Silvian Ionescu, de la șef al Gărzii de Mediu la inventator al polibestului - Stiinţă & Tehnologie | Ecologic

Stiinţă & Tehnologie

Silvian Ionescu, de la șef al Gărzii de Mediu la inventator al polibestului

08 June 2015 - 05:37 PM Stiinţă & Tehnologie

Silvian Ionescu, inventatorul polibestuluiSilvian Ionescu este poate cel mai cunoscut politician din domeniul mediului. El a fost cel care a înființat Garda Națională de Mediu și, după cum se spune, tot el a fost cel care a condus de fapt Ministerul Mediului pentru o bună perioadă de timp. După ce s-a retras din viața politică, acum el revine în atenția publicului nu cu o declarație politică, ci cu un brevet european de inventator.ecologic

ecologic: Acum zece ani ați fost numit comisar general al Gărzii Naționale de Mediu. Ce v-a atras de fapt în domeniul protecției mediului?

Silvian Ionescu: Toată lumea crede că în anul 2005 eu am aterizat din motive politice în domeniul mediului înconjurător, ceea ce nu este adevărat. Încă din anul 2000 firma mea era reprezentant exclusiv al firmei de geotextile Colbond, unul dintre cei ai mari fabricanţi din Olanda. Eu asta făceam atunci, distribuiam geogrile, geotextile în România şi mă băteam cu Iridex în acest domeniu.

În anul 2001 a avut loc accidentul de la Baia Mare și atunci a apărut și Directiva Europeană SEVESO II. Accidentul de la Baia Mare a fost mediatizat în toată Europa, iar fosta regină a Olandei a decis, peste noapte, ca din bugetul personal să finanţeze construcţia de la Baia Mare. Și uite așa, la unu noaptea, patronul companiei Colbond m-a sunat şi mi-a spus că Regina Beatrix ne-a mandatat să reconstruim barajul de la Baia Mare, că eu sunt reprezentantul lor în România și că tot eu mă voi ocupa de toată această problemă.

Mostre de polibestA fost intrarea mea în domeniul mediului înconjurător. Am început să citesc foarte mult şi să învăţ de la zero despre protejarea mediului înconjurător. Şi de atunci până în prezent, cred că am acumulat suficiente cunoştiinţe pe care să le pot transmite şi celorlalţi.

În anul 2006, pentru că era la modă, toată lumea avea doctorate, iar eu nu aveam, m-am înscris la un doctorat în ştiinţa materialelor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Având pregătirea unui economist, aparent nu aveam nicio legătură cu ingineria, doar că lucrasem în domeniul reconstrucţiilor ecologice. Ceva experienţă aveam, iar teorie citisem foarte mult ca să fac faţă situaţiei de la Baia Mare. Nu a fost uşor, toată lumea a dat din coate, s-a spus că șeful de la GNM din aceea perioadă făcea un doctorat şi trebuia să îl şi treacă, dar nu a fost aşa. Doctoratul meu din 2006 s-a încheiat în anul 2011 cu susţinerea tezei de doctorat.

ecologic: Care a fost tema tezei de doctorat?

Silvian Ionescu: Asta înseamnă că au fost aproximativ şase ani de cercetare fundamentală, iar în cadrul doctoratului am pornit de la ideea că omenirea a muncit aproximativ 100 de ani să scoată din rocă azbestul şi să facă ceva din el, în principal azbocimentul. Din acest material se fac acoperișurile acelea vălurite de la ţară sau se fac într-o cantitate foarte mare tuburile pentru canalizare şi tuburile de aducţiune de apă.

AzbestÎn anii '79-'80 printr-o directivă europeană, azbestul a fost declarat un material periculos. Astfel, producţia a fost stopată în Europa, iar în SUA măsurile au fost luate mai înainte prin anii 1975-1976. S-a stopat producţia şi au apărut legislaţii naţionale în diverse state europene care prevedeau și scoaterea azbo-cimentului din natură.

În paralel cu această situaţie au apărut şi cercetăriile în căutarea unor metode de recuperare, de refolosire, de neutralizare a azbocimentului. Până la metoda inventată de mine nu exista decât varianta arderii, polonezii au făcut neutralizarea azbestului cu ardere în cameră închisă la o temperatură de 1200ºC într-un interval de 12 ore. Eu am redus timpul cu aproximativ opt sau nouă ore. Intervalul polonezilor la 1200ºC înseamnă și un consum enorm de energie, de gaz.

