Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30%, o ţintă prea îndepărtată - Schimbări climatice | Ecologic

Schimbări climatice

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30%, o ţintă prea îndepărtată

10 September 2010 - 12:03 AM Schimbări climatice

dsc03132_v_lr

Comisia Europeană a trimis ţărilor membre în data de 26.05.2010 un document de lucru foarte important, o „Analiză a opţiunilor pentru depăşirea obiectivului de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră şi evaluarea riscului de relocare a emisiilor de carbon“. Dezbaterile din Comisia Europeană pe tema reducerii emisiilor se suprapun scandalului ce o are în centru pe Connie Hedegaard, comisarul european pentru Schimbări Climatice, scandal legat de descoperirea unor fraude fără precedent prin schema de comerţ cu certificate de emisii. Frauda dezvăluită de cotidianul britanic The Guardian a avut loc în Danemarca, cât timp ministru al Mediului a fost Connie Hedegaard, fraudă care es-te estimată la 5 miliarde de euro. În acest caz, extrem de fierbinte, au fost efectuate până a-cum în jur de 116 de arestari, dintre care 30 nu-mai în Marea Britanie.
Vă prezentăm în continuare o parte din acest document, care face o analiză extrem de pertinentă a situaţiei actuale şi a implicaţiilor pe care le-ar avea menţinerea ţintelor de reducere a e-misiilor convenite în această perioadă de criză economică.

Introducere
Atunci când Uniunea Europeană a hotărât, în 2008, să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră, și-a arătat angajamentul de a soluționa amenințarea reprezentată de schimbările climatice și de a realiza o activitate de pionierat la nivel mondial prin demonstrarea modului în care se poate duce la îndeplinire acest obiectiv. Reducerea convenită de 20% până în 2020 față de nivelurile din 1990, împreună cu un obiectiv de 20% privind energiile din surse regenerabile, a reprezentat un pas crucial pentru dezvoltarea durabilă a UE și un semnal clar pentru restul lumii că UE este pregătită să ia măsurile necesare. UE va îndeplini obiectivul pe care și l-a asumat în cadrul Protocolului de la Kyoto și are un istoric remarcabil în domeniul combaterii schimbărilor climatice.
Însă a fost dintotdeauna clar că doar acțiunea UE nu va fi suficientă pentru a combate schimbările climatice și, de asemenea, că lucrurile nu se opresc la o reducere de 20% realizată de UE. Doar acțiunea UE nu este suficientă pentru îndeplinirea obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale la mai puțin de 2°C față de nivelurile preindustriale. Toate țările vor trebui să facă un efort suplimentar, care va include, pentru țările dezvoltate, reduceri de 80-95% până în 2050. Obiectivul de reducere cu 20% a emisiilor de către UE până în 2020 este doar un prim pas către înscrierea emisiilor pe această traiectorie.
Acesta este motivul pentru care UE și-a completat angajamentul unilateral de 20% cu un angajament de creștere a reducerii la 30%, în cadrul unui efort global real. Aceasta continuă să fie și astăzi politica UE.
De la data acordului cu privire la politica UE în domeniu, situația s-a schimbat rapid. Am trecut printr-o criză economică de o amploare fără precedent, care a exercitat o presiune enormă asupra companiilor și co-munităților din întreaga Europă, precum și asupra finan-țelor publice. Dar, în același timp, a confirmat faptul că există oportunități imense pentru construirea în Europa a unei societăți eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor. De asemenea, a avut loc și summitul de la Copenhaga. În ciuda dezamăgirii datorate neatingerii obiectivului de a realiza un acord internațional complet și cu caracter obligatoriu în privința soluționării problemei schimbărilor climatice, cel mai bun rezultat a fost că țările care generează în ziua de astăzi circa 80% din emisii
și-au asumat angajamente privind reducerea emisiilor, chiar dacă acestea vor fi insuficiente pentru atingerea obiectivului de 2°C. Acesta va rămâne esențial pentru integrarea Acordului de la Copenhaga în negocierile în curs din cadrul UNFCCC. Însă necesitatea de a acționa rămâne la fel de importantă ca înainte.
Scopul prezentei comunicări nu este de a hotărî acum trecerea la un obiectiv de 30%, deoarece este clar că nu se îndeplinesc condițiile stabilite.

