Silvian Ionescu, comisarul şef al Gărzii Naţionale de Mediu:„La Copenhaga, China şi-a dovedit poziţia de mare putere“ - Schimbări climatice | Ecologic

Schimbări climatice

Silvian Ionescu, comisarul şef al Gărzii Naţionale de Mediu:„La Copenhaga, China şi-a dovedit poziţia de mare putere“

16 February 2010 - 03:31 PM Schimbări climatice

calinistra1-073_lrDupă o perioadă plină de incertitudini în ceea ce priveşte preşedinţia şi guvernarea în România, lucrurile s-au aşezat, în sfârşit. Anul 2010 aduce însă şi unele modificări în ceea ce priveşte structura instituţiilor care ţin de Ministerul Mediului, minister care a devenit acum şi al pădurilor. În plus, anul 2010 vine după ceea ce s-a numit cel mai mare eveniment de mediu al secolului, Conferinţa ONU pentru mediu de la Copenhaga. Aceste subiecte şi altele fac obiectul interviului din acest număr al revistei ecologic cu secretarul de stat Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu.

ecologic: Aţi fost la Copenhaga, ca reprezentant al României, la Conferinţa ONU pentru mediu. Cum vedeţi acum evenimentele la care aţi participat?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: Cred că ar fi bine să începem, pentru toţi cititorii revistei, cu un scurt istoric. Tratatul de la Kyoto îşi termină valabilitatea în 2012, iar Europa a fost singura care a aplicat cu sfinţenie acest tratat, în sensul că a aplicat o schemă de compensare între marii poluatori şi ţările mai puţin poluatoare, o schemă care urmează să se sfârşească în anul 2012. Ca atare, ţările membre ale Uniunii au hotărât să preia iniţiativa şi să extindă sistemul Tratatului de la Kyoto la nivel mondial, să îl globalizeze.
A fost un efort al Uniunii Europene de un an şi jumătate, un efort care urma să se încheie la Copenhaga. Desigur că ştiam dinainte că există opinii foarte dure împotriva globalizări acestei scheme de compensări între state, opinii ale Statelor Unite, Chinei, Indiei, ale Braziliei.
Când s-a început reuniunea de la Copenhaga, speranţele erau că se va reuşi nu un acord politic, ci chiar un tratat cu principii, reguli şi mai ales cu procentaje ale scăderii emisiilor de carbon.
Reuniunea de la Copenhaga a durat două săptămâni. Prima săptămână a fost cea a întâlnirii experţilor, cea de-a doua săptămână a fost în prima parte reuniunea la nivel ministerial, de miniştri de mediu şi ultima parte, ultimele două zile, reuniunea şefilor de state. Am participat în delegaţia României la reuniunea ministerială şi înainte de a ajunge acolo am ştiut, discutând cu experţii noştri, că lucrurile nu se îndreaptă către o soluţie dorită de către Uniunea Europeană şi că se tărăgănează finalizarea unui tratat, lucrurile îndreptându-se către un tratat politic de principiu.
Ţara organizatoare, Danemarca, a reprezentat Comisia Europeană alături de Suedia, care deţine preşedinţia, dar desigur că vocile puternice, care au fost de fapt motoarele poziţiei Uniunii Europene, au fost Sarkozy şi Angela Merkel. Vreau să vă spun că în cele patru zile cât am stat acolo, zi de zi, lucrările începeau la ora 8 şi jumătate dimineaţa şi se terminau a doua zi la cinci dimineaţa. Toată lumea a muncit în ritmul acesta, inclusiv Sarkozy, pe care l-am văzut implicându-se profund, ca şi pe primul ministru al Danemarcei.
Din păcate au fost situaţii, şi trebuie ca unele detalii să se ştie pentru că ele sunt importante, am spus au fost situaţii în care China i-a dat ca interlocutor preşedintelui Franţei la început un ministru adjunct, după aceea ambasadorul Chinei la Copenhaga şi după aceea nişte experţi, lucru care dovedeşte nu numai lipsă de politeţe, dar dovedeşte pe de altă parte şi dorinţa extrem de puternică de a nu se ajunge la un consens. Poate că poziţia Chinei este undeva relevantă. Ei spun aşa. Voi, statele dezvoltate aţi poluat timp de un secol şi jumătate şi din cauza voastră s-a ajuns la situaţia încălzirii globale. A-cum reduceţi voi poluarea enorm de mult şi lăsaţi-mă şi pe mine să mă dezvolt pe baza cărbunelui aşa cum aţi făcut voi acum 100 de ani, până ajung şi eu la nivelul vostru, deci până în 2050, după aceea intru şi eu în rândul statelor puternic industrializate şi atunci aplic şi eu schema de reducere. Dar acum lăsaţi-mă să mă dezvolt în ritmul prezent.
Este o poziţie egoistă, pentru că ea nu ţine cont de fenomenul încălzirii globale, ea nu ţine cont de generaţiile viitoare şi nu ţine cont de restul omenirii. China îşi doreşte o industrializare forţată, rapidă, într-un ritm care este uluitor dacă ne gândim numai la perioada actuală de criză, ei îşi menţin un ritm de creştere de 7-8% pe de o parte, iar pe de altă parte ei şi-au dovedit pentru prima oară, zic eu, la nivel mondial, poziţia de mare putere.
Statele Unite ale Americii au cedat parţial, Brazilia a cedat cel mai mult şi şi-a dorit o dezvoltare pe bază de energii alternative, India a fost alături de China tot timpul şi ceea ce este cert este că nu s-a reuşit încă prelungirea Tratatului de la Kyoto şi că nu se ştie ce se va în- tâmpla în viitor, pentru că lucrurile sunt grave deja.
Eu sunt un fervent apărător al poziţiei că industrializarea, că dezvoltarea forţată a secolului trecut a produs această încălzire globală. Apăr această idee intuitiv fiind-că ştiinţific, chiar cu raportul Stern, chiar cu toate celelalte documente şi lucrări care au fost publicate în domeniul acesta, nu există o dovadă certă că lucrurile stau aşa.

