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Normal, ca ei să deţină monopolul în ceea ce priveşte preţurile. În momentul de faţă o mare parte a deşeurilor din hârtie pe care le colectăm, o exportăm. O trimitem chiar şi în afara comunităţii europene. Am dat şi la noi în ţară, dar din păcate preţurile oferite sunt foarte mici. În plus cei din ţară doresc maculatură de o foarte bună calitate, adică hârtie nouă, coală Xerox, coală offset, dar la nişte preţuri care nu sunt competitive cu cele de afară. De asemenea, cei din ţară doresc cartonul să fie foarte bine sortat şi să nu conţină impurităţi.

ecologic: Cei din afară nu sunt atât de pretenţioași ca cei din ţară? Mai exportați hârtie în Indonezia?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Bineînţeles că şi cei de afară pun anumite condiţii, dar şi preţurile sunt conforme cu cerinţele de calitate. Trebuie menţionat faptul că în momentul în care faci sortarea, există nişte costuri suplimentare, iar aceste costuri nu le poţi acoperi dacă preţul pe care îl obţii este mic. De exemplu, în anul 2009 noi am exportat deşeuri din hârtie şi în Indonezia, în Jakarta. Cred că am fost printre puţinele firme care am exportat în Indonezia, am deblocat un pic piaţa, iar pe cel care ne-a luat marfa, l-am recomandat tuturor celor care ştiam că deţin deşeuri de ambalaje. Cred că dacă cei care se ocupau de combinate ar fi fost isteţi, ar fi cumpărat la preţul la care noi am vândut în Indonezia şi ar fi avut astfel materie primă pe stoc.

Sortarea deşeurilor

ecologic: Ce faceți cu deșeurile de folie, hârtie și carton pe care le colectați dar care nu pot fi valorificate?

Camelia Chirilă, directorul general al SC Cami Comexim SRL: Sunt deşeuri care nu sunt reciclabile, dar care au valoare energetică, deci care pot arde şi pot produce energie. Personal i-am sunat pe cei de la fabrica de ciment de la Fieni, am primit un răspuns negativ după aproximativ o lună de zile, atât le-a luat să dezbată această problemă. Aceştia mi-au spus că nu au nevoie de astfel de deşeuri. Noi nu vroiam neapărat să le vindem, vroiam să mi le ia cu titlu gratuit, dar să le dau pe baza unui proces verbal, să le scad din gestiune, deoarece acestea erau nişte deşeuri care îmi intraseră în gestiune şi nu erau reciclabile. Vorbesc de hârtie plastifiată, PVC nereciclabil, autcolante, etichete etc. Cei de la Fieni nu au fost interesaţi de astfel de deşeuri şi nici măcar nu s-au obosit să îmi dea un răspuns în timp util. Astfel, m-am gândit să iau legătura cu alte firme pentru aceste deşeuri, deoarece atât se trâmbiţează că este nevoie de deşeuri nereciclabile pentru fabricile de ciment, încât am crezut că le voi da fără niciun fel de probleme. Problema este că aceste deşeuri nu pot fi duse nici la groapa de gunoi, deoarece unele sunt deşeuri de folie, care vin de la firme care le generează în urma dezambalării puilor şi sunt contaminate, au prins un anumit miros şi nu pot fi vândute ca şi deşeu reciclabil. Așa că eu m-am gândit să le dau la o fabrică de ciment pe care le poate folosi, le arde şi aşa degajă energie, dar din păcate nu a fost aşa.   



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare