Buy-back în stil dâmboviţean
Buy-back-ul este un instrument de marketing practicat de producătorii de echipamente electronice şi electrocasnice în numeroase ţări, cu scopul de stimulare a vânzărilor de echipamente electrice şi electronice.
În acele ţări, buy-back-ul este în mod tradiţional finanţat exclusiv de producători şi, eventual, împreună cu retailerii. La noi, ca la nimeni, buy-back-ul este finanţat din fondurile încasate din aplicarea la fiecare produs ce se vinde a „timbrului verde“, plătit de consumatori.
De la ecologie, la profit prin ipocrizie
Trăim într-o uniune de state în care politicile de protecţie a mediului sunt o realitate. O realitate nu de puţine ori nedreaptă şi dureroasă pentru noi care facem parte, fără dubii, din rudele sărace ale Uniunii. Că nu am fost atât de săraci înainte de aderare, este şi aceasta o realitate.
Acum, săraci dar liberi, stăm cu urechile pâlnie la Uniunea Europeană, de unde mai nou ne vine lumina. Şi ca nişte copii cuminţi, care tot speră să fie şi ei băgaţi în seamă, ne conformăm.
Amărâţii ce stau la baza unei industrii
În orice ţară din lumea asta, fierul vechi reprezintă o resursă importantă pentru industrie. Iar activitatea de colectare şi valorificare a fierului este o meserie sau o afacere ca oricare alta. O meserie grea, la baza căreia stau, în cea mai mare parte, năpăstuiţii sorţii, oameni amărâţi pentru care fierul reprezintă şansa supravieţuirii. Îi vedem zilnic pe străzile din marile oraşe în căutarea bucăţilor de tablă ruginită, cu cărucioare sau cu vechi Dacii papuc. Adună sau cumpără fier.
Spre o lume a lupilor?
250.000 de oameni se nasc zilnic pe Pământ, cam un milion la patru zile. Aceste cifre au ajuns pe ordinea de zi la marea reuniune de la
Copenhaga, din decembrie 2009. Subiectul a fost discutat, fără a se ajunge, nici aici, la un acord global. Tema suprapopulării planetei a venit tot din partea Chinei, ţară care a blocat prin poziţia sa, de o inflexibilitate fără precedent, un acord mondial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
În ţara asta...
S-a încheiat un an greu pentru toţi cei care fac altceva pe lumea asta decât să aştepte ca Statul să le dea. Salarii, prime, pensii, drepturi, prime, sporuri...
Reciclarea, o afacere în România
»
Read the english version
În plină criză economică, industria de reciclare din România, deşi a fost afectată ca şi celelalte ramuri economice, este în plină revenire. A fost prima ramură afectată şi este, în mod natural, prima care îşi revine.
O grabă suspectă
Deşeurile electrice şi electronice, în mod cert mai mult decât celelalte tipuri de deşeuri, trezesc interesul
investitorilor din domeniul reciclării şi valorificării deşeurilor. Şi dacă în urmă cu câţiva ani, nu mulţi, DEEE-urile nu valorau pentru ei mai nimic, lucrurile s-au schimbat între timp.
Pe atunci adevăraţi munţi de aparatură de calcul veche umpleau halele fabricilor şi institutelor de cercetare. Nimeni nu le voia şi tot nimeni nu ştia cum se poate scăpa de ele.
Bancomate pe bază de PET
De ceva timp se vorbeşte tot mai insistent despre o introducere a sistemului buy-back la PET-urile post consum. La prima vedere iniţiativa este lăudabilă, mai ales că ea se bazează pe două realităţi.
O săptămână de sărbătoare
În România s-a sărbătorit în acest an, timp de o săptămână, ziua mediului. Original, frumos şi educativ.
O bătălie cu efecte imediate
Discuţiile şi dezbaterile pe tema deşeurilor electrice şi electronice, a aşa numitelor DEEE-uri, eclipsează aproape în totalitate alte subiecte legate de gestionarea altor tipuri de deşeuri.
O ţară mereu surprinzătoare
România este, orice s-ar spune, o ţară mereu surprinzătoare. O ţară în care politicienii luptă împotriva crizei mondiale înfiinţând Comisii parlamentare şi descâlcind iţe ale unor afaceri cu bani publici, europeni sau cu contracte de publicitate.
Cu sapa într-o mână şi cu facturierul în alta
În sprijinul mediului proiectele, campaniile, sondajele, concursurile, programele, seminariile şi sărbătoririle, în primul rând sărbătoririle, se ţin lanţ.
Confidenţialitatea, de la caritate la obligaţii
Dintre toate tipurile de ambalaje care sunt puse în circulaţie pe piaţă, cele de tip PET creează cele mai multe probleme din punct de vedere al impactului pe care ambalajele îl au asupra mediului înconjurător. PET-urile sunt prea uşoare, prea voluminoase şi prea ieftine. Iar toate calităţile care le recomandă pentru folosirea lor în scop comercial devin defecte majore atunci când lichidul din ele dispare şi ele devin un ambalaj post consum.