OBIECTIVUL DE 20% ASTĂZI...
Situația de referință pentru evaluarea posibilelor implicații ale obiectivului de 30% trebuie să fie reprezentată de analiza implicațiilor pe care le are obiectivul de 20% astăzi. Deloc surprinzător, criza economică a avut un impact major asupra premiselor folosite atunci când s-a convenit cu privire la obiectivul de 20%. Însă repercusiunile sale sunt multiple.
Criza economică și provocarea atingerii
obiectivului de 20%
Între 2005 și 2008, UE și-a redus emisiile de la 7% la 10% față de nivelurile din 1993. Astfel încât, atunci când a fost lovită de criză, intensificarea acțiunilor privind schimbările climatice și creșterea prețurilor la energie produseseră deja o accelerare a reducerii emisiilor UE. Criza a generat o reducere suplimentară imediată. Emisiile verificate în cadrul ETS în 2009 au fost cu 11,6% sub emisiile din 2008. În consecință, prețul carbonului a înregistrat o scădere accentuată, la începutul anului 2009 având loc o cădere de la aproximativ 25 euro la 8 euro pe tona de CO2.
Însă scăderea bruscă a prețului la carbon a arătat că impactul ETS asupra companiilor și consumatorilor se poate adapta și la circumstanțe economice schimbătoare. Această reducere excepțională a emisiilor a însemnat că, în 2009, UE a emis cu circa 14% mai puține gaze cu efecte de seră decât în 1990. Însă, bineînțeles, dată fiind reluarea activității de producție din industriile mari consumatoare de energie, precum industria siderurgică, această rată de reducere nu poate fi pur și simplu extrapolată la viitor.
Cu toate acestea, costurile absolute ale atingerii o-biectivului de 20% au scăzut mult. În analiza prezentată în 2008, pe care se fundamentează pachetul privind schimbările climatice și energia, pe baza așteptărilor privind o creștere economică continuă, costurile atingerii obiectivului au fost estimate la cel puțin 70 miliarde euro/an în 2020. Astăzi, analiza ține cont și de recesiunea economică. Costul este estimat acum la 48 miliarde euro (0,32% din PIB în 2020). Aceasta reprezintă o reducere de circa 22 miliarde euro, adică un cost cu 30% mai mic decât se preconizase acum doi ani. Însă această reducere a costurilor absolute vine în contextul unei crize care a restrâns posibilitățile companiilor de a găsi investițiile necesare pentru modernizare în viitorul apropiat și care le-a lăsat cu o mare incertitudine pri- vind timpul necesar pentru redresare. Costul mai scăzut care trebuie plătit astăzi pentru pachetul privind energia și schimbările climatice se dato- rează interacțiunii mai multor factori. În primul rând, faptul că creșterea economică a fost mai scăzută a redus efectiv stringența obiectivului de 20%. În al doilea rând, creșterea prețului petrolului s-a dovedit a fi un stimulent pentru ameliorarea efi-cienței energetice: cererea de energie a scăzut mult. În al treilea rând, prețul carbonului probabil că va rămâne mai scăzut, deoarece certificatele nefolosite în timpul recesiunii se reportează în viitor.
Datorită faptului că ETS are o arhitectură flexibilă, consecințele impactului crizei vor dura mai mulți ani. Întrucât multe certificate nu au fost folosite în timpul crizei, companiile vor putea reporta în a treia fază a ETS (2013-2020) circa 5-8% din certificatele lor din perioada 2008-2012. Pe lângă aceasta, realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile și măsurile de eficiență vor antrena o reducere și mai mare a emisiilor. Rezultatul va fi că prețul carbonului va scădea mult față de previziunile făcute în 2008.
Pentru sectoarele în care eforturile sunt partajate, care nu sunt incluse în ETS, rezultă o imagine similară, cu niveluri diferite de reducere în sectoare diferite. Datorită îndeplinirii obiectivului privind energia din surse regenerabile și a măsurilor de eficiență energetică aflate deja în curs, vor fi necesare stimulente corespunzătoare pentru atingerea obiectivului general al UE de reducere cu 10% față de 2005 în sectoarele care nu sunt incluse în ETS.
În același timp, criza a exercitat o presiune puternică asupra economiei UE. Astăzi, companiile se confruntă cu dificultăți din cauza scăderii cererii și din cauza greutății de a găsi surse de finanțare. În contextul unui preț mai scăzut al carbonului, veniturile la bugetul de stat provenite din licitarea certificatelor ar putea fi, de asemenea, înjumătățite, exercitând astfel o presiune asupra finan-țelor publice și reducând o altă potențială sursă de fonduri publice disponibile pentru măsuri în domeniul schimbărilor climatice. Nu a dispărut cerința de a găsi investițiile necesare în domenii precum energia electrică, încălzirea și transporturile pentru a atinge obiectivul convenit de 20% privind energia din surse regenerabile.

