În luna iulie s-a schimbat geografia Antarcticii - Schimbări climatice | Ecologic

Schimbări climatice

În luna iulie s-a schimbat geografia Antarcticii

02 September 2017 - 12:36 PM Schimbări climatice

Regatul de gheaţăUnul dintre cele mai mari aisberguri observat vreodată s-a rupt din banchiza Larsen C din Antarctica. Blocul de gheață măsoară aproape 6.000 de kilometri pătrați și cântărește estimativ un miliard de tone, iar desprinderea sa a modificat geografia Antarcticii. Ce relevanță are fenomenul din perspectiva schimbărilor climatice?  Irina Tomșa

Ruptura s-a petrecut între 10 și 12 iulie 2017. Până atunci, actualul aisberg făcea parte din Larsen C, o porțiune a banchizei Larsen de pe coasta de nord a Antarcticii. Cu o săptămână înainte, Agenția Spațială Europeană remarcase că blocul se mai prindea de banchiză pe numai 5 kilometri.

Adrian Luckman a condus echipa de cercetători care a studiat banchiza Larsen și i-a monitorizat constant modificările. În urma desprinderii ghețarului, Luckman a publicat un articol, cu titlul: „Am studiat ani de zile aisbergul gigantic din Antarctica și nu e deloc o simplă poveste despre modificarea climatică“.

„Am fost surprinși de nivelul de interes pentru ceea ce poate fi un eveniment rar, dar natural. În ciuda mediatizării și a fascinației publicului, ruptura din Larsen C nu reprezintă un avertisment privind creșterea iminentă a nivelului mării și orice legătură cu schimbările climatice este departe de a fi simplă”, a declarat cercetătorul în articolul său din Business Insider.
Banchiza Larsen poartă numele exploratorului norvegian Carl Anton Larsen, care a navigat în anii 1890 în sudul Peninsulei Antarctica, un teritoriu care arată ca o prelungire a continentului îndreptată către America de Sud. Larsen a descoperit uriașa banchiză pe coasta de est a peninsulei.

În aproape tot secolul al XX-lea, banchiza formată de fapt dintr-un set de banchize separate - Larsen A, B, C și D - a fost destul de stabilă. Din 1995 au apărut schimbări: atunci s-a dezintegrat brusc Larsen A, iar în 2002 Larsen B. Părea deja foarte probabil să urmeze Larsen C.

Harta banchizeiÎn 2014, echipa condusă de cercetătorul Adrian Luckman de la Swansea University a pornit să investigheze situația, iar în 2015, colega lui, Daniela Jansen, a descoperit o falie care avansa rapid. La finalul lui 2016, fisura avea 70 de kilometri lungime, iar între 10-12 iulie 2017 s-a detașat de Larsen C acest aisberg, de 100.000 de ori mai mare decât cel care a lovit Titanicul.
Luckman se teme că actualul Larsen C va avea aceeași soartă ca Larsen B și se va prăbuși aproape complet, ținând cont de o serie de similarități între banchizele B și C, dar alți specialiști nu-i împărtășesc părerea. Cu un lucru sunt de acord toți cercetătorii: vor mai trece mulți ani până când vom vedea ce se întâmplă cu restul banchizei Larsen C, pe măsură ce se va adapta la noua sa formă și la noua sa viață, în timp ce marele aisberg se îndepărtează și se descompune.

Nu se va înregistra un efect direct asupra nivelului mării, deoarece aisbergul este pe linia de plutire, iar apa, la cotele actuale, îi susține deja volumul. Dezintegrarea aisbergului nu va crește deci nivelul apei. Chiar dacă tot ceea ce a mai rămas din Larsen C se va prăbuși, se estimează că nivelul apei ar putea crește cu doar un centimetru, iar acest lucru s-ar întâmpla progresiv, de-a lungul câtorva zeci de ani.

Adrian Luckman a declarat că desprinderea aisbergului de Larsen C a fost „legată într-o măsură mult prea simplistă de schimbările climatice“. Cercetătorul arată că fisura se contura deja în imaginile înregistrate din satelit încă din anii 1980 ca o caracteristică îndelungată și subliniază că nu există legături directe între ruptură și încălzirea atmosferică. Încălzirea nu se resimte suficient de mult în banchiză, iar recent gheața chiar a devenit mai groasă în Larsen C.

Potrivit lui Luckman, încălzirea climatică provocată de oameni este o cauză destul de improbabilă pentru evenimentul care a schimbat conturul Antarcticii și situația este mai complexă decât pare.

Articolul său a venit ca reacție a omului de știință față de numeroasele speculații apărute în mass-media și a vrut să precizeze că nu există motive de alarmare: ruptura era predictibilă, iar efectele ei nu trebuie să ne îngrijoreze.

Presa alarmistă a continuat să prezinte subiectul cum a vrut; chiar și când a preluat declarațiile lui Luckman, a ignorat concluzia cercetătorului și a inserat alte opinii despre pericolele pe care le presupune un ghețar atât de mare lăsat să plece singur pe apă și a adăugat diverse informații scoase din context privind încălzirea globală.

De fapt, știrea este aceasta: în luna iulie 2017, Antarctica și-a modificat puțin conturul. Un mare ghețar s-a desprins de banchiza Larsen din cauze naturale, fără vreo legătură directă, demonstrabilă științific, cu încălzirea climatică. Schimbările climatice sunt un motiv enorm de îngrijorare și pun în real pericol Antarctica, dar din cu totul și cu totul alte cauze și în alte privințe.

Regatul de gheaţă



Alte articole in rubrica Schimbări climatice