Două dintre organizaţiile neguvernamentale care sunt puternic implicate în acţiuni ecologiste în România au avut o prezenţă activă şi la Copenhaga, pe timpul desfăşurării celei de-a 15-a Conferinţe a Părţilor din cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP15), între 7 şi 18 decembrie 2009.
Eliza Teodorescu, preşedintele Reţelei de Acţiune pentru Climă România, împreună cu Ioana Ciuta, director executiv TERRA Mileniul III s-au aflat permanent la faţa locului şi au transmis în ţară, ca nişte adevăraţi jurnalişti, în timp real, problemele şi ideile ridicate la Copenhaga. Nu putem decât să le mulţumim, redând în cele ce urmează, pe scurt, chiar cu cuvintele lor, câteva din problemele necuprinse în documentele oficiale, dar care au ridicat discuţii şi polemici în sălile şi pe culoarele centrului de conferinţe din Copenhaga.
Un fapt neştiut de publicul larg, dar extrem de important pentru majoritatea ţărilor care s-au opus proiectelor de rezoluţii prezentate de reprezentanţii ţărilor industrializate, îl reprezintă modul de calcul al reducerilor emisiilor. Conform unui studiu al Universităţii Stanford, majoritatea proiectelor finanţate pentru „reduceri GES“ (a gazelor cu efect de seră) fie nu există, fie nu funcţionează, fie s-ar fi întâmplat şi fără banii oferiţi. Şi acesta nu este un aspect adiacent acordului, este o chestiune centrală. De exemplu, conform propunerilor, SUA, ţara care are de departe cele mai mari emisii din lume, nu ar avea nevoie să îşi reducă emisiile proprii până în 2025, susţinând că poate pur si simplu să plătească pentru astfel de proiecte. Şi lucrurile sunt mai grave de atât. Un sistem foarte complex de operare este un cadou pentru lobiştii corporaţiilor, care pot să pună presiune pe guverne ca să construiască sistemul în favoarea lor, şi nu a atmosferei. Merită să explicăm câteva dintre trucurile care fac sistemul să nu mai însemne nimic.

Trucul 1: Hot air. Naţiunilor lumii le-au fost alocate certificate de emisii având ca bază de calcul anul 1990, când Uniunea Sovietică era încă o mare putere industrială, deci aceasta a primit foarte multe certificate. Dar în anul următor, totul s-a prăbuşit, iar activitatea sa industrială s-a aflat în cădere liberă, cu tot cu emisii. Oricum nu ar fi emis acele gaze. Însă Rusia a preluat aceste emisii în toate negocierile, ca şi cum ar fi fost ale ei. Acum ea le vinde ţărilor dezvoltate, care vor să cumpere „la reduceri“. Conform sistemului actual, SUA pot să cumpere certificate de emisii de la Rusia şi să spună că şi-au redus emisiile, deşi acestea nu sunt decât o ficţiune creată în mod legal. Nu vorbim despre schimbări climatice neglijabile. Aceste emisii („hot air“) reprezintă 10 gigatone de CO2. Prin comparaţie, dacă toate ţările dezvoltate îşi reduc emisiile cu 40% până în 2020, acestea ar elimina 6 gigatone de CO2 din atmosferă.

Trucul 2: Dubla contabilizare. Aceasta poate fi înţeleasă mai uşor printr-un exemplu. Dacă Marea Britanie plăteşte China să renunţe la o centrală pe carbune şi să construiască în schimb una hidro, această ţară înregistrează reducerile de emisii în contul său. În schimbul lor ni se permite să păstrăm o centrală pe cărbune în funcţiune acasă. Dar, în acelaşi timp, China contorizează aceste reduceri în registrul său naţional. Deci o tonă de carbon redusă se numără de două ori. Aceasta înseamnă că întregul sistem este plin de exagerări, iar cifra care reprezintă reducerile globale este o păcăleală.

Trucul 3: Pădurile închipuite - sau ceea ce negocierile numesc LULUCF. Pădurile absorb emisii şi le ţin departe de atmosferă - aşadar, normal, ţările care le conservă primesc credite de emisii. Aceasta este o măsură esenţială pentru oprirea încălzirii globale. Dar companiile de exploatare a pădurilor din Suedia, Canada şi Finlanda au reuşit să facă presiuni asupra guvernelor lor, astfel încât acestea au introdus o clauză absurdă în noile reguli. Acestea spun că poţi, în numele „managementului durabil al pădurilor“, să tai aproape toţi copacii, fără să pierzi credite. Este o situaţie demnă de Kafka: o pădure distrusă nu majorează emisiile înregistrate oficial, deci cresc emisiile reale (adică se contabilizează numai reducerile de emisii prin evitarea despăduririlor, nu şi creşterile, ca urmare a exploatării).

Trucul 4: Alegerea unui an de referinţă fals. Toate recomandările ştiinţifice iau 1990 ca anul de referinţă cu un nivel al emisiilor periculos de ridicat. Deci, când vorbim de o reducere de 40%, ne referim la 40% mai puţin comparativ cu 1990. Dar americanii au schimbat anul de referinţă, printr-o lovitură de publicitate genială, stabilind 2005 ca an de referinţă pentru ei. Toţi ceilalţi vorbesc de nivelul emisiilor din 1990, cu excepţia lor. Deci atunci când SUA promit o reducere de 17% a emisiilor faţă de 2005, oferă de fapt doar 4% reduceri faţă de nivelul din 1990 - mult mai puţin faţă de alte ţări bogate.