Revoluția tehnologiilor verzi
În prezent există un consens general cu privire la faptul că dezvoltarea de tehnologii verzi care să utilizeze în mod eficient resursele va reprezenta o forță motrice principală pentru creștere.
În timp ce țările din lumea întreagă au căutat mo-dalități de impulsionare a economiilor proprii în contextul crizei, prin adoptarea de pachete de măsuri stimu- latoare, a existat o preferință clară a investitorilor pentru infrastructuri ale modurilor de transport mai puțin poluante, cum  ar fi transporturile publice, pentru sistemele inteligente de management al traficului (ITS), producția de energie cu emisii reduse de carbon, rețelele inteligente de energie electrică și activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul energiei și transporturilor ecologice. Peste tot în lume apar semne ale tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon, țările fiind atrase de opțiunile ecologice și datorită faptului că acestea au potențialul de a crea un mare număr de noi locuri de muncă.
În UE, programul Europa 2020 se fundamentează pe convingerea că baza industrială a Europei trebuie să se reorienteze spre un viitor mai durabil și să profite de oportunitățile oferite de investițiile timpurii ale Europei în tehnologiile verzi. Însă acest potențial de a se afla în frunte nu este asigurat.
În realitate, concurența la nivel mondial este acerbă. Sectorul automobilelor din Europa se află în avangarda eforturilor de reducere a emisiilor de CO2 ale mașinilor noi. Un procent de 17% din toate mașinile noi vândute în 2008 în UE emiteau mai puțin de 120g/km, iar în unele state membre cota de piață a acestor mașini depășise deja 25%. În 2009, schemele de reînnoire a parcurilor auto au ameliorat și mai mult situația. Însă și alți producători fac progrese similare, realizând trecerea către vehiculele hibride și electrice.
În domeniul energiei, sursele regenerabile au reprezentat 61% din noua capacitate de generare a energiei electrice din UE în 2009. Însă poziția fruntașă a Europei este amenințată.
Barometrul „Renewable energy country attractiveness indices“ din 2010 clasează SUA și China ca cele mai bune oportunități de investiții în domeniul energiilor din surse regenerabile.
SUA au ca obiectiv dublarea ponderii de energie generată din surse regenerabile până în 2012.
În 2009, China s-a aflat în fruntea clasamentului mondial privind instalarea de parcuri eoliene. Producătorii chinezi și indieni de turbine eoliene se găsesc acum printre primii zece. China și Taiwan produc în prezent majoritatea panourilor fotovoltaice (FV) din lume. Toate acestea în contextul în care costul mai scăzut al materiilor prime, îmbunătățirea eficienței și creșterea productivității au dus la înjumătățirea prețului modulelor fotovoltaice în doar câțiva ani. Aceste industrii capătă rapid o dimensiune mondială.
Un alt motiv pentru care este necesară o schimbare este siguranța aprovizionării cu energie. În ciuda unei scăderi temporare în 2009, consumul de energie continuă să crească. Agenția Internațională a Energiei a avertizat că, până în 2015, aprovizionarea cu petrol s-ar putea confrunta cu dificultăți în a satisface cererea din ce în ce mai mare, ducând la creșterea în continuare a prețurilor la petrol și putând chiar înăbuși creșterea economică reînnoită. Energia din surse interne, precum energia din surse regenerabile, generează avantaje majore în ceea ce priveș-te reducerea dependenței de importuri.
Așadar, Europa trebuie să își dezvolte și mai mult stimulentele pentru dezvoltarea acestor industrii pe teritoriul propriu. Cu toate acestea, pe măsură ce pachetele de măsuri stimulatoare sunt treptat eliminate și intrăm într-o epocă a raționalizării cheltuielilor publice, se reduc și stimulentele. Există și alți factori stimulatori, precum obiectivul privind energia din surse regenerabile, standardele de produs pentru produsele și vehiculele eficiente din punct de vedere energetic și achizițiile publice ecologice. Însă obiectivul de 20% a fost văzut dintotdeauna ca o forță esențială pentru modernizare. Investițiile în opțiuni precum captarea și stocarea carbonului (CSC) depind foarte mult de semnalul privind prețurile dat de piața carbonului. Un preț al carbonului scăzut are o putere mult mai redusă de stimulare a schimbării și inovației.