ecologic: Ce se întâmplă cu certificatele de emisii?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: Nici problema certificatelor de emisii nu a fost clarificată în cadrul Uniunii Europene, pentru că la reuniunea interministerială Ungaria a ridicat luni problema valorificării certificatelor de emisii şi după 2012, marţi am ridicat eu aceeaşi problemă preşedinţiei suedeze, iar răspunsul pe care l-am primit a fost ambiguu, ceva de genul: Întâi să ne punem de acord cu celelalte state şi abia apoi vedem ce facem între noi.
Rusia, este o mare putere care s-a arătat interesată să continue comerţul cu certificate de emisie.
Problema reală şi marea întrebare care se pune este ce se va întâmpla după 2012, fiindcă acest an coincide cu finalul tratatului. La ora actuală nu există un document care să spună că certificatele aflate în rezerva statelor vor continua să fie negociate pe plan internaţional, ceea ce este foarte important, fiindcă pe plan intern noi putem să le negociem între noi, dar aşa nu prea facem nimic. Ceea ce contează cu adevărat este negocierea certificatelor pe plan internaţional. Marile state industrializate care nu au primit aceste certificate şi care ar trebui să le cumpere - şi mă refer aici la Germania, Franţa, Marea Britanie, chiar şi Italia - nu mai au interes să le cumpere. Ele sunt hârtii cu valoare acum şi vor deveni hârtii fără valoare în 2012. Asta este situaţia actuală. Sigur că dacă printr-o minune se ajunge la o înţelegere pe plan mondial şi această înţelegere va avea în interiorul ei prevederi referitoare la cheltuieli compensatorii ale statelor, atunci şi tranzacţionarea acestor certificate cu siguranţă că va fi prelungită.