Puternicele demonstraţii din centrul capitalei daneze a ţinut zile bune capul de afiş al agenţiilor internaţionale de ştiri. Din păcate, accentul reportajelor (atât al celor din presa scrisă, cât şi al celor din audiovizual) au scos în evidenţă puternicele confruntări între pacifiştii de mediu şi forţele de ordine daneze. Totuşi, una din manifestaţiile de amploare a reuşit să scoată în evidenţă latura pozitivă a comportamentului uman. O cităm pe Ioana Ciuta, care a trăit acele momente:
„Ieri (14 decembrie - n.r.) am participat la marşul pentru climă de la COP 15. A fost o demonstraţie cum n-am mai văzut până acum - numărul participanţilor a fost undeva în jur de 30.000-40.000, am mers timp de 4 ore într-un frig năpraznic, pe care însă am reuşit să-l sfidăm (cel puţin o mare parte din timp). Ne-am adunat în Piaţa Parlamentului, zeci de mii de oameni din toate colţurile lumii, de la grupul tibetanilor care atrag atenţia asupra topiri gheţarilor din Himalaya, triburi din Africa, sute de tineri indieni şi până la localnicii din Copenhaga care şi-au adus chiar şi copiii pe care îi transportau în biciclete cu «ataş». N-au lipsit celebrii urşi polari şi pinguinii, dar au existat şi personaje de sezon, gen Moş Crăciun care transmitea mesaje delegaţiilor că Rudolph nu mai suportă ploaia... Este incredibil cum oameni aparent atât de diferiţi şi-au unit vocile astăzi şi au transmis un mesaj de solidaritate. Mişcările sociale masive sunt generate fie de indivizi excepţionali, fie de forţa mulţimilor solidare. Azi, Copehaga a avut parte de ambele. Văd că presa reflectă în special partea negativă a acestei demonstraţii, respectiv cele 600 de arestări pe care le-a făcut poliţia daneză, e vorba despre binecunoscuţii Black Bloc, nelipsiţi de la astfel de manifestări, care sparg geamuri, incendiază maşini şi care, evident, dinamitează mesajul. De data asta, vocile celorlalte zeci de mii de oameni au fost mult mai puternice şi, cel puţin pentru cei prezenţi, incidentele nici nu au existat.
P.S. În timp ce noi eram la demonstraţie, la Bella Center, locul unde se desfăşoară conferinţa, circulă mesajul dramatic transmis într-o şedinţă plenară de zilele trecute de reprezentantul insulei Tuvalu: «Aceasta nu este numai o problemă a statului Tuvalu. Sunt afectaţi milioane de cetăţeni de pe tot globul. Doamnă preşedinte, eu nu am venit aici într-o călătorie de plăcere. Ca reprezentant al guvernului din Tuvalu, trebuie să vă înmânez acest apel puternic pentru a lua în considerare problema noastră. În această dimineaţă m-am trezit plângând - este un fapt greu de recunoscut de către un bărbat. Soarta ţării mele se află în mâinile dumneavoastră!»“.

Pe 14 decembrie, la Copenhaga a fost lansată a cincea ediţie a „Climate Change Performance Index 2009“ - un clasament mondial al performanţelor naţionale în domeniul schimbărilor climatice.  Raportul a fost publicat de Germanwatch şi Climate Action Network Europe, cea mai mare reţea de ONG-uri din domeniile schimbări climatice şi energie. Raportul lansat anual în ultimii cinci ani clasifică ţările în funcţie de performanţele privind protecţia climei, comparând 57 de ţări industrializate şi cu economii emergente. Indexul din acest an plasează România pe locul 30, comparativ cu locul 42 ocupat anul trecut.

Pe 15 decembrie a fost făcut public un comunicat al Comunităţii AAVAZ.org privind acţiunile desfăşurate în ţară pe timpul summit-ului de la Copenhaga: „18 oraşe din ţară au vegheat timp de o oră în data de 12 decembrie 2009, pentru a transmite mesajul „THE WORLD WANTS A REAL DEAL“ către decidenţii şi negociatorii care participă la Conferinţa Părţilor la Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, la Copenhaga, în perioada 7-18 decembrie. În urma apelului mondial lansat de Comunitatea AVAAZ.org, reprezentanţii Coaliţiei ONG-urilor pentru mediu din România şi susţinătorii lor au aprins lumânări în Bucureşti, Miercurea Ciuc, Târgu Mureş, Braşov, Cluj-Napoca, Bacău, Timişoara, Brăila, Arad, Paşcani, Oradea, Răşinari, Turda, Măureni, Iaşi, Odorheiul Secuiesc, Câmpina şi Reşiţa. La acest eveniment au participat alte sute de organizaţii neguvernamentale şi cetăţeni de pe glob şi a subliniat importanţa unui rezultat ambiţios şi durabil al summit-ului de la Copenhaga“.

În aceeaşi zi, 15 activişti ai Re.Generation şi Terra Mileniul III au protestat împotriva energiei nucleare ca soluţie la schimbările climatice şi au transmis liderilor politici prezenţi la Copenhaga mesajul „Don’t Nuke the Climate!“.
Ei au reprezentat într-un mod paşnic şi artistic consecinţele utilizării energiei nucleare, alăturîndu-se astfel celor peste 186 de acţiuni organizate în 9 ţări cu ocazia Zilei Internaţionale de Acţiune Împotriva Schimbărilor Climatice. De asemenea, cele două organizaţii au redactat un manifest ce cuprinde aşteptările unei lumi întregi, manifest pe care l-au înaintat participanţilor de la summit.
ecologic