O deviere din ce în ce mai mare de la
o traiectorie de 2°C după 2020
Pentru a atinge țelul de a menține creșterea temperaturii la un nivel de sub 2°C este necesar ca țările dezvoltate să realizeze până în 2050 reduceri de 80-95% față de nivelurile din 1990. Chiar dacă o parte din aceste reduceri ar putea fi realizate prin eforturile depuse de UE în afara granițelor sale, o estimare inițială arată că propriile emisii interne ale UE ar trebui să scadă cu aproximativ 70%. Traiectoria convenită în 2008 ar reduce emi- siile interne ale UE cu 20% până în 2020 și, dacă ar continua neschimbată, cu până la 25% în 2030. Însă nu este suficient pentru ca UE să-și poată atinge, cu costuri optime, obiectivul ambițios pentru 2050.
Dacă se întârzie luarea de măsuri, UE, precum și partenerii globali ai acesteia, vor trebui să recupereze după 2020. De exemplu, AIE a estimat că, la nivel global, fiecare an de investiții amânate în surse de energie cu emisii mai reduse de carbon adaugă 300-400 miliarde euro la costul inițial. Așadar, este necesar un itinerariu pe termen lung pentru orizontul 2050 pentru a planifica din timp in-vestițiile în modul cel mai rentabil.
Prin urmare, există riscul ca, dat fiind că obiectivul de 20% până în 2020 încurajează acum schimbarea cu mai puțină forță decât se estimase în 2008, sarcina UE după 2020 să devină mai dificilă și mai costisitoare.

Provocarea pe care o reprezintă
atingerea obiectivului de 30%
Faptul că ținta de 20% se află acum mai aproape decât se presupusese în 2008 are un evident efect repercutant asupra provocării pe care o reprezintă atingerea unui obiectiv de 30%. În termeni absoluți, costul de 70 miliarde euro în 2020, estimat la începutul anului 2008, ar fi suficient astăzi pentru ca UE să treacă dincolo de jumătatea distanței care desparte obiectivul de 20% de cel de 30%, deși într-o situație în care economia UE se confruntă cu mai multe constrângeri.
Costurile totale suplimentare pentru ca UE să poată avansa de la obiectivul actual de 20% la cel de 30% sunt estimate în jurul a 33 miliarde euro în 2020, adică 0,2% din PIB. Pentru a atinge această reducere de 30%, se estimează ca prețul carbonului în EU ETS s-ar ridica la aproximativ 30 euro pe tona de CO2, similar nivelului estimat în 2008 ca fiind necesar pentru atingerea obiectivului de reducere de 20%. Emisiile interne s-ar reduce cu 25% față de 1990, restul fiind compensate cu certificate din rezervă și credite internaționale.
Costul total al unei reduceri de 30%, inclusiv costurile atingerii obiectivului de 20%, este estimat în prezent la 81 miliarde euro, adică 0,54% din PIB.
Având în vedere că la începutul anului 2008 costul pachetului privind schimbările climatice și energia era estimat la 70 miliarde euro sau 0,45% din PIB în 2020, trecerea la obiectivul de reducere cu 30% reprezintă o creștere de 11 miliarde euro față de costurile absolute din 2020, estimate în 2008, ale pachetului privind schimbările climatice și energia.
Însă, în timp ce costurile clar au scăzut, reducerea profitabilității companiilor, a puterii de cumpărare a consumatorilor și a accesului la credite bancare a scăzut capacitatea economiei UE de a investi în tehnologii cu emisii reduse de carbon: o moștenire a crizei care poate fi compensată doar prin revenirea creșterii și prin politici proactive de stabilire a priorității creșterii în aceste sectoare.