Eu am recurs la ajutorul unor prieteni şi le mulţumesc celor de la Rematholding pentru că m-au ajutat. Au spus că sunt de acord să vin la ei şi să facem experimentul. Vivani mi-a dat aproximativ 20 de plăci de azbociment din depozitul lor de deșeuri periculoase, pentru că în astfel de locuri se depozitează aceste plăci. Am măcinat plăcile şi prin câteva încercări, am pornit de la formaldehidă, am făcut o groază de experimente, până când mi-a venit ideea de a folosi ca liant PET-ul...

ecologic: Îmi închipui că toată această activitate a implicat și niște costuri. Și de unde interesul unui economist în domeniul chimiei?

Silvian Ionescu: A fost foarte multă muncă, am văzut multe expoziţii din lumea asta şi toate aceste lucruri au fost realizate exclusiv pe banii mei. Am făcut cercetări împreună cu cei de la Institutul Politehnic Bucureşti, cu colaboratori din Iaşi, Galaţi, Institutul Naţional de Cercetare Publică şi trebuie să precizez că nu a fost uşoară această cercetare.

Într-un final am realizat în extruderul firmei Vesta de la Otopeni, producătorul de marcaje de drumuri, un experiment din azbocimentul pe care l-am măcinat şi plastic, dar nu acela din granule, ci din deşeuri de tot felul şi astfel a luat naştere produsul meu. Apoi am revenit în laboratoare şi am făcut toate încercările de tracţiune, fricţiune, alongaţie, elongaţie şi multe alte lucruri.

Aş vrea să fac o precizare importantă, toate aceste probe le-am făcut înainte de doctorat şi sub supravegherea Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP). În săptămâna în care îmi dădeam doctoratul am primit de la INSP adresa prin care mi se confirma că produsele mele sunt neutre pentru sănătatea publică.

ecologic: Ați obținut și brevetul de la OSIM?

Silvian Ionescu: E mai complicat. Am depus la OSIM cererea de brevet, îmi era destul de teamă, din cauză că mulţi profesori auziseră de cercetăriile mele. Mi-am susţinut teza de doctorat şi am anexat cererea de brevet de la OSIM. După un an şi ceva am primit de la OSIM un răspuns năucitor, cum că invenţia mea era prea simplă că să primească brevet.

OSIM este o instituţie condusă cu interese politice, nu contest că oamenii de acolo sunt specialişti, dar sunt conduşi de oameni care au alte interese.

Din ambiţie, pentru că nu am obţinut brevetul de la OSIM, m-am adresat direct EPO (European Patent Organization) din München, Germania. Am angajat firma românească Rominvent, o firmă de protecţie pentru brevete şi mărci, să îmi apere interesele şi să scrie patentul şi brevetul conform normelor europene, lucrul pe care eu nu ştiam cum să îl fac.

La sfârşitul anului trecut am făcut o scrisoare de intervenţie către EPO din cauză că nu am primit niciun răspuns de la ei. Cei de la Rominvent au cerut urgentarea răspunsului, la începutul anului a fost o opoziţie, atunci când cei de la EPO au spus că BAYER are un patent din anul 1992 pentru plastifierea azbestului şi eu le-am răspuns acestora că nu are nicio legătură cu invenția mea. Fiindcă eu nu am realizat un produs plastic, ci un produs cu deformaţii mecanice cu rezistenţă, care poate fi folosit în foarte multe domenii de activitate.

Ei au fost prompţi şi acum trei săptămâni pe site-ul EPO în dreptul numelui meu a apărut declaraţia EPO că intenţionează să elibereze brevetul de invenţie. După ce am primit hârtia care mi-a confirmat în scris recunoașterea invenției, am scris pe un site de socializare că sunt inventator cu brevet european.

100 de ani s-a chinuit omenirea să scoată azbestul din rocă, iar acum nu ştie cum să îl îngroape în depozite de deşeuri periculoase, depozite care nu sunt multe în lumea aceasta şi care sunt destul pline de azbociment, deoarece acesta se depozitează pe spaţii foarte mari. Eu cred că ceea ce am făcut va obliga, într-un termen mai lung sau mai scurt, Uniunea Europeană să îşi  reconsidere poziţia şi să oblige țările membre să-și recicleze azbocimentul.