ecologic: Au avut loc schimbări la Garda de Mediu şi la Agenţiile de Mediu. Care sunt acestea?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: Nu sunt schimbări dramatice. Toată lumea are impresia că s-a produs nu ştiu ce nenorocire. Ce am reuşit eu până acum a fost să conving parţial colegii şi partenerii la guvernare, pe ministrul Borbély, a fost faptul că în această perioadă de profundă criză economică, în care ne aflăm până la sfârşitul acestui an, când sperăm să ieşim din ea, se cer a fi luate nişte măsuri.
Ca atare în materie de autorizări şi reglementări, nefăcându-se investiţii, nu există nici muncă în domeniul autorizării şi reglementării. Şi atunci, pentru că vin la scadenţă foarte multe directive europene, vin la scadenţă, la conformare, foarte multe termene din Tratatul de Aderare, am explicat colegilor din Guvern şi din minister că lucrurile nu mai pot continua în acelaşi fel ca în perioada de avânt economic.
La ce mă refer concret? În anul 2005 am constituit Agenţiile de mediu cu 2500 de posturi, iar Garda de Mediu cu 748. Astăzi, în 2010, este necesar ca raportul, nu să fie inversat, dar să fie modificat în favoarea inspecţiei şi controlului, pentru că în definitiv inspecţia şi controlul ajută la conformare şi deci la neintrarea României în acele proceduri de infringement care înseamnă penalităţi şi multe milioane de euro pe care s-ar putea să le plătim. Şi atunci am cerut fostului ministru şi actualului ministru să ni se dea un număr mai mare de posturi tocmai pentru a putea acţiona în direcţia conformării,
fiindcă în definitiv nu facem decât un lucru bun pentru statul român.
Dacă peste cinci ani situaţia se va schimba din nou, eu voi fi absolut de acord că va fi nevoie de mai multă muncă pentru autorizare, avizare şi mai puţină pentru inspecţie şi control. Să dea Dumnezeu. Dar eu nu cred că ajungem în România nici în cincizeci de ani la o asemenea situaţie.
Oricum, şi ministrul Borbély a înţeles această situaţie şi atunci am hotărât cu domnia sa ca într-o primă fază să luăm de la agenţiile de mediu posturile libere şi câţiva specialişti din anumite domenii. Vorbim acum, în luna ianuarie, de 150 de posturi. Hotărârea de Guvern nu a fost anulată, cele 400 de posturi care trebuiau tranferate au fost modificate ulterior, ele ajungând la 350. Garda ar trebui să aibă pe schemă acum 828 de posturi, plus 350 transferate de la agenţii.
Asta am vorbit acum cu domnul ministru Borbély, să luăm acum, în ianuarie, 150 de posturi din cele 350, tocmai ca să atenuăm această impresie total greşită, fiindcă în definitiv se lucrează tot în domeniul mediului, oamenii sunt la fel de apăraţi şi protejaţi, a fost libera lor opţiune să treacă la Gardă, nu i-a forţat nimeni şi în plus este necesară această schimbare care are un raţionament, un fundament solid, fiindcă acum e nevoie de mai multă muncă în inspecţie şi control decât în anii trecuţi.
Vă mai spun un „secret“. Am părăsit Garda de Me-diu în 2007 la jumătatea anului, având în 2006 un număr de 48.000 de inspecţii efectuate. O inspecţie nu este o acţiune formală, ea se înscrie în caietul de inspecţie şi control pe de o parte, dar se face şi un raport de inspecţie se face poate şi un proces verbal de contravenţie. O inspecţie ia ore multe de muncă. Au fost făcute 48.000 de inspecţii cu un număr de comisari de gardă de 550. Anul acesta, ştiind că vom face acest transfer, am transmis deja colegilor din teritoriu un plan de inspecţie şi control de 68.000 de inspecţii şi controale, ceea ce este un salt colosal. Vorbim de cifre reale, nu de unele imaginare.