CONCLUZIE
De când UE a luat, în 2008, deciziile sale istorice cu privire la combaterea schimbărilor climatice, criza economică a provocat unele schimbări fundamentale în peisajul politic și economic legat de politica UE în domeniul schimbărilor climatice. Presiunea asupra economiei UE este intensă. Cu toate acestea, UE rămâne ferm angajată în direcția combaterii schimbărilor climatice. Stoparea creșterii temperaturii globale este în continuare una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă această generație. UE a deschis calea arătând cum pot fi luate măsuri concrete și eficace pentru a inversa tendința crescătoare a emisiilor de gaze cu efect de seră fără a produce efecte adverse asupra creșterii economice. Ea se va men-ține în avangarda eforturilor globale odată cu implementarea pachetului privind schimbările climatice și energia.
Implementarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră acționează ca unul dintre factorii motori principali ai modernizării economiei UE, direc-ționând investițiile și inovațiile către sectoarele care prezintă un mare potențial de creștere și ocupare a locurilor de muncă în viitor. Conform celor prevăzute de Strategia „Europa 2020“, aceasta reprezintă una din temele principale ale oricărei strategii credibile de construire a unei prosperități durabile în viitor.
Prezenta comunicare a arătat modul în care schimbarea circumstanțelor globale a afectat obiectivele stabilite în 2008. Costurile absolute ale atingerii obiectivului de 20% au scăzut și, deși acest fapt constituie o binevenită ușurare pentru companiile care luptă din greu să se redreseze, prezintă, în același timp, și riscul de scădere a eficacității obiectivului de 20% ca factor motor al schimbării. Toate acestea vin în contextul unor constrângeri economice serioase, atât pentru guverne, cât și pentru companii.
Prin urmare, este important să se analizeze conse-cințele directe ale unei posibile treceri la un obiectiv de 30%. O decizie politică de trecere la acest obiectiv nu se poate lua fără a ține seama de contextul internațional. Condițiile stabilite pentru trecerea la 30% nu sunt întrunite în prezent. Pe lângă aceasta, o asemenea decizie trebuie să fie luată, de asemenea, în deplină cunoștință a consecințelor economice pe plan intern. Atât contextul internațional, cât și analiza economică sugerează că UE trebuie să mențină opțiunea de trecere la un obiectiv de 30%: trebuie să fim gata de acțiune oricând vor fi propice condițiile pentru luarea acestei decizii.
Între timp, trebuie să ne consolidăm eforturile de colaborare cu partenerii noștri internaționali, pentru a-i impulsiona și încuraja, astfel încât să putem atinge nivelul de ambiție necesar pentru punerea eforturilor globale pe calea cea bună în direcția asigurării unei limitări reale a schimbărilor climatice, cu privire la care ne-am asumat toți angajamente.
Comisia va continua să monitorizeze situația, inclusiv competitivitatea industriei UE vizavi de principalii săi concurenți pe plan internațional, în special aceia care nu au luat încă măsuri convingătoare de combatere a schimbărilor climatice. Mai mult, Comisia își va actualiza analiza în lumina evoluției situației economice și a negocie- rilor internaționale, pentru a pune la dispoziție infor-mațiile necesare pentru discuțiile în curs în cadrul Consiliului și al Parlamentului European cu privire la con- ținutul prezentei comunicări.

ecologic



Alte articole in rubrica Schimbări climatice