Există în Europa aproximativ două miliarde de tone de azbociment. În prezent doar ţările avansate au oprit producţia de azbociment, cum ar fi Australia, Japonia, SUA şi ţări din Uniunea Europeană.

În Republica Moldova s-a încetat producţia de azbociment în luna februarie 2015, pentru că moldovenii vor să între în UE şi atunci trebuie să se adapteze la legislaţia UE. Rusia şi Ucraina încă mai produc azbociment.

ecologic: Acest procedeu inventat de dumneavoastră este unul scump?

Silvian Ionescu: Este o întrebare foarte bună, dar nu cred că am și un răspuns cât de cât exact. De ce? Pentru că eu am făcut probe de laborator, nu am făcut miniproducţie, iar ceea ce am făcut nu mă duce la nişte concluzii extraordinar de precise.

În schimb când i-am întrebat pe cei de la Rematholding, care au măcinat azbocimentul, cât a costat acest proces, au spus că este insignifiant în comparaţie cu consumul înregistrat atunci când toacă fierul, aluminiu şi cablurile. Aceasta este o cheltuială mică, iar extrudarea nu este nici ea scumpă fiindcă e un proces simplu ce se face pentru orice masă plastică. Eu folosesc masă plastică aditivată cu azbociment, deci reduc din cantitatea de masă plastică, fac o economie la energie şi introduc un material care nu costă foarte mult la procesul de măcinare.

Provincia Veneto din Italia plăteşte la ora actuală cinci euro pe metrul pătrat să se scoată azbocimentul de pe case sau de pe garduri. Deci există această subvenţionare de scoatere a azbocimentului din natură.

Peste tot se face la fel, Franţa are o lege care precizează foarte clar că trebuie scos azbocimentul, iar în România avem termen anul 2025 să facem acest lucru.

ecologic: Cum se numește și unde poate fi folosit materialul inventat de dumneavoastră?

Silvian Ionescu: Polibest se numește materialul. Polibestul poate fi folosit în orice, se pot face din el cărămidă, izolator fonic la autostrăzi, este un material absorbant, este poate ceva mai scump decât asfaltul, dar este mult mai rezistent, poate fi folosit la pavelele de grădină şi pentru multe altele. Nu arde ca orice masă plastică, ci foarte greu, având în compoziţia sa azbocimentul care îngreunează mult arderea.

ecologic: Vă gândiți la o afacere cu polibestul?

Silvian Ionescu: În această privinţă nu sunt decis, dar am tot timpul să mă gândesc. În primul rând trebuie să îndeplinesc formalităţile pentru emiterea brevetului, ceea ce înseamnă siglă şi logo. Evident că eu am plătit traducerea, iar EPO mi-a modificat o parte din textul pe care eu l-am depus pentru brevet, era dreptul lor şi am fost de acord cu acele modificări. Pot să gândesc această situaţie în foarte multe modalităţi, cel mai simplu ar fi, la vârsta pe care o am, să cedez brevetul sau să mă bat în continuare şi să pornesc producţia de serie în diferite state europene.

ecologic: Credeţi că ar trebui anunţată și Comisia Europeană cu privire la existența unei prime metode recunoscute de reciclare a azbocimentului?

Silvian Ionescu: EPO este o instituţie a Comisiei Europene, iar Comisia este anunţată automat. Îţi aduci aminte când aveam consultanţi străini în Garda Naţională de Mediu şi când mulţi dintre ei voiau să ne înveţe lucruri pe care le ştiam, dar scrâșneam din dinţi. Plăteam un consultant pe contractele care fuseseră făcute înainte ca eu să vin la GNM cu tariful de 450-600 de euro pe oră. Acum pot să ajung şi eu un astfel de consultant în orice stat european.

Între timp am mai susţinut şi un alt doctorat în economie, deci sunt probabil, fără falsă modestie, în domeniul mediului înconjurător din România singurul consultant foarte bine calificat. Am scris cărţi, cursuri pentru facultate, am două doctorate, am elaborat împreună cu colegii mei standarde ocupaţionale în cinci meserii din domeniul mediului. 



Alte articole in rubrica Stiinţă & Tehnologie