ecologic: Care sunt zonele pe care le vizaţi în primul rând?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: Cele care vin la conformare, potrivit directivelor europene. Şi mai concret, mă refer la faptul că am depăşit termenele de golire a batalurilor, nu numai cele ale Petrom-ului, sunt şi cele de la Azomureş, de la LUKOil, de la Rompetrol care, findcă a venit vorba, este acum cel mai avansat. LUKOil s-a apucat de treabă, Petrom-ul a scos la licitaţie şi se pare că în unele bataluri au început deja să lucreze, dar unele înseamnă puţine, în condiţiile în care noi vorbim de 44 de bataluri aflate în proprietatea Petrom. Se montează o instalaţie de ardere a reziduurilor petroliere de la Arpechim. Sunt paşi făcuţi, e adevărat, dar ei sunt prea mărunţi şi prea tardivi acum, când nu ne aşteptăm că ne va spune cineva de la Comisia Europeană „Bravo vouă că v-aţi apucat de treabă“. Nu, termenul a fost 31 decembrie 2009!
Până la sfârşitul lunii, Comisia ne-a cerut să spunem ce facem cu cele nouă depozite municipale de deşeuri care sunt încă în operare. Şi ele nu ar trebui să fie în operare, dar e cineva, nu ştiu cine, care dă autorizaţii de funcţionare peste termenul stabilit de Comisia Europeană. Se ştie că principiul este că Directiva bate legislaţia naţională. Eu mă închin când văd că mai sunt oameni care au experienţă, maturitate în domeniul lor de activitate, dar au şi curajul nebunesc de a încălca legea, pentru că în definitiv autorizarea batalului de la Azomureş să funcţioneze până în 2012 de către directorul Agenţiei de Mediu de la Târgu Mureş frizează penalul. Voi cere unui corp de inspecţie şi control din centrala Gărzii de Mediu să meargă la Mureş şi să întocmim documentele în conformitate cu legea.
O altă noutate ar fi aceea că cei de la Comisia Europeană insistă asupra controlului de mediu şi în ariile „sensibile“ ale statelor membre. Mă refer la poligoane de tir, mă refer la industria de armament, la unităţi ale serviciilor speciale. Am discutat cu cadre de conducere din SRI şi am stabilit să îi propunem domnului ministru Borbély să facem o unitate de control de 5-6 oameni din garda centrală, autorizaţi de către toate organele abilitate să poată intra în toate aceste teritorii, fie că este vorba de armată, fie că e vorba de servicii secrete, fie că e vorba de instalaţii militare.

ecologic: Ce se întâmplă cu anunţata Comisie Petrom?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: Doamna ministru Udrea a promis şi s-a apucat de treabă şi a permis constituirea unei comisii de cinci persoane la nivelul ministerului, care să se ocupe de Petrom, care contrasemnează solicitările Petrom de rambursare a investiţiilor de mediu. Vorbim de o sumă de maximum 50 de milioane de dolari pe parcursul a şase ani. Numai că, în timp, Petrom a făcut câteva sute de prenotificări, din 2004 şi până astăzi. Cei din minister nu i-au luat în serios şi e oarecum de înţeles, când te gândeşti că aici există o singură doamnă care se ocupă de Petrom, dintr-un serviciu întreg, fiindcă specialiştii au cam plecat. Şi atunci, ce am făcut în acest moment ca să compensăm această componentă tehnică, fiindcă aici avem nevoie de certificări de investiţii, am iniţiat o comisie de specialişti din agenţii şi din gardă cu experienţă în domeniu, care ştiu să certifice exact dacă şi cum s-au făcut acele investiţii şi dacă valoarea lor estimată este apropiată de ceea ce solicită Petrom.
Mi-aduc aminte un exemplu din aceste notificări. Există una de o valoare relativ mare, dar în care Petrom-ul solicită suma de 280.000 de euro pentru un certificat de urbanism, ceea ce este absurd, aberant, imposibil. Este în mod cert o greşeală făcută de ei. În solicitare. Sigur că toate aceste lucruri trebuie verificate cu acte. Statul român nu are voie să plătească bani aiurea. Şi bineînţeles că eu nu voi fi de acord cu această plată.
ecologic



Alte articole in rubrica Schimbări